Manual de supravietuire in razboiul politic: mila, demisii si solidaritate

​Ce faci atunci cand razboiul politic de la Bucuresti iti arunca munca ultimilor ani pe apa sambetei? Ce faci atunci cand razbunarile politice iti pun in pericol credibilitatea profesionala construita cu minutiozitate? Cum reactionezi atunci cand inalti demnitari ai statului roman mint in public pentru a decredibiliza munca unei echipe formate din zeci de oameni?

Toate acestea sunt dileme pe care angajatii Institutului Cultural Roman, profesionisti anonimi aflati pe trei continente, trebuie sa le dezlege in aceste zile. Miza: obrazul Romaniei. Printre raspunsurile gasite: mana intinsa la straini, demisii sau folosirea conexiunilor personale.

ROMANIA: O TARA NESERIOASA DIN ESTUL EUROPEI?

Statele Unite. Cea mai prestigioasa sala de concerte americana, Carnegie Hall, anunta pentru stagiunea din aceasta toamna un concert cu lieduri de George Enescu si compozitii de Dinu Lipatti. Solistii sunt doi pianisti romani stabiliti de ani buni la New York. Tot la New York, celebrul festival de film al orasului il va avea ca invitat pe regizorul Cristian Mungiu, cu premiera ultimului sau film. Asta in timp ce mai multi actori americani urmeaza sa citeasca poeme de Nichita Stanescu, cu ocazia lansarii unei antologii in engleza a poetului. Dar existenta acestor evenimente, in parte finantate de Institutul Cultural Roman de la New York, este mai fragila decat viata unei lacuste pe trotuarul Fifth Avenue. De ce? Pentru ca romanii nu mai sunt siguri ca se pot implica.

Turcia. In mijlocul celui mai popular si monden bulevard al Istanbulului se afla catedrala San Antuan, locul unde, pe 1 octombrie 2012, ar trebui sa se desfasoare concertul ansamblului Raro in care, alaturi de instrumentisti germani,

Evenimente afectate de taierile guvernului Ponta: lansarea la New York a antologiei Nichita Stanescu, concertul Enescu-Lipatti de la Carnegie Hall, participarea Romaniei la targul de carte de la Goteborg, concertul ansamblului Raro la Istanbul.

Rectificarea guvernului Ponta

japonezi sau rusi, canta si romanul Razvan Popovici. Gazdele evenimentului: Institutul Cultural Roman si Institutul Goethe din Germania, in al carui program oficial concertul a fost deja inclus. Dar, cu mai putin de 6 saptamani inaintea datei concertului, romanii ii anunta pe colegii de la Institutul Goethe si pe instrumentisti ca nu mai pot sustine financiar concertul.

Suedia. Cu cateva saptamani in urma, presa suedeza anunta cu tam-tam venirea la Stockholm a unei laureate a premiului Nobel pentru literatura. Evenimentul, finantat in mare parte de Academia Suedeza si Muzeul Nobel, ar fi urmat sa o aiba in centru pe invitata speciala a Institutului Cultural Roman, Herta Muller. In aceeasi perioada, la importantul targ de carte de la Goteborg se pregatea un stand comun al institutelor culturale europene. Ideea fusese a romanilor si rapid adoptata de colegii din UE. Dar acum, atat acest stand cat si venirea Hertei Muller la Stockholm este pusa sub semnul intrebarii. De ce? Pentru ca romanii trebuie sa se retraga din proiecte.

“ENIGMA” UNEI DECIZII A GUVERNULUI PONTA

In toate aceste orase importante, Institutul Cultural Roman nu este un oarecare ONG cultural si nici o organizatie studenteasca. Oficial, ICR reprezinta imaginea Romaniei in lume, iar neoficial a devenit pentru statul roman unul dintre cele mai eficiente instrumente de exercitare a soft power. „Soft power este abilitatea de a obtine ceea ce doresti prin persuasiune si prin generarea de atractie pozitiva”, scrie politologul american Joseph Nye. „Intelepciunea conventionala spune ca statul cu cea mai mare armata prevaleaza”, mai scrie Nye, „dar intr-o epoca a informatiei s-ar putea ca statul cu cea mai buna poveste sa fie cel care castiga.” Si alaturi de media, Institutul Cultural Roman este cel care spune povestea Romaniei in lume.

Dar, in aceasta toamna, povestea Romaniei este una despre neseriozitate si lipsa de cuvant. Cazurile de la Istanbul, Stockholm si New York (cat si din alte capitale europene) sunt generate de o decizie luata in sala de sedinte a guvernului de la Bucuresti. Acolo s-a hotarat, pe 23 august, ca bugetul ICR sa fie redus cu o treime (!!!), invocandu-se necesitatea efectuarii de economii. Suma economisita: 3 milioane de euro. E mult? E putin? Cert este ca din bugetul anual de aproximativ 9 milioane al Institutului, nu mai ramane niciun ban pentru finantarea proiectelor deja stabilite pentru ultima parte a lui 2012.

Conducerea ICR a primit vestea acestei decapitari financiare pe 18 iulie 2012. Dupa mai multe memorii inaintate guvernului Ponta, directorul din acea vreme al ICR-ului, H.R.Patapievici, a fost primit in audienta, pe 1 august, de catre ministrul de Finante, Florin Georgescu. Acesta a promis ca va sustine in Guvern pozitia ICR. Pe 2 august, conducerea ICR isi anunta demisia in semn de protest la schimbarea statutului de functionare si a trecerii institutului in

Conducerea ICR New York, formata din Corina Suteu si Oana Radu, intentioneaza sa-si depuna demisia.

Efectele rectificarii bugetare

subordinea Senatului. Pe 23 august, in ciuda suportului oferit de Florin Georgescu in timpul sedintei de Guvern, Victor Ponta mentine decizia decapitarii financiare cu o treime a bugetului ICR.

Motivul acestei decapitari financiare? Necunoscut public, pana la aceasta ora.

Departe de nebunia politica a Bucurestiului, angajatii institutelor romane din Europa, Statele Unite si Asia s-au trezit pusi intr-o situatie rusinoasa: anularea proiectelor, a contractelor si nerespectarea „gentlemen agreement”, legea nescrisa in capitalele civilizate ale lumii.

LA ISTANBUL, NU MOR CAII CAND VOR CAINII

La Istanbul, directorul adjunct Alexandru Balasescu s-a bazat pe experienta personala care l-a invatat ca „cel mai bun lucru de facut in astfel de situatii este sa iti mentii calmul si sa continui”. Pentru a nu fi anulat, concertul din catedrala San Antuan mai are nevoie de 3600 euro. Balasescu a transmis mai multor manageri din zona bussiness un apel la solidaritate „pentru o cauza care depaseste orice tip de politizare posibila. Ar fi inca o caramida pusa la o altfel de imagine a Romaniei. Bunicul meu avea o vorba: ” nu mor caii cand vor cainii”, a mai scris Balasescu. „Acum, caii au nevoie de furaj.”

Si furajul a venit. Din partea unor oameni de tipul Mihaelei Perianu: „Mi s-a parut absurd ca, din cauza ca politicienii se cearta, un eveniment de promovare desteapta a Romaniei sa nu mai poata avea loc. E total nefiresc. Ma enerveaza atat de tare situatiile astea si sentimentul de neputinta e atat de mare, incat mi-e si greu sa vorbesc.” Dar si in numele unor firme, cum este cea condusa de Alexandru Badea: „Alexandru Balasescu e o persoana pe care o cunosc si a venit la noi cu o actiune care implica si imaginea Romaniei. Este o situatie de criza si, practic, noi il ajutam pe el ca persoana. Dar, indirect, incercam sa mentinem ratingul de seriozitate al tarii, cat de cat la un nivel decent. Asta cat timp se mai poate…”

ICR Istanbul nu a reusit inca sa stranga toti banii pentru concertul din catedrala San Antuan. Mai are nevoie de cateva sute de euro. Balasescu a fost placut surprins de solidarizarea rapida, dar „ICR este totusi o institutie de stat, cu misiune de diplomatie, care nu se poate baza exclusiv pe mecenat.”

LA NEW YORK, ARTISTII SPONSORIZEAZA STATUL ROMAN

Echipa de la New York, condusa de Corina Suteu, a ales sa joace cartea credibilitatii profesionale si sa-si activeze retelele personale. Distribuitorul american al filmului lui Mungiu a acceptat sa plateasca drumul si cazarea regizorului roman, in timp ce actorii americani care vor recita din Nichita au fost convinsi sa lucreze gratuit.

Cat despre concertul de la Carnegie Hall? Cei doi solisti, Matei Varga si Vlad Iftinca, s-au oferit „prin renuntarea la o parte din onorariul nostru, sa sustinem eventuale cheltuieli de publicitate pentru ca evenimentul sa primeasca

Mi s-a parut absurd ca, din cauza ca politicienii se cearta, un eveniment de promovare desteapta a Romaniei sa nu mai poata avea loc.

Mihaela Perianu, donator pentru ICR Istanbul

amploarea si sustinerea mediatica meritata.”

Dar echipa de la New York va trebui sa anuleze complet alte proiecte (printre care unul in colaborare cu prestigiosul MOMa) si, considerand ca nu-si poate mentine credibilitatea si profesionalismul in acest context, intentioneaza sa-si prezinte demisia.

LA STOCKHOLM, ROMANIA REZISTA DIN MILA CELORLALTI EUROPENI

In acest timp, in Suedia nu s-au gasit inca solutii pentru mentinerea numelui Romaniei pe afisele care anunta venirea Hertei Muller. „Suedezii ar putea desigur plati si partea noastra, dar numele nostru va dispare”, spune directorul ICR Stockholm, Dan Shafran. „Or, interesul nostru primordial era ca Herta Muller sa vina la invitatia Institutului Cultural Roman.”

La targul de carte de la Goteborg, Romania va trai din mila celorlalti colegi europeni. Partea de plata a Romaniei pentru standul comun va fi acoperita de colegii straini, iar participarea invitatilor romani va fi platita de celelalte institute culturale europene.

DOUA FELURI DIFERITE DE PATRIOTISM

Pentru directorul Dan Shafran, intelectual roman emigrat de trei decenii la Stockholm si premiat de Academia Suedeza, comportamentul Bucurestiului ramane o enigma. „Nu am aflat care sunt motivele acestei reduceri atat de drastice, desi este vorba de onoarea Romaniei in Uniunea Europeana. Din pacate, la Bucuresti, ICR a fost tap ispasitor pentru multe lucruri si pe nedrept. Din moment ce ICR a fost acuzat de propaganda pro-Basescu, desi la Stockholm nu s-a

Victor Ponta: „Daca lucrezi la un institut cultural, poti sa stai in centrul capitalei si sa ai conditii foarte bune.” In realitate, doar 4 dintre cei 17 directori din strainatate locuiesc in sediile ICR.

Relativitatea declaratiilor lui Victor Ponta

facut niciun moment asa ceva, putem spune ca suntem o victima a razboiului politic.”

Un razboi politic pe care premierul Victor Ponta il continua la Bucuresti, unde lanseaza acuze catre angajatii ICR chiar in timpul reuniunii diplomatilor romani: „Am constatat ca daca esti ambasador, trebuie sa stai intr-o suburbie a capitalei. Daca lucrezi la un institut, de exemplu, cultural, poti sa stai in centrul capitalei si sa ai conditii foarte bune”, a afirmat premierul roman. Realitatea este insa mult mai nuantata: din cei 17 directori pe care ICR ii are in strainatate, patru locuiesc in sediul institutului din acel oras, trei in sediile ambasadelor Romaniei, laolalta cu ambasadorii si ceilalti zece in apartamente situate in zone din afara centrului. In plus, salariile directorilor ICR din strainatate sunt mai mici decat cele ale ambasadorilor din aceleasi orase.

„Dar noi ne-am facut datoria cu seriozitate si dragoste de tara si rezultatele au fost evidente”, spune Dan Shafran. „Suntem apreciati, sunt romani care au venit la noi si ne-au spus cat de mandri sunt ca sunt romani datorita ICR si ca presa suedeza vede Romania si cu alti ochi si nu se mai scrie doar despre cersetori. Nu pot sa inteleg cu ce am gresit.”