Sari direct la conținut

Furie, petarde si violenta: Marea alianta uslaso-ultrasa

Contributors.ro
Vladimir Tismaneanu, Foto: AGERPRES
Vladimir Tismaneanu, Foto: AGERPRES

Urmaresc de departe, dar cat pot de atent, ce se intampla in tara in utimele zile. Mai ales protestele de la Bucuresti care azi (14 ianuarie) au atins cote paroxistice. Manifestatii, lozinci rimate si ritmate (nu mai conteaza cat sunt de stridente, de absurde si de vulgare), vehementa, violenta, petarde, pietre, sticle, pubele, gaze lacrimogene, jandarmi raniti, protestatari la randul lor loviti, chipuri acoperite de o maniera zapatista de fulare, cagule si glugi, panica indusa prin televiziuni, afirmatii grabite de genul “Basescu primeste ceea ce merita” ori “cine seamana vant, culege furtuna”, un lider al USL, presedinte de partid care se viseaza presedinte de tara, cerand ca presedintele tarii sa fie suspendat prin presiunea strazii, incantatii electrizante imprumutate din alte timpuri gen “Noi suntem poporul/Jos cu dictatorul”, de-ai crede ca Romania a dat faliment precum Grecia ori ca se afla pe marginea prapastiei, ajunsa intr-o stare de quasi-razboi civil precum Chile in 1973.

Dictatura in Romania? Sunt interzise ziare ori posturi de televiziune, oricat de dure ar fi ele in raport cu seful statului ori cu guvernul? Sunt concediati peste noapte sute de judecatori? Este amenintata Curtea Constitutionala? Exista detinuti politici? Sunt agresate ori sufocate partidele de opozitiei? Sunt impiedicati liderii lor sa-si vada de treburi dupa cum considera de cuviinta? Vor sda tina discursuri dinamitarde, o fac. Vor sa mearga la raliuri, nimeni nu obiecteaza. Vor sa elimine un fost candidat prezidential si pana nu demult lider al principalului partid de opozitie ca pe o masea stricata? O fac fara probleme. Exista cenzura? Se atenteaza la independenta Bancii Nationale? Vreti exemple de propensiuni dictatoriale, priviti spre Venezuela, Ecuador, si, din nefericire, Ungaria. Vreti exemple de dictaturi, priviti spre Belarus si Cuba.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/dictatorul-basescu/

Ce cauta “Noua Dreapta” in tot acest imbroglio? Cati dintre protestatari sunt “revolutionarii” lui Ilici? Ce conexiune logica, psihologica ori sociologica poate fi stabilita intre pasionatii suporteri ai unei echipe de fotbal si reforma sistemului sanitar? Cat a fost “planificat” si cat nu? In ce priveste “semanatul de vant”, mi-e teama ca poate functiona si pe principiul bumerangului. Situatii de acest gen invita la excese retorice, la provocari si la aventuri in care ceea ce se dorea initial se evapora fara urma, iar ceea ce se intampla de fapt nu mai seamana catusi de putin cu scenariile de culise. Jocul de-a anarhia este unul extrem de periculos. Stii, eventual, unde incepe, nu stii niciodata unde si cum se termina.

Ce legatura (mai) au aceste proteste cu proiectul (retras) al Legii Sanatatii? Cine i-a incurajat pe ultrasi, pe radicali, din ce strafunduri ale nemultumirii si frustrarii s-a nascut aceasta miscare, cel putin aparent lipsita de structura si de program, care ar merita studiata de cei care il acuza mereu pe Traian Basescu de populism? Este vorba intr-adevar de o miscare sociala? Timpul si derularea evenimentelor vor decide si ne vor lamuri. Pentru moment, observ ca au loc proteste anti-guvernamentale si anti-prezidentiale, nu anti-sistemice Nu este vorba de o miscare anti-politica, ci de una sustinuta de forte politice precise in scopuri usor identificabile (si pe care, de altfel, nu le tainuiesc). Am citit cu mare interes pe platforma “Hyde Park” articolul “Manifestatiile de prime-time” semnat de Cristian Patrasconiu, unul dintre cei mai lucizi jurnalisti ai Romaniei de azi. Iata un fragment:

“Scurt, să facem câteva constatări la îndemână. Vineri şi sâmbătă am avut, în faţa Palatului Cotroceni două manifestaţii de protest la adresa lui Traian Băsescu. Pretextul tine de doctorul Arafat, miza reală este alta, mai ales că motivul revendicării centrale fusese anulat de surprinzătoarea decizia a şefului statului de a renunţa, poate pentru moment, la proiectul de lege care ar promova reforma în sănătate. Şi să formulăm câteva întrebări: când au avut loc aceste manifestări, vampirizate politic în mod evident? După 6, până către seară. Ce expunere au avut ele la TV? Ce e intervalul acesta orar? Altceva decât prime-time? Sunt aceste manifestaţii despre altceva decât despre Traian Băsescu? Puteau fi aceste manifestaţii altcândva decât în prime-time? Se putea multiplica mai bine ideea că lumea iese în stradă şi că vrea înlăturarea “dictatorului”. În fine: credeţi că toate acestea sunt întâmplătoare? Eu sunt convins că nu. Mai mult, cred că se lucrează “pe sistem” şi că scenariul care include ca punct de mare densitate emoţională aceste manifestaţii de prime-time e previzibil. În plus, într-o anumită măsură, el a fost deja sugerat de câţiva lideri politici nu cu mult timp în urmă”

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro