VIDEO Cronica de film: "Despicable me" – Influentat de "Up", dar mai jos decat el

Domnul Gru pare sa fie ruda cu Carl Fredricksen, batranelul mizantrop din „Up”. Goneste copiii care vand dulciuri la usa, ii ies rautati pe gura dupa cum respira si foloseste cea mai poluanta masina din oras, un fel de locomotiva pe roti. Dar „Despicable Me”/”Sunt un mic ticalos” nu e la fel de inocent, de tandru si de haios cum era filmul Pixar. Dar e imaginativ, ceea ce poate fi suficient, mai ales cand te gandesti ca e primul film in 3D care iti da pentru cateva secunde un gol in stomac.

Imaginatia nu se manifesta decat „pe corpul fizic”, adica din felul in care designerii au conceput lumea in care se misca domnul Gru, Vector sau fetitele Margo, Agnes si Edith. Sau din felul cum au imaginat/desenat eroii. In rest, povestea si personajele sunt, cel putin la inceput, intr-un balans constant a carui principala sursa e binomul mizantropie-elevatie (eliberare) din „Up”.

Despicable Me – trailer:

Domnul Gru nu e rau, dar nici bun. Se afla in competitia pentru cel mai rau om de pe planeta pentru ca fura (!), dar nu e nici cel mai mare rau (nu mai e in forma), desi accesele de rautate il apuca asemeni unui stranut. Ii vine, asa, sa-i faca sa planga pe copiii de pe strada sau sa le arunce rautati vecinilor. Desi il intelegem cu greutate, domnul Gru (care are accent frantuzesc si un mod asijderea de a-si purta fularul) pare sa fie un om normal. (Oamenii in general nu se pot abtine sa nu fie ei insisi.)

Dandu-ne seama imediat ca domnul Gru nu e nici periculos, nici sociopat ci doar singur si, de aici (in ciuda paradoxului) mizantropia, tot nu ii vom intelege ocupatia. Dedesubtul casei sale negre (ca de la Copsa Mica), domnul Gru tine un laborator cu o armata de spiridusi galbeni (cu un ochi sau cu doi) pe care, in ciuda rautatii, ii stie dupa nume, si care sunt supervizati de un savant batran care seamana leit cu Mircea Andreescu (nea Piscoci din „A fost sau n-a fost?” de Corneliu Porumboiu.). Spiridusii par luati din „Monsters, Inc.” si nu, nu prea au sare si piper.

Cand se face referire directa la Banca Lehman Brothers, devine evident ca realizatorii au fost atenti nu doar la mizantropia personajului central din „Up”, ci si la realitatea zilelor noastre, cand hotii de mare calibru sunt personaje la fel de mediatizate ca vedetele de cinema. Pe linia unei continue supralicitari, Gru e pus in umbra de tanarul ochelarist Vector, care a reusit performanta sa fure Piramida din Gizeh si care e vedeta momentului.

Vector a vopsit piramida in bleu ciel cu norisori si a proptit-o in spatele vilei sale pazite cu cele mai incredibile sisteme de securitate (plus un rechin kitchios care misuna sub podeaua de sticla). Povestea filmului se inoada peste nevoia lui Gru de a fura de la Vector o arma care micsoreaza orice si de care are nevoie pentru a obtine de la banca imprumutul care sa ii permita sa ajunga pe luna. Ideea e sa micsoreze luna, pac, si s-o ia acasa.

Lucrurile sunt simple, dar pe ecran ele suna mai complicat pentru ca realizatorilor parca nu le-a fost clar de la inceput daca Gru e rau sau bun, daca omuletii galbeni sunt mici si rai sau mici si benigni. Cele trei fetite sunt mai bine construite pentru ca trasaturile lor sunt mai simple. Desigur, nu va trece mult timp pana sa ne dam seama ca fiorosul Gru nu va rezista defel candorii celor trei fete si va reusi sa depaseasca trauma de a fi avut o mama ingrozitoare.

(Un semn ca graficienii au fost mai atenti la detalii decat scenaristii: doar in treacat o vom vedea pe „Mona Lisa” pe un perete din dormitorul fetelor. Presupunem ca e furata si depozitata acolo, desi originalul parca e mai mic.).

Nu sunt multe momente comice in film, dar povestea incepe sa se anime si sa se fluidizeze cand apar fetitele, opunandu-i morocanosului Gru forta pozitiva a candorii. Nu poti sa nu te gandesti la un film asemanator, dar cu actori, „As Good As It Gets”/”Mai bine nu se poate” si la cat de fabulos era personajul interpretat de Jack Nicholson sau la cat de vii dialogurile dintre eroi.

Rautatea lui Melvin Udall avea in permanenta un miez comic, la fel cum orice replica haioasa de-a lui trada o malitiozitate diabolica. Chiar si asa, personajul se imbuna pana la urma, ajutat de celelalte personaje si mai ales de scenaristii Mark Andrus si James L. Brooks.

Cand parcurgi o etapa de crestere, nu devii constient de ea decat la final, dupa ce ai depasit-o. In cazul unui personaj bine scris, nu iti dai seama decat la sfarsitul filmului de adevarata amplitudine a transformarii sale. Faceti o comparatie intre evolutia lui Melvin Udall si cea a lui Gru, si veti avea o imagine mai clara asupra diferentelor dintre un scenariu aproape perfect si unul nesigur si uscat.

In „Despicable Me”, zvacul nu sta in personaje si replici cat in imagine. Daca filmul merita vazut pentru cel putin un lucru, acesta e categoric scena din montaignes-russes cand, daca te concentrezi putin, te vei simti in plin picaj, cu ameteala de rigoare. Cate filme in 3D de pana acum ne-au dat aceasta senzatie?

„Sunt un mic ticalos”/”Despicable Me” – regia Pierre Coffin, Chris Renaud, Sergio Pablos. Cu: Steve Carrell, Jason Segel, Russell Brand, Julie Andrews, Will Arnett, Miranda Cosgrove, Elsie Fisher, Dana Gaier. Premiera romaneasca 27 august 2010.