Un flit pentru Monica Macovei (de Cristian Teodorescu)

Rechinii mari care vor s-o faca uitata pe Macovei pentru indrazneala de a-i trece in randul anchetabililor au primit o lovitura cand ea a fost aleasa Femeia Europei 2008.

Dar oare numai rechinii agabaritici s-au vazut loviti sau si rechinasul de strada s-a simtit atins ori macar contrariat de aceasta alegere? Dupa medalia pe care Monica Macovei a primit-o din partea Parlamentului European pentru lupta ei impotriva coruptiei din Romania, oricine va face la Bucuresti viitorul guvern va fi silit s-o intrebe, macar din politete, daca vrea sa vina inapoi la Justitie.

Or, dupa prestatia ei din Cabinetul Tariceanu 1 nu cred ca exista vreun posibil premier venit din lumea politica dornic sa faca echipa cu Monica Macovei. Asta ar insemna ca opinia publica sa reinceapa sa viseze la o lupta reala impotriva marii coruptii si ca procurorii sa se obrazniceasca din nou cu cine nu ti-ar veni sa crezi.

Marea dezamagire care a devenit anticoruptia autohtona dupa plecarea Monicai Macovei impinsa de la spate din guvernul Tariceanu, cu binecuvantarea premierului insusi, e de o mie de ori mai convenabila politicienilor de la noi decat o noua rascolire a apelor tulburi. Prin refuzul ei de a se afilia politic, cand a respins oferta PD-L de a candida pentru Parlament, dna Macovei a dat de inteles ca nu vrea sa faca justitie de partid, ci ca o intereseaza justitia, pur si simplu.

Cu acel prilej, pedelistii infocati au acuzat-o de nerecunostinta, fiindca, dupa parerea lor, daca presedintele Basescu nu i-ar fi acordat sansa ministeriatului, ea ar fi ramas o ilustra oengista despre care nu s-ar fi vorbit decat pe la intalnirile societatii civile, dar si acolo la gramada cu altii. Dar presedintele Basescu i-a dat o sansa si lui Dobre la Transporturi sau Sulfinei Barbu la Mediu. Cine-i mai tine minte? Monica Macovei a primit o functie, insa ceea ce a facut din fotoliul Justitiei nu e decat meritul ei.

Sa ne amintim ca de la un punct incolo, mai exact de cand a inceput sa fie acuzata ca nu stie sa se descurce in relatia cu Parlamentul, chiar si sustinatorului ei de la Cotroceni i s-a domolit entuziasmul in ceea ce o privea. Iar atunci cand s-a aflat ca va fi inlaturata din Guvern, nici societatea civila din randurile careia venea nu s-a omorat s-o sustina. Marea manifestatie anuntata in sprijinul Monicai Macovei a adus pe peluza din fata Teatrului National doar cateva sute dintre veteranii Pietei Universitatii, niscai studenti veniti cu prietenele si, numarand cu bunavointa, tot cateva sute de portocalii revoltati ca de-abia inceputul conflict cu marea coruptie s-ar putea incheia odata cu plecarea de la Justitie a protagonistei.

Atunci s-a vazut ca Monica Macovei era privita ca un pericol nu numai de un Adrian Nastase sau de un Miron Mitrea, ci si de reprezentantii fara nume ai deprinderii nationale de a folosi pila si spaga drept mijloace verificate ale reusitei personale. Daca Monica Macovei n-ar fi fost pusa pe liber de la Justitie sau daca, mai ales, romanul obisnuit s-ar fi burzuluit atunci in masa, ca sa nu fie eliminata din Guvern, Parlamentul European nu i-ar fi dat medalia de femeie a anului, pentru a o rasplati ca a dat drumul la vanarea rechinilor mari.

Dar cand, dupa plecarea ei de la Justitie, se cunoaste cat era de singura in lupta ei impotriva coruptiei, e oribil de limpede ca singurul merit al Romaniei pentru alegerea Monicai Macovei ca femeie a anului e ca a flituit-o.

Cotidianul