„Noi reușim să discutăm cu autoritățile pentru că suntem «niște nebune», din perspectiva lor”. Trei dintre cele mai puternice voci feminine vorbesc despre cum sunt văzute femeile în România

România continuă să fie pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește egalitatea de gen și în anul 2024, indică cel mai recent raport al Institutului European pentru Egalitate de Gen (EIGE). Situația se reflectă și în Parlamentul proaspăt ales, unde românii vor fi reprezentați, în următorii patru ani, de 364 de bărbați și 101 femei. HotNews a stat de vorbă cu trei dintre femeile la care societatea românească se uită cu admirație: Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Ana Blandiana.

• „În general, noi reușim să discutăm cu autoritățile pentru că suntem «niște nebune», din perspectiva lor. Nu pentru că am fi competente și am putea lucra împreună”, spune Oana Gheorghiu, vicepreședinte și co-fondatoare a Asociației Dăruiește Viață, care a construit din donații un spital oncologic pentru copii. 
• „Misoginismul este prezent, poate la nivel inconștient, în mințile noastre. Cred că și în mințile femeilor, din păcate”, spune și Carmen Uscatu, președinte și co-fondatoarea la Dăruiește Viață. 
• „Am beneficiat de faptul că m-am căsătorit la 18 ani. Așadar, în clipa când am ajuns în lumea literară nu mai eram o pradă”, mărturisește scriitoarea și disidenta anticomunistă Ana Blandiana. 

„Ni s-a întâmplat, când renovam prin spitale, să ni se spună: «Voi sunteți femei, nu înțelegeți!»”

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu au construit de la zero, din donațiile a 350 de mii de români și sponsorizările a mii de companii, un spital pentru copii bolnavi de cancer. Din primăvara acestui an, spitalul este funcțional și primește pacienți.

Înainte de asta, au renovat și dotat zeci de secții din spitale din întreaga țară, tot cu bani strânși din donații. În timpul pandemiei, au construit două spitale modulare care găzduiesc secții ATI – la București și Piatra Neamț, unde secția ATI fusese distrusă de un incendiu – care funcționează și astăzi.

În toți acești ani, au fost puse în situația de a interacționa cu autorități. „Formate, în mare parte, din bărbați.”

„Societatea românească este una foarte misogină, în care femeile sunt considerate din start mai puțin capabile să facă lucruri”, spune Oana Gheorghiu, într-un dialog cu HotNews.ro. 

Ea își amintește că „ni s-a întâmplat, când renovam prin spitale, să ni se spună că «Voi sunteți femei, nu înțelegeți!» și încercau să ne păcălească cu chestii tehnice. Când pui întrebări ți se râde în față, pentru că în România este o rușine să nu știi și să pui întrebări. Și cu atât mai mult este o rușine când ești femeie”, completează ea. 

„Misoginismul este prezent, poate la nivel inconștient, în mințile noastre. Cred că și în mințile femeilor, din păcate”, spune și Carmen Uscatu. 

„Cred că ne creștem diferit și copiii: îi creștem diferit când avem o fată și când avem un băiat. Chiar cred asta. Și de aici perpetuarea acestor lucruri”, spune președintele ONG-ului care a construit un spital din donații. 

„Ei ne primesc că suntem niște «nebune», nu stau la masă cu noi pentru că am fi competente”

Oana Gheorghiu spune că nu s-a poziționat niciodată ca victimă a misoginismului, „dar asta nu înseamnă că nu există”. Soluția ei a fost „să ignor acest lucru și să mă comport ca și cum nu știu asta și nu mă interesează”. 

Și spune că, recent, a avut o revelație: „Mi-am dat seama că, de fapt, a existat și o raportare misogină la noi. Pentru că, în general, noi reușim să discutăm cu autoritățile pentru că «suntem niște nebune». Și, chiar dacă acest cuvânt, «nebune», are o conotație pozitivă, de fapt, din perspectiva autorităților, ei ne primesc că sunt niște «nebune» și ca să prevină ceva, că cine știe ce mai facem și ce mai spunem. Nu stau la masă cu noi pentru că am fi competente și am putea lucra împreună”. 

„Eu cred că noi, în România, am făcut niște lucruri importante, dar nu suntem atât de luate în seamă. Și probabil că este și din cauză că suntem femei”, spune vicepreședintele Asociației Dăruiește Viață. 

Oana Gheorghiu spune că s-a gândit la perspectiva aceasta înainte de anularea alegerilor prezidențiale, când Elena Lasconi se calificase în turul doi. „Mi-am dat seama că poporul român s-ar putea să nu aleagă o femeie președinte doar din cauză că este femeie”. 

Cum ar fi fost dacă doi bărbați fondau Dăruiește Viață 

Aceasta crede că dacă Asociația Dăruiește Viață ar fi fost fondată de doi bărbați, altfel ar fi stat lucrurile. 

„Anul acesta, de 1 Decembrie, președintele României i-ar fi invitat la Cotroceni și i-ar fi decorat. Și nu o spun pentru că mi-aș fi dorit să mă cheme Klaus Iohannis și să mă decoreze pe mine, pentru că el pe mine, ca președinte, m-a dezamăgit și nu ar fi fost o onoare. Nici nu știu dacă m-aș fi dus. Dar instituția Președintelui României, de 1 Decembrie, nu a găsit de cuviință să se uite la Asociația Dăruiește Viață, care a construit un spital și l-a inaugurat în anul 2024”

„Poate că ar fi trebuit să cheme măcar unul dintre donatori, un bărbat”, adaugă ea.

„Pe mine nu m-a afectat”

În tot acest timp, Carmen Uscatu spune că nu s-a gândit niciodată că „nu sunt egala unui bărbat”. 

„Poate și faptul că am crescut doar cu mamă și între femei m-a făcut să nu mă gândesc niciodată la acest aspect. Iar neluându-l în calcul, pe mine nu m-a afectat”, mărturisește președintele ONG-ului care a construit un spital din donații.

În fața întrebării „Cine ești tu să ne ceri asta, să vrei asta?”, a ales să nu se raporteze ca femeie, ci ca specialist. „Și sunt sigură că acesta e unul dintre motivele pentru care eu am început, la 49 de ani, un master în Global child health în Statele Unite. Pentru că am vrut să vin în spate și cu partea științifică, iar aceasta să dea valoare acțiunilor mele.”

Mai multe femei în funcții de conducere

Carmen Uscatu este însă convinsă că „avem o societate misogină” și că „putem contracara acest lucru, dar ne va lua mulți ani”.

„Trebuie să începem să facem mai mult lucrul acesta, să promovăm mai mult femeia în societate, nu doar ca dătătoare de viață, mamă care are grijă de copii și de familie. Nu spun că acestea sunt niște lucruri rele. Din contră, sunt niște lucruri care înnobilează femeia. Dar cred că ar trebui să o vedem în complexitatea ei și în toate rolurile pe care ea astăzi le are în societate. Și sunt exemple multe de femei care au reușit în ciuda acestei societăți misogine”.

Crede că „e nevoie ca femeile să fie promovate mai mult în funcții de conducere, în Parlament. Cred că partidele ar trebui să facă lucrul acesta mai mult, nu doar declarativ.”

„Toți voiau să vadă cine era fetița aceea care fusese interzisă la 17 ani”

Scriitoarea Ana Blandiana crede că, în domeniul artistic, pe care spune că îl cunoaște cel mai bine, „a deveni cunoscută ca femeie a fost, mulți ani, și mai greu, dar și mai ușor decât pentru un bărbat.”

„Eu am avut întotdeauna o situație specială”, a fost răspunsul Anei Blandiana, întrebată dacă s-a simțit vreodată dezavantajată de statutul său de femeie în România.

Ana Blandiana consideră că situația ei „specială” în societate a început „de la momentul când am ieșit din prima interdicție – am fost interzisă după ce am publicat prima poezie, după care, patru ani nu am putut să public.” 

„A fost cea mai grea perioadă din viața mea”, mărturisește ea.

„După aceea, lucrurile s-au mai schimbat, iar România a intrat într-o perioadă de destindere și am putut să public. În clipa aceea, deja, aveam o situație specială, pentru că toți voiau să vadă cine era fetița aceea care fusese interzisă la 17 ani după prima poezie.”

„Am avut o situație specială care cred că m-a avantajat în sensul unui anume respect de care am beneficiat”, explică ea, în dialogul cu HotNews.

Apoi, spune Ana Blandiana, „am beneficiat de faptul că m-am căsătorit la 18 ani. Așadar, în clipa când am ajuns în lumea literară nu mai eram o pradă. Eram împreună cu soțul meu, care era și el scriitor, era și el respectat de colegii lui și am fost acceptați împreună.” 

„Era greu să reziști”

În domeniul artistic crede că „a deveni cunoscută ca femeie a fost, mulți ani, și mai greu, dar și mai ușor decât pentru un bărbat. Mai întâi era greu să reziști dar, încă o dată, eu nu am fost în situația să rezist, ca o fată tânără, în acea lume, care era exclusiv de bărbați.”

Apoi, își amintește Ana Blandiana, a urmat o perioadă în care „cele mai bune reprezentante ale poeziei românești au fost femei. În afară de Nichita Stănescu, erau Ileana Mălăncioiu, Gabriela Melinescu, Gabriela Adameșteanu cu proză, Constanța Buzea. Erau niște nume foarte cunoscute, care erau acceptate ca foarte bune.” 

„Într-un fel, poate că faptul că erau femei le punea în valoare”, spune astăzi Ana Blandiana.