Interviu. Romania Libera: Umbra lui Helmut Kohl

Romanul Matei Hoffmann, fiul marelui pictor Vincentiu Grigorescu, a fost directorul de cabinet al cancelarului german.

Matei Hoffmann, plecat in 1963 din Romania, a facut o stralucita cariera in diplomatia germana, detinand functii importante la Washington, Paris, Roma, Porto Alegre, Sarajevo. Matei Hoffmann a fost, timp de doi ani, seful biroului cancelarului Helmut Kohl, functie nediplomatica, ce i-a permis sa cunoasca politicieni de prim rang. In prezent, el este reprezentantul Germaniei la Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica. Tatal sau, Vincentiu Grigorescu (foto medalion), unul dintre cei mai importanti pictori contemporani, complet ignorat in tara, a parasit Romania in 1972 si s-a autoexilat in Italia, de unde n-a revenit niciodata. Vincentiu Grigorescu spune ca s-ar intoarce la Bucuresti doar pentru o expozitie retrospectiva, fiindca arta sa este complet necunoscuta romanilor.

Matei Hoffmann, fiul pictorului Vincentiu Grigorescu din prima casatorie, abia implinise 11 ani si era in clasa a V-a la Liceul German cand mama sa, Anca Falcoianu, s-a recasatorit cu un cetatean german si a decis sa paraseasca Romania. „Am facut parte dintr-o clasa experimentala. Eram impreuna din gradinita si trebuia sa ramanem in aceeasi formula pana la bacalaureat. Nu s-a intamplat asta din cauza regimului politic. Elevii au inceput sa plece pe rand – mai intai evreii, apoi germanii. Mai spre final, dupa ce mama s-a recasatorit cu un cetatean german, am plecat si noi din tara”. Ajuns in lumea libera, Matei Hoffmann a urmat un liceu de traditie din Frankfurt. A studiat in Germania si Elvetia stiintele juridice si politice, devenind, la 27 de ani, doctor in drept.

„Va astept peste 10 ani cu o propunere de lucru din Romania”

» Romania libera: Cum a fost momentul evadarii?

» Matei Hoffmann: Am plecat in 1963, dupa ce mama s-a recasatorit. Momentul a fost foarte important. Am lasat in urma o tara comunista

intr-un hal teribil si am intrat in libertate. Eu ma trag dintr-un artist care nu era maleabil pentru mai-marii acelei vremi si o mama care provenea dintr-o familie de boieri. Aveam o origine nesanatoasa, dupa cum s-ar fi exprimat comunistii. Am plecat cu un sentiment de usurare.

» Ati intampinat dificultati?

» Desigur, au fost unele sicane. La inceput, nu am fost lasat sa plec din tara. Mi-aduc aminte perfect o scena care s-a petrecut in Piata Amzei. O femeie care era parca sefa de tribunal, foarte impunatoare, cu niste cercei imensi la urechi, statea in fata mamei mele. Urla la ea, acuzand-o ca a crescut un cosmopolit. si mama i-a spus calma: „Doamna, va multumesc, dar in cercurile noastre asta este un compliment”.

» Constientizati cele ce se intamplau atunci, in plina epoca Dej?

» Aveam 11 ani. Generatia noastra era mult mai constienta, mai treaza, daca vreti, decat tineretul de azi. Probabil si pentru ca traiam niste timpuri grele. Era greu sa iti mentii calmul intr-o situatie atat de complexa. Trebuia sa mentii un echilibru interior intre realitatea privata, din casa noastra, si cea de afara, care era una mincinoasa. Traiam exilati mental intr-un sistem politic cu care nu aveam nici o legatura. Parintii mei ascultau Radio Monte Carlo, citeau carti interzise de tip samizdat. Dupa ce strainii cumparau tablouri de la tatal meu, Vincentiu, ne vizitau securistii. Eram tinuti sub observatie. Un copil isi da seama de toate astea. Tata mi-a povestit ca pe unii dintre cei care l-au parat la Securitate i-a ajutat ulterior. Tata nu poarta ranchiuna. E foarte generos. Nu stiu daca eu as putea fi la fel.

» Care a fost prima slujba pe care ati avut-o in strainatate?

» Am fost asistentul unui profesor de la Universitatea din Magburg. Apoi, m-am inscris la un concurs unde s-au prezentat 1.200 de candidati pentru 50 de locuri. Dupa ce am fost admis, am urmat timp de doi ani o scoala de diplomatie obligatorie. Prima slujba a fost la Ambasada Germaniei din SUA.

» Ati lucrat pentru Helmut Kohl?

» Am fost seful Biroului cancelarului Helmut Kohl. A fost o experienta deosebita, mai ales ca aceasta nu a fost o functie diplomatica. Am cunoscut si am vorbit cu oameni politici importanti de atunci, sefi de guvern si de stat. Am avut un sentiment deosebit sa ii pot vedea si auzi atat de aproape.

» Cum l-ati descrie?

» Despre asta as prefera sa nu vorbesc.

Integral in Romania Libera