Bolnavi de dorul parintilorPentru jumatate din elevii din Buhusi, cel putin un parinte este departe

Buhusi. Oras recunoscut prin saracia sa cronica, prin rata somajului care a luat-o razna de tot. Se crede ca peste 3.000 de persoane, din cele vreo 20.000, au plecat in strainatate, unde, oficial sau la „negru” muncesc. Daca arunci o privire de ansamblu asupra scolii buhusene, constati ca aici se afla domeniul cel mai performant al vietii orasului.

Scolile au campioni olimpici nationali, iar unii dintre elevi au participat cu rezultate foarte bune si la concursurile internationale. Daca economia orasului ar fi la nivelul performantelor scolii, alta ar fi calitatea vietii buhusenilor… Traim, totusi, in infernul unui paradox ticalos: elevii care obtin aceste rezultate provin din familii in care deriva isi face mendrele. Sa ne explicam…

Am constatat ca 494 dintre cei 2.850 de elevi, adica 17,33 la suta au doar un singur parinte alaturi de sufletul lor. Cauzele: divortul, abandonul de familie, decesul. Alti 545 de elevi (19,2 la suta) au un parinte plecat in strainatate, la munca.

298 de elevi (10,45 la suta) se afla in tutela, ambii parinti fiind plecati in strainatate, decedati sau, pur si simplu, mama si tata si-au abandonat copiii. Daca mai adaugam la toate acestea si alte 55 de situatii (1,92 la suta) de copii aflati in mare dificultate (parinti in inchisoare, tutela nelegalizata)

obtinem un tablou foarte sumbru al fiintarii copiilor buhuseni: 48,9 la suta dintre ei duc dorul a cel putin unuia dintre parinti… Un copil bolnav de dor este un esec al familiei. Cadrele didactice buhusene consiliaza niste elevi bolnavi de dor… Pentru unii copii boala aceasta este incurabila.

Copii imbatraniti, smochiniti de griji

Unele aspecte sunt dramatice. Sa luam, de pilda, exemplul unei scoli de prestigiu in judet: Scoala nr. 2. Prof. Carmen Zaharia, director, spune amar: „Din cei 244 de elevi, numai 60 au familie completa”. 75,40 la suta dintre copiii acestei scoli nu-i au alaturi de ei pe ambii parinti. Scoala aceasta nu este amplasata oriunde, ci intr-o zona centrala a orasului.

O alta scoala gimnaziala cu staif judetean si national, „Mihai Eminescu”, pare, nu numai dupa statistici, a fi bolnava de tristete. Zice prof. Gheorghe Mazilu: „Cand intri la o clasa, observi ca nu sunt putini copiii care au priviri triste, umbrite, frunti incruntate, obrajii cazuti, par imbatraniti, smochiniti de griji. Sufletul lor este undeva departe… Se simt ai nimanui, abandonati.

Banii, celularul, hainele mai de pret devin pentru ei mai presus decat dragostea parinteasca, de oameni, decat caldura sufleteasca, mila crestineasca. Violenta lor verbala sau fizica, lipsa de interes pentru studiu isi fac, uneori, mendrele”. 420 dintre cei 794 de elevi ai acestei scoli, adica 52,89 la suta, au familii… incomplete, ca sa folosim un eufemism.

Sedinta cu parintii prin telefon

Nu este lipsit de interes sa aruncam o privire si asupra celor 533 de liceeni buhuseni… 82 au un singur parinte, 91 au un parinte plecat peste granita, 45 se afla, mai mult sau mai putin oficial, in tutela.

Va imaginati cum reactioneaza unii dintre liceeni, la aceasta varsta a marilor tentatii de tot felul? Exmatricularile si abandonul scolar, chiar daca nu sunt ingrijoratoare ca numar, nu lipsesc. Unii elevi au ambii parinti in strainatate. Ei sunt ramasi in grija bunicilor, fratilor mai mari, prietenilor, vecinilor… Altii au chiar un fel de…

parinti inchiriati cu anul, platiti de parintii plecati pentru a asigura supravegherea… Parintii plecati isi educa odraslele prin telefon, scrisori si… contul din banca. Uneori, acest gen de educatie nu da roade… Prin telefon, dirigintii sunt implorati sa „faca totul” pentru a le mentine copiii pe linia de plutire.

„O noua forma de activitate a dirigintelui: sedinte cu parintii, consiliere psiho-pedagogica pentru parinti prin telefon. Sunt zile in care vorbesc si o ora la telefon cu parintii aflati in Italia”, zice, pus pe ganduri, un profesor-diriginte.

Comunitatea incearca sa lecuiasca vanataile

Prof. Petru Botezatu, inspector scolar, spune: „Desi exista aceasta situatie, numarul absentelor elevilor, al abandonurilor si esecurilor scolare, in general, al copiilor cazuti victime ale strazii nu este ingrijorator, in comparatie cu alte zone care, din punct de vedere economic, nu au aceste probleme.

Responsabilitatea cadrelor didactice buhusene, implicarea autoritatilor si a ONG-urilor a redus mult din suferinta copiilor”, este de parere Petru Botezatu, inspector scolar. Seful politiei Buhusi, comisarul Ioan Chirloiu, adauga: „Sub aspectul suferintelor sufletului copilului, fenomenul este grav. Un copil care nu are parintii langa el este in suferinta.

Din fericire, fapte infractionale ale copiilor si adolescentilor sunt foarte reduse. Profesorii, politistii, autoritatile gestioneaza bine aceasta criza”. Autoritatile locale au investit mult, in ultimii patru ani, in scoli.

Contul din banca nu inlocuieste dragostea materna

Vedeta caritatii, Betania, n-a ramas insensibila. Centrul Complex de Servicii Comunitare, finantat de Betania, a ajuns punct de referinta aplaudat in cancelariile europene, din perspectiva protectiei copilului. Alte investitii ale Betaniei -de zeci de mii de euro- in liceu, scoli, satul de vacanta Runc, inseamna tot protectie pentru copii.

Cand Andrei Muit, presedintele Betaniei, a fost desemnat cetatean de onoare al orasului Buhusi, argumentul fundamental acesta a fost: marele sau respect pentru copilul si adolescentul buhusean. Trustul Orfelinat Ungureni, sprijinit de un sponsor englez, a investit sume importante intr-un alt complex remarcabil de protectie a copilului.

Fundatia de Sprijin Comunitar ii ajuta exemplar pe copiii rromi, inclusiv cu hrana.

Fostul ministru Ecaterina Andronescu a „mediat” aprobarea unei sume guvernamentale importante pentru baza materiala a elevilor. Asociatia culturala Renasterea si Fundatia ARAS si-au facut din sprijinirea copiilor aflati in dificultate, dar si a celor performanti, un adevarat cult.