Cand scriitorii se aduna la sfat

Un eveniment cultural de o mare semnificatie a avut loc la Miercurea Ciuc, joi 5 iulie, in amfiteatrul Centrului Militar, gazda primitoare si a altor manifestari culturale in orasul de resedinta al judetului nostru, mai precis lansarea a doua romane de autori harghiteni.

Manifestarea organizata sub egida Despartamantului Covasna-Harghita al Astrei, al carui presedinte este domnul inspector general adjunct Constantin Costea, al ISJ Harghita, de catre cenaclul „ Buna vestire” condus cu mare si generoasa risipa de suflet si energie creatoare de poetul Ionel Simota.

In deschidere a recitat Gheorghe Filip, caruia imi place la nebunie sa-i spun Gigel, poezia Imposibila „donatie” a lui Ionel Simota, tocmai, spune el, de ai crea drumul spre poezia lui de suflet, cu care a stors lacrimile celor prezenti la adunarea generala ASTRA de la Lipova si anume „Poem pentru Transilvania” opera poetei Demetra Tanase.

Dar cum poezia are si mai mult farmec daca este insotita de muzica, ne-a incantat cu vocea si chitara sa, Adriana Bologh.

Este surprinzator ceva in aceste aparitii editoriale si anume ca ele exista, in conditii foarte grele ale timpului nostru si mai ales in spatiul geografic in care traim.

Domnul profesor Ilie Sandru scoate pentru intregirea culturii harghitene si nationale a zecea carte, „Drum spre viata” la editura „Ardealul” din Targu-Mures.

Am avut in viata privilegiul de a fi contemporan cu acest om exceptional, cred macar ca i-am simtit zbaterile pentru a gasi resursele financiare in vederea publicarii unui volum sau pentru un eveniment cultural din zona Toplitei.

Nu cred ca a pus in balanta publicarea unei carti cu banii lui sau sa-si schimbe masina cu care umbla de cativa zeci de ani si apoi te poti intreba de unde atata energie, eu cred ca dintr-un patriotism greu de egalat, cladit pe temelia unor experiente de viata care i-au lasat in suflet urme adanci. De aceea sunt convins ca vor urma si alte carti.

Cea de a doua carte surprinde prin debutul ca romancier a binecunoscutului jurnalist Stefan Danciu, prin aparitia la editura „Eurocarpatica” din Sfantu Gheorghe a cartii „Reqviem la moarte florilor de camp”

Participand la aceasta lansare am si cumparat aceste carti dar fiindca nu le-am citit inca nu le pot face o recenzie directa dar o pot face prin intermediul celor care au citit si au avut amabilitatea sa-si spuna opiniile referitoare la continutul acestora.

Domnul Ioan Lacatusu a facut o analiza comparativa a celor doua lucrari, asemanari si deosebiri, dat fiind ca ambele sunt reflectarea traiului in vremuri de restriste si cu toate acestea remarca vorbitorul „…capacitatea autorilor de a se uita inapoi fara manie” .

O foarte adanca analiza a facut domnul profesor Valeriu Costea, de aici aveam sa inteleg in mare continutul celor doua carti care desi nu sunt autobiografice au puternice influente din tineretea celor doi autori.

Frumusetea prezentarilor a scos in evidenta reale calitati ale domnului profesor Valeriu Costea de critic literar si sincer nu m-ar surprinde sa apara o carte de acest gen in curand cu referire la creatia literara contemporana in judetul Harghita.

Am retinut din aprecierile domnului profesor Stelian Busuioc expresia „ cand campul va muri nici noi nu vom mai fi” ca o intarire a metaforei din titlul cartii lui Stefan Danciu. Cu deosebitu-i sarm a reusit sa arate asemanarile dintre modurile de viata ale autorilor din generatia sa si a marii majoritati de romani ai acestor locuri si ai acelor timpuri.

Invitati sa vorbeasca despre cartile lor, autorii au dat din nou dovada de multa modestie lasandu-se sa se inteleaga faptul ca ce au avut de spus se gaseste in paginile acestor carti, spun eu nemuritoare.

Cautand sa intareasca rolul astristilor din Covasna si Harghita, domnul Ioan Lacatusu a reafirmat importanta cinstirii inaintasilor nostri pe aceste meleaguri, prin manifestari de suflet, fara fast lipsit de simtamantul profund pentru care se face o asemenea manifestare.

In acelasi timp ar trebui sa sprijinim mai mult tineretul, sa le insuflam spiritul creator si dragoste de aceste locuri incarcate de istorie dar si de multa suferinta.

In incheiere Gigi ne-a recitat poezia „ Plecarea tatalui” de Ionel Simota si ne-a incantat melodios Adriana Bologh. Daca aceste evenimente nu ar exista ar trebui sa dam ce e mai bun in noi pentru a le reinventa, de a darui sufletelor noastre minunatele clipe de liniste si de simtire romaneasca, pe acest pamant udat nu de ploi ci de lacrimile romanilor de-a lungul secolelor.