Gica Craioveanu: ”Pe vremea noastra era din ce in ce mai frig”

Fostul fotbalist roman Gica Craioveanu a fost ales consilier municipal in orasul Getafe, in urma alegerilor locale din Spania, desfasurate duminica trecuta. El a candidat pe listele Partidului Popular (PP), dar ca independent. Craioveanu, in virsta de 39 de ani, a jucat 11 ani in Spania la echipe precum Getafe, Villareal sau Real Sociedad. (sursa: Hotnews.ro)

Paradisul? Getafe

Gica Craioveanu: Eugen, am o rugaminte: sa nu ma iei cu smecherii. Nu-ti raspund.

Reporter: Cum e in Getafe?

G.C.: Bine.

Rep.: Ce inseamna asta?

G.C.: Bine! Foarte bine!

„Dar ce crezi, Eugen, ca stau in padure?“

Rep.: Ha, ha, ha.

G.C.: Liniste, e zona linistita, un paradis, ce mai… la vreo 16 kilometri de Madrid.

Rep.: Canalizare? Apa calda? Curent? Gaze?

G.C.: Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha! Dar ce crezi, Eugen, ca stau in padure? Ca am apa calda la anumite ore? Ha, ha, ha, ha!

Rep.: Aveti de toate.

G.C.: Avem. Avem. Multumim lui Dumnezeu!

Rep.: Si cit mai e metrul patrat intravilan?

G.C.: Mai ieftin decit in Primaverii, oricum. Mare distanta.

Rep.: Merge la un cinci sute de euro pe metrul patrat?

G.C.: Cam asa, nu stiu exact, ca nu ma pricep la astea.

„Merg cu masina ca sint puturos“

Rep.: Si e autostrada pina-n Madrid?

G.C.: Ha, ha, ha, pai, cum?

Rep.: Mergeti cu masina pina-n Madrid si-o lasati la intrare?

G.C.: Eu merg cu masina ca sint puturos si nu merg cu metroul.

Rep.: Deci aveti si metrou?

G.C.: Eugen, au pus de toate, iti dai seama… Madridul e din ce in ce mai frumos. De patru ori mai frumos ca Bucurestiul.

Rep.: Ce face diferenta?

G.C.: Civilizatia. Linistea.

Rep.: In Madrid e liniste?

G.C.: Da. In afara unei zone la periferie, da.

Rep.: Ambuteiaje?

G.C.: Sint. Sint. Am prins si eu vreo ora de virf. Asta e.

„Ar fi nevoie de o diversificare pentru copii“

Rep.: Pai, atunci, daca e Paradisul acolo, care sint problemele zonei care v-au determinat sa candidati?

G.C.: Probleme? Probleme nu sint. Probleme nu sint. Sa spunem ca ar fi nevoie de o diversificare pentru copii. Ca ar trebui sa existe scoli si pentru tenis, baschet si handbal si asta fiindca 90% din scoli sint pentru fotbal. Apoi, piste pentru biciclisti, renovarea unor sali de sport…

Rep.: La ce folosesc si celelalte sporturi? Toti se nasc fotbalisti.

G.C.: In Spania exista succese in handbal, baschet, astea nu pot fi neglijate. Acum e la moda tenisul. Astea erau intentiile mele daca ajungeam viceprimar.

Rep.: Pai, voiati?

G.C.: Pai, da, doar ca aici se candideaza pe liste si primul ales e presedinte, al doilea vice. Eu nu am optat pentru a intra in politica, asa ca am ramas consilier. Sigur, pozitie importanta, dar nu am decizie nici cit a vicelui. Eu nu am legatura cu politica, nu ma intereseaza. Nu sint om politic, sint om sportiv, mi-am dedicat toata viata sportului si ma dedic sportului si copiilor.

Da, copiilor, fiindca as vrea sa le dau copiilor din Getafe dragostea pe care mi-au dat-o cei de aici, din Getafe, mie, in anii in care am jucat fotbal aici.

„Mie nu-mi pute Romånia“

Rep.: De ce e asa buna Spania si Romånia nu mai e buna?

G.C.: Mie nu-mi pute Romånia. Mi-e draga tara!

Rep.: Cu ce driblinguri ati incintat Getafe-ul?

G.C.: Eu stiu? Am fost un tip charismatic aici, eram serios. M-a apreciat lumea aici. Eram de cuvint, simpatic. Uite, aici vin la stadion o suta de copii si stai o ora sa semnezi autografe. Stai, de drag. Nu am avut probleme de nici un fel.

Rep.: Fitos?

G.C.: In viata mea nu mi s-a spus ca as fi un fitos, un increzut. Niciodata. Nu e firea mea. Nu inteleg de ce as fi fitos.

Rep.: In tara, asa sint vazuti fotbalistii plecati. Isi schimba nevestele, isi tureaza motoarele. Nu v-au luat mintile strainatatile?

G.C.: Nu, Eugene, dar nu sintem toti asa fitosi. Gasesti fitosi si la oameni de afaceri si la nu stiu cine. Sint destui fotbalisti normali.

„Ne certam cu ratele pe dude“

Rep.: Sinteti fericit?

G.C.: Din toate punctele de vedere sint fericit. Si nu am uitat cind jucam la cinci ani, la Slatina, fotbal. Am avut o copilarie fericita. Nu aveam grijile de acum, cu Play Station, cu nu stiu ce, sa ajung repede acasa sa prind nu stiu ce chat-uri.

Noi stim ca ne certam cu ratele pe dude si jucam fotbal pe strada de dimineata pina seara, in tenisi din aia chinezesti, cine avea adidasi era Maradona, Doamne, iarta-ma!

Rep.: Ati prins adidasii cu trei dungi?

G.C.: Oho, ala care-i avea era cel mai smecher! Lua plecaciuni de la toti copiii! Mai, Eugen, noi ne certam cu ratele pe dude si eram atit de fericiti!

„Ovala, de aia! O lua razna!“

Rep.: Minge de care aveati?

G.C.: Cum de care? De plastic! Ovala, de aia! O lua razna! Nu e ce e acum! Sa alergi dupa bani tot timpul… Ce stiam eu? Salam toata ziua? Nu, Eugen, ne certam cu ratele pentru dude, Doamne, iarta-ma! Ha, ha, ha! Nu am dus lipsa de nimic, ca nu stiam ce-i lipsa. Acum e nebunia asta sa ajungi bogat, cel mai bogat… nu, nu. De ce?

Rep.: Cum va dramuiti banii, produsele, binele si raul?

G.C.: M-am obisnuit in Spania! Stiu de unde sa cumpar. Merg la piata, fac cumparaturile, stau la caterinca cu lumea, cu ala care vinde ceapa. Eu nu am treaba sa fac rau, stau de vorba cu toti.

„Am tot timpul din lume!“

Rep.: Nu va e teama ca pierdeti timpul?

G.C.: Nu, nu, nu! Am tot timpul din lume! Nu pierd timpul. Spaniolii sint deschisi, doar ca o mica-mica parte dintre romåni se tin de prostii pe aici. E o mica parte, se exagereaza, dar asta e.

Rep.: Capsunarii sint luati la misto in Spania?

G.C.: Eugen, pentru mine e o munca onorabila, e o munca ca oricare alta. Capsunar sau director de banca tot aia e daca esti om cinstit. Sau gunoier. Spaniolii vad lucrurile la fel. Gunoierul e respectat in Spania. E o civilizatie. Sint firi deschise. Fiecare persoana isi alege munca aia care-i place. Aici sint traditii intregi: de electricieni, de lucratori in constructii, de gunoieri.

Rep.: Sinteti zgircit?

G.C.: Niciodata, Doamne, iarta-ma!

„Nu poti sta cu o persoana daca nu o iubesti“

Rep.: Nevasta e buna sau e a dracului? Puteti spune, ca nu stie romåneste!

G.C.: Foarte mult noroc am avut. Fericit sint cu ea, oricit de multi bani am… Adevarul e ca oriciti bani ai, daca nu ai un suflet in casa e degeaba.

Rep.: Nu va face la bani? Nu v-a pescuit pentru bani si faima?

G.C.: Eugen, ea are bani mai multi decit mine. Sint fericit cu ea. Nu poti sta cu o persoana daca nu o iubesti, Eugen. Nu poti. Doar pentru bani?

Rep.: Casa mare? Trei etaje?

G.C.: Nu, nu-mi place, Eugen. Sa am camere pe unde sa nu umblu, ce e aia? O suta de metri. E de ajuns. Mica si linistita.

„Nu ma pricep la desertificare“

Rep.: V-ati tras un Bugatti?

G.C.: Bai, Eugen, tu cine ma crezi? Eu de mic am fost cu BMW-ul. E singurul meu capriciu.

Rep.: Se poate trai pe zi cu zece euroi?

G.C.: Sigur. Si cu trei.

Rep.: Cum vedeti desertificarea? Caldura excesiva?

G.C.: Nu ma pricep la desertificare…

Rep.: Nu mai sint anotimpuri.

G.C.: Da, aici ai dreptate, acum erau sase grade, miine douazeci si unu. In patru zile. Ceva nu e in regula. Pe vremea noastra ploua, era din ce in ce mai frig. Te trezesti luat prin surprindere. Ce era zapada, cu nametii aia de saispe metri…

„De ce sa-mi fie frica?“

Rep.: Nu va e frica de atentate?

G.C.: Nu mi-a fost frica niciodata. Cind iti cade o caramida in cap, cum e? Eu am trait trei ani la San Sebastian, unde sint lupte continuu, dar in viata mea nu mi-a fost frica. De ce sa-mi fie frica?

„Mi-e dor de un ciolan cu fasole, de o gogonea…“

Rep.: Va e dor de Romånia?

G.C.: Sigur, sigur. Acum am si timp si imi place sa vin la „Doi Cocosi“ si sa iau un pui la ceaun, ca acolo se face de senzatie.

Rep.: Pai, n-o puneti pe spanioloaica sa va faca?

G.C.: Ea face un deliciu de mincare spaniola. Mi-e dor de un ciolan cu fasole, de o gogonea…

Rep.: Si ce-i de facut? Asta-i viata!

G.C.: Ce-i de facut cu ce?

Rep.: Cu dorul asta…

G.C.: Asta e… S-au deschis aici restaurante, magazine, de catre romåni. E bine; sigur, mai e de lucru, dar se descurca…

Rep.: Vind scump?

G.C.: E, daca ti-e dor, dai un ban. Important e ca s-au deschis copiii, s-au deschis romånii.

„Nu am fost invidios“

Rep.: Ce e viata?

G.C.: E fericire, Eugen! Eu nu am fost invidios, m-am multumit cu ce mi-a dat Dumnezeu. E atit de frumoasa viata asta, incit trebuie traita la maximum. N-am nevoie de averi, de palate, de bani in fundul sacului. Mie imi place sa dorm linistit, nu vreau sa bag bani in terenuri, in nu stiu ce chestii, nu. Sa dorm linistit, asta vreau. Ce-ti trebuie altceva?

Rep.: Nu va e frica de moarte?

G.C.: Eugen, nu ti-am zis?… Nu mi-e frica de nimic. De ce? Ce sa-mi ia moartea? Sint fericit.

Rep.: Sa va ia fericirea!

G.C.: Eugen, ce poti face daca exista moarte, uite, esti fericit cu ce ai in viata! Ce te faci? Vin copiii, sa vina ei! Sa fie fericiti.

Rep.: Nu va opuneti timpului…

G.C.: Trece timpuuuuu’ ca nebunu’ si ma trece… Ha, ha, ha, ha!