„Cinematografia romaneasca se scalda in mediocritate”
Radu Jude invoca momentele cind nu stia ca Spielberg e mai bun decit Sergiu, scandalurile CNC trecute si viitoare, dar isi evalueaza si modul in care vrea sa faca lungmetraj: intelegind mai mult pe masura ce filmeaza.
Pina in acest an, cind a implinit 30 de ani, cineastul Radu Jude a avut un parcurs care ii da dreptul sa faca parte cu acte in regula din noul val de regizori romani: doua facultati (Drept si Film), un scurtmetraj arhipremiat, un lungmetraj caruia CNC-ul i-a refuzat finantarea – desi primise destule din strainatate – si multa experienta in realizarea spoturilor in calitate de regizor secund. Acum, in pragul unui nou concurs de scenarii, Jude face bilantul.
M-am intrebat: cum vad regizorii tineri viata?
La fel ca oricine, ce crezi, ca o vedem printr-un dreptunghi?
Mi se pare ca noi am imbatrinit si voi aveti o privire proaspata.
Nu e adevarat. Nu tine de imbatrinire.
Bine, dar se pare ca pur si simplu ati reusit. Luati premii, dupa ani de mutenie in cinematografie.
Da, dar cred ca vorbim de exceptii, totusi. Cinematografia romaneasca in general se scalda in mediocritate, ca sa nu zic mai rau, iar oamenii care reusesc, si asa a fost intotdeauna, nu intra intr-o scoala sau intr-un curent.
Ce inseamna aceasta mediocritate?
Pai, oameni care fac film fara sa creada suta la suta in ceea ce fac, il fac pentru bani, multi dintre ei, si mai inseamna oameni, tineri si batrini, care nu au nici o legatura cu meseria asta, dar se incapatineaza sa faca film si mai inseamna un sistem care permite finantarea acestor oameni si a acestor produse.
E o cirdasie a mediocrilor si a mediocritatilor?
Nu stiu daca chiar asa este, dar asa pare. Ma gindeam ca eu, traind din publicitate, din reclame, pot duce o viata decenta si pot sa fac film cind chiar imi doresc sa fac film. Or, sint foarte multi regizori care nu traiesc din altceva decit din finantari de filme, iar pentru ei nu creatia conteaza atunci, conteaza supravietuirea. Asta-i trist.
Te raportezi la cinematografia noastra trecuta in vreun fel?
Evident, cind eram mic ma uitam si eu la „Pistruiatul“, la filmele lui Nicolaescu, or, crescind si vazind filmele romanesti cu ochiul de acum imi dau seama ca filmele bune si atunci erau realizate de exceptii de la regula filmului pentru supravietuire.
Ce ne tinea la cozile de la cinematografe?
Lipsa altor filme, programul de doua ore de la televizor. Virsta insasi, copilaria noastra in care nu stiam ca Sergiu nu e mai bun decit Spielberg.
Dar cum explici ca Sergiu e sef si ia bani in continuare pe „Comisarul se intoarce“ si voi luati bani cu tiriita si premii?
Asta dovedeste incapacitatea membrilor juriului de la Concursul de proiecte al Centrului National al Cinematografiei din 2006 de a citi si de a judeca in mod corect scenarii de film. Cei care au fost in acel juriu erau total neprofesionisti. E de ajuns sa vezi creatiile lor din ultimii 20 de ani ca sa-ti dai seama de asta.
Si asta in cazul celor care au facut ceva, pentru ca cel putin doi dintre membrii juriului era niste impostori. Adica unul dintre ei era prezentat ca actor, dar de fapt jucase intr-un film cind era copil. Il asteptam si pe Pistruiatul in juriul de anul asta.
Cannes-ul lui Mungiu este bun al intregului popor, nu?
Nu.
Ce te-a facut sa te diferentiezi?
Eu nu spun ca am o viziune, un stil foarte clar. Eu sint foarte, foarte la inceput. Singurul lucru este ca vreau sa filmez lucruri in care cred, povesti in care cred. Important este ca filmind sa inteleg ceva despre viata, despre mine.
INTERVIURILE HotNews.ro