Profesoarele romance nu au fost primite in scolile din Italia
Guvernul Romaniei a decis ca anul scolar 2007-2008 sa fie primul in care copiii romanilor aflati la munca in Italia si Spania sa beneficieze de cursuri de limba, cultura si civilizatie romaneasca.
Hotararea de guvern, aprobata in luna august a acestui an – dupa ce, in prealabil, ministerele de resort din cele trei tari au ajuns la un punct de vedere comun -, vorbeste despre introducerea a doua ore pe saptamana in scolile din invatamantul preuniversitar in care exista copii romani.
Potrivit hotararii, autoritatile italiene si spaniole trebuie sa puna la dispozitie salile de curs, iar partea romana sa selecteze personalul didactic, pe care sa-l si plateasca din bugetul Ministerului Educatiei.
La prima vedere, lucrurile par simple, mai ales ca in acest an scolar este vorba despre derularea unui proiect-pilot – cu doar cateva scoli selectate -, urmand ca el sa se extinda in viitor in cat mai multe scoli.
Si asta deoarece in unitatile de invatamant spaniole sunt inscrisi in acest moment peste 20.000 de copii romani, iar in Italia sunt de 414 (sursa: site-ul Guvernului Romaniei).
Directorii italieni ridica din umeri
Desi, cel putin oficial, lucrurile erau clar stabilite, cele patru profesoare romance care au castigat concursul pentru scolile din Italia (mai exact in orasele Torino, Padova si Roma) s-au trezit intr-o situatie mai mult decat jenanta.
Desi interviurile de selectie au avut loc pe 5 septembrie, iar scolile italiene si-au inceput cursurile pe 10 sau 11 septembrie, nici pana la aceasta data profesoarele nu au intrat in contact cu elevii. „Eu trebuia sa am ore la trei scoli din Torino. M-am dus la prima dintre unitati, iar domnul director de acolo a ridicat din umeri si mi-a spus ca nu stie despre acest proiect.
La o alta scoala doamna directoare mi-a spus ca auzise ceva, dar nu era deloc lamurita ce vrem, ce urmarim”, povesteste Doina Ghiteanu, una dintre profesoarele selectate sa predea la cele trei scoli din Torino incluse in proiectul-pilot (cu un total de 155 de copii romani).
„Daca mai dureaza mult, trebuie sa-mi caut ceva de lucru aici”
Mariana Paveliu de 54 de ani, profesoara din Barlad, a venit special la Torino pentru a intra in acest proiect. Ea a obtinut de altfel si cel mai mare numar de puncte la concurs (99 din 100). „Am ajuns in Torino in septembrie, asa cum ni s-a indicat, pentru ca atunci trebuiau organizate grupele de elevi.
La inceput nu m-am ingrijorat, dar am intrat un pic in agitatie dupa 29 septembrie, cand la intalnirea cu reprezentantii ministerului m-am asteptat ca acestia sa-mi prezinte deja un contract de colaborare, un act de munca, orice. Stiu ca vom fi platite in functie de orele predate ( n.r.
– tariful aprobat de Ministerul Educatiei este de 30,5 euro/ ora, suma impozabila), dar vreau sa am un act la mana. Nu s-a intamplat acest lucru si eu am in continuare calitatea de turist aici”, povesteste Mariana Paveliu.
Dincolo de complicatiile birocratice, profesoara are insa probleme cat se poate de concrete: de aproape doua luni traieste in Italia pe banii ei. „Copiii mei s-au oferit sa ma ajute, numai ca speram ca macar din octombrie sa imi castig singura existenta pentru ca, evident, intretinerea mea in Italia este o problema.
Acum locuiesc la o prietena, dar pana cand? Daca pana la sfarsitul lunii octombrie nu se rezolva situatia, eu abandonez proiectul, imi caut ceva de lucru pe aici sau ma intorc acasa. Nu mi-e rusine sa muncesc, am mai fost o data in Italia si am lucrat ca ingrijitoare de batrani. Asta o sa fac si acum.
Mai rau este ca acest proiect va cadea in derizoriu daca mai intarzie mult si este pacat de el”, spune Mariana Paveliu. Ea nu este sigura ca autoritatile scolare italiene ar fi de vina pentru amanare si crede ca Ministerul Educatiei din Romania ar fi trebuit sa se ocupe mai serios de acest proiect.
„Mi se parea normal ca de la Bucuresti sa se fi delegat o persoana care sa stea aici, in Italia, sa se ocupe pas cu pas de partea tehnica. Sa stea aici pana la accesul nostru in scoli”, afirma profesoara din Barlad.
de Gabriel Bejan, Razvan Chiruta