Academia Catavencu: Cum am aranjat sa cumparam droguri in fata teraselor nedemolate ale lui Oprescu
Oricine poate cumpara fete si droguri in Herastrau. Chiar si pensionarii, care vin sa dea de mincare la ratustele de pe lac. Important e doar cum vorbesti si cum esti imbracat. Ma rog, distribuitorii de fete nu sint deloc selectivi, nu se uita la detaliile astea. Isi ofera marfa oricui. In schimb, la distribuitorii de droguri conteaza ce spui si cum arati.
Ca vestimentatie, va trebuie niste haine de fite, nu neaparat misto, dar sa se vada ca sint scumpe. Pretul acestor haine se vede in sigla firmei producatoare, afisata cit mai la vedere. Noi am imprumutat de la un magazin niste harnasamente din astea cu sigla. In privinta cuvintelor, e si mai simplu, plecati de acasa cu limbajul lejer, tip „p*la”, „p*zda” si compusii lor, pe care oricum le stie oricine. Va vor folosi.
Unde si de la cine cumperi
Noi ne-am invirtit doua ore cu etichetele de fite pe noi, intre terasele Bon Ton, Cuando, Turabo, Marie Celeste si Casa di David. Cam obositor sa te plimbi noaptea in parc, in zona aia. Desi esti in parc, pe marginea unui lac, nu se aude broasca, greiere, ciripitoare. Ci doar un vacarm de muzici bubuitoare si diferite, de la toate terasele. Pe circuitul asta erau baietasi imbracat sport, maiou mulat pe burta plus pantaloni de trening care au facut genunchi, daca stiti genul, care nu pareau ca sint la plimbare si nici ca fac jogging prin parc, desi se plimbau aiurea si erau, in acelasi timp, pusi pe fuga.
Linga parcarea unei terase l-am intrebat pe unul: „Auzi, poti sa ne dai si noua niste fete?”, cu tonul cu care ceri un foc. „Da, prietene, cite?” „Pai, noi sintem doi, deci doua”. „In zece minute iti aduc, face 100 de euro bucata”. Ii zic ca e pretul mare. „E mare? Aicea e Herastrau, se dau fete frumoase aicea, eu iti aduc fete de la hotel, de la Inter”. Plecam la alta terasa. Alt treningar din asta.
Alta negociere, mai serioasa
Unul dintre noi se da american, celalalt e roman si-i traduce dealer-ului dorinta americanului. „Vrem niste fete, poti sa ne aduci si noua?” „Da, citi sinteti? A, doi. Va aduc patru fete, va alegeti din ele ce va place”. Zic: „Bai, uite care-i treaba, nu ne dai in vileag. El e american, vrea si ceva sa consume…” Ii arat la nas. „A, sa traga ceva sau ce? De unde esti tu, ma? De unde stiu eu ca nu esti gabor?” Aici intervine limbajul de cartier: „Frate, in p*la mea, am eu fata de gabor?
Sint din Constanta, nu cunosc pe aicea baieti care au marfa. La mine in Constanta stiu unde sa cer, mergeam la fix. Uite care-i treaba, asta e american, e partener de afaceri cu mine. Vrea omul sa se distreze in Romania. Vrea gagici, la pachet cu droguri. Am afaceri cu el, trebuie sa-l fac sa se simta bine. Ajuta-ma-n p*la mea!” L-am convins. „Ce vrea?”, zice treningarul. „Dust, coke”, baga americanu’. „Bai, nu stiu, sa vorbesc cu un baiat. Da’ cit vrea omu’, un gram, doua? Cit vrea? Stii ca e scumpa cocaina. E 200 de euro gramul. De cocaina, daca e sa vorbesc, iti spune fratele tau, ca e doua sute. Vorbesc si eu cu astia si vedem. De marfa – ce sa zic? – vedem, dar de femei garantez. Stati pe aicea, pe la terasa”.
INTERVIURILE HotNews.ro