Sari direct la conținut

„Adevăruri științifice” de care erai convins și care nu sunt chiar adevărate (II)

HotNews.ro
Astronaut langa Marte -ilustratie, Foto: Edgloris Marys, Dreamstime.com
Astronaut langa Marte -ilustratie, Foto: Edgloris Marys, Dreamstime.com

Nimeni nu le știe chiar pe toate, așa că trebuie de cele mai multe ori să ne însușim „adevăruri” pe care le recunoaște mai toată lumea. Din păcate, nu toate sunt confirmate de oameni de știință. Azi, încă cinci exemple:

În spațiul cosmic, gravitația este zero

Toți am văzut astronauți plutind în jurul stației spațiale, așa că ne e ușor să credem că acolo nu există gravitație. Dar ea există pretutindeni în univers, altfel toate se vor îndepărta la nesfârșit.

Motivul pentru care astronauții de pe stația spațială par a nu avea greutate este că și ei, și stația sunt permanent în cădere liberă spre Pământ.

Din cauză că obiectele cad cu aceeași viteză indiferent de masa pe care o au, stația și astronauții cad împreună, creând iluzia de gravitație zero. Din fericire, nu cad cu adevărat deoarece călătoresc cu 27.600 km/h, forța centrifugă menținându-i pe orbită.

Apa este conductor de electricitate

Deși nu veți sfârși bine dacă vă va scăpa un uscător de păr în cada în care vă aflați, adevărul este că apa pură, distilată, este un rău conductor de electricitate, din cauză că moleculele ei nu au electroni liberi care să transfere curent.

Apa pură constă dintr-o moleculă de oxigen legată chimic de două de hidrogen. Oxigenul are șase electroni în stratul exterior reactiv și loc pentru încă doi, iar atomii de hidrogen au fiecare câte unul, formând astfel o legătură chimică perfectă.

Apa este însă un solvent superlativ; ionii liberi din impurități ca sarea și mineralele dizolvate în ea o fac să conducă electricitate. Interesant – când apa conține mulți asemenea ioni, va conduce electricitatea atât de bine că ea va ignora conductori mai puți eficienți, cum este corpul omenesc, și va păstra calea cea mai ușoară, multitudinea de ioni din apă.

Sunt șapte culori în curcubeu

ROGVAIV este o minciună care vine de la Sir Isaac Newton și superstițiile lui. Newton credea că lumina solară albă este compusă din toate culorile spectrului. A demonstrat-o în 1660 într-o serie de experimente în care a refractat lumna solară printr-o prismă, separând lungimi mai mici de undă. Inițial, el a văzut cinci culori.

Dar Newton era convins de viziunea pitagoreică a unui univers armonios în care numărul 7 este magic și implicat în toate fenomenele, de la corpurile cerești (din care erau atunci cunoscute doar șapte) până la gama muzicală. Așa că în 1704 a adăugat oranj și indigo la cele cinci pe care le văzuse.

Dar ceea ce numim culoare este doar o percepție a minții. Lumina solară conține o distribuție continuă – deci un număr infinit – de culori, iar ce vedem depinde de stimularea fiecărui fotoreceptor în formă de con din ochi, care percepe roșu, verde și albastru. Așa că fiecare din noi vede un curcubeu diferit.

Tastatura QWERTY a fost proiectată ca să nu se blocheze pârghiile

Se crede că tastatura QWERTY are dispunerea cunoscută pentru că inventatorul a vrut să fie sigur că pârghiile acționate de taste nu se vor bloca, așa că a plasat cele mai frecvente litere cât mai departe unele de altele.

Dar istoricii Koichi Yasuoka și Motoka Yasuoka de la Universitatea Kyoto spun că ea se datorează codului Morse din secolul al XIX-lea.

Primii utilizatori ai mașinilor de scris au fost operatori de telegraf care aveau nevoie să transcrie cât mai repede mesajele primite în cod Morse, așa că literele pe care le foloseau cel mai des au fost amplasate unde le puteau apăsa cel mai ușor.

Cimpoaiele sunt scoțiene

Deși sunt sinonime cu Highlands din Scoția, ele provin probabil mult dinspre est. Referințe străvechi la cimpoaie au fost găsite și în Turcia, și în Egipt.

O reprezentare posibilă apare pe o sculptură hitită datată la 1.000 î.Hr.. Egiptenii le făceau din piei de câini, așa că grecul Aristofan a scris într-una din piesele sale de acum 2.500 de ani: „Voi, cimpoieri veniți din Teba, care suflați prin tuburi de os în posterioare de câini…”

Primul entuziast celebru a fost împăratul roman Nero, care a bătut și o monedă reprezentându-l cântând la cimpoi. O făcea ca să-și încurajeze trupele înainte de bătălii.

Există mai multe teorii despre cum au ajuns cimpoaiele în Scoția, dar una din cele mai populare și plauzibile este că le-au adus trupele romane când au ocupat Britania. (foto: Dreamstime)

Sursa: SciTechDaily

  • „Adevăruri științifice” de care erai convins și care nu sunt chiar adevărate (partea I)
ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro