Adrian Nastase si Rodica Stanoiu, franele justitiei romanesti

Un audit neobisnuit

Curtea de Conturi a finalizat recent un audit al activitatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in anii 2003-2004. Auditul a fost realizat contrar uzantelor, fiind axat pe partea „spirituala” si mai putin pe cea materiala, strict financiara. Asta desi tema a fost „Calitatea gestionarii creditelor bugetare alocate implementarii programului „.

Motivatia consilierilor Curtii de conturi este ca, „in masura in care eficienta si eficacitatea (indicatori de masurare a performantei) nu se pot disocia de activitatea de judecata, in sensul ei direct, al exercitarii actului de justitie, s-a incercat o evaluare a acestei activitati.

(…) Altfel spus, in prezentul raport de audit, principiul prevalentei economicului asupra juridicului este exceptat sub unele aspecte referitoare la evaluarea activitatii de judecata”.

Prin urmare, expertii s-au inspirat si din studii si sondaje de opinie realizate inclusiv de ONG-uri (ex.: „Barometrul coruptiei” – Transparency International, „Natiuni in tranzitie” – Freedom House).

Consilierii mentioneaza ca „pentru o analiza obiectiva in examinarile probelor de audit s-au utilizat tehnici adecvate, ca: interviuri, chestionare si note de relatii” si admit ca „opiniile respondentilor au avut un rol major in evaluarea si formularea unor concluzii referitoare la desfasurarea activitatii de judecata in ansamblul sau si la modul in care Inalta Curte de Casatie si Justitie a con

dus activitatile economice, administrative si judecatoresti”.

Instanta suprema, incapacitata

Exista desigur in Raport si cifre (vezi tabelul extras din sinteza raportului). Foarte relevante chiar. La sfarsitul anului 2003, ramasesera nesolutionate 23.300 de dosare, dintr-un numar de 55.600 aflate pe rol.

Un an mai tarziu, desi numarul dosarelor solutionate a crescut, aproape pe masura cresterii numarului dosarelor intrate pe rol, au ramas nesolutionate 29.100, din cele 69.500 aflate pe rol.

Reducerea cheltuielilor necesare finalizarii unui dosar este pusa de expertii Curtii de Conturi pe seama cresterii celeritatii actului de justitie, chiar daca termenele de solutionare a cauzelor, cuprinse intre sase luni si un an, sunt considerate in continuare nerealiste si neadaptate cerintelor europene.

Dar, adaugam noi, cresterea vitezei de lucru a magistratilor nu inseamna deloc si cresterea calitatii judecatilor formulate, a deciziilor pronuntate si a motivarii acestora. Dimpotriva.

Iar acest fapt se regaseste printre cauzele care determina numarul imens al proceselor pe care Romania continua sa le piarda la Curtea Europeana a Drepturilor Omului – locul in care sentintele definitive emise in tara pot fi atacate. La Inalta Curte nici nu exista o evidenta statistica a numarului cauzelor pierdute de statul roman la CEDO si a cuantumului despagubirilor platite.

Nici nu pot fi recuperate, in vreun fel, prejudiciile materiale, morale si cheltuielile de judecata suportate de statul roman. O alta criza sistemica este aceea a coruptiei, care „a atins toate nivelurile si care influenteaza actul de justitie”.

Pe de alta parte, in vreme ce cheltuielile de personal si cele materiale inregistreaza curbe ascendente, cheltuielile de capital (investitiile) descresc la Inalta Curte.

De altfel, Curtea de Conturi ataca in termeni fermi problema spatiului in care isi desfasoara activitatea magistratii de la Inalta Curte.

Citam: „Capacitatea salilor de judecata este incompatibila cu specificul activitatii desfasurate de Sectia Penala, Completul de 9 judecatori si, mai ales, de Sectiile Unite (…); in cazuri mai complexe, salile de judecata nu permit prezenta tuturor partilor implicate in litigii, astfel incat participantii la procese si chiar avocatii partilor raman temporar in afara salilor de judecata. (…)

Pentru un numar de 5-6 judecatori, spatiul atribuit este de maxim 20-25 mp, iar un birou cu o suprafata de 30 mp este destinat unui numar de 7-8 magistrati asistenti.

De remarcat ca acestor incaperi, unele lipsite de lumina naturala si aerisire, li se asociaza si arhivele, insuficiente ca numar si spatiu si care nu pot asigura accesul tuturor partilor pentru studiul dosarelor sau obtinerea informatiilor solicitate”.

O ordonanta nerezonabila

Un capitol deosebit de interesant al sintezei raportului Curtii de Conturi este cel dedicat legislatiei. Inconsecventele asociate cu neclaritatea multor acte normative sunt vazute de expertii institutiei drept o cauza majora a disfunctionalitatilor din activitatea instantei supreme.

Exemplul ales de consilieri pentru a ilustra talmes-balmesul creat de legiuitori este Ordonanta de Urgenta nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de Procedura Civila.

Acest act a dus la blocarea activitatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru „o perioada semnificativa de timp”, din cauza cresterii spectaculoase a numarului dosarelor intrate pe rol si care trebuiau solutionate in regim de urgenta.

„Un efect al extinderii controlului judiciar imediat, spun consilierii, a fost acela ca, timp de un an, pana la judecarea recursurilor declarate impotriva solutiilor de respingere a cererilor de recuzare, persoane private de libertate din penitenciarele din tara (care nu puteau fi judecate) au fost transferate din diverse zone ale tarii in Capitala, la instanta suprema.

Costurile unor astfel de deplasari, suportate din fonduri publice, sunt dificil de cuantificat, dar ramane o certitudine faptul ca, cel putin sub aspect financiar, efectele unor asemenea reglementari neviabile ar fi fost evitate, in masura in care forul legislativ ar fi manifestat o grija rezonabila la elaborarea reglementarilor legale”.

„Forul legislativ” la care se face trimitere in Raport este, in cazul OUG 58/2003, Guvernul Romaniei. Mai exact, semnatarul si contrasemnatarul actului normativ – premierul de atunci, Adrian Nastase, si ministrul justitiei, Rodica Stanoiu. Daca acestia „ar fi manifestat o grija rezonabila”, bilantul justitiei pe ultimii doi ani ar fi fost, cu certitudine, mult mai bun.

Intre recomandarile din finalul raportului Curtii de Conturi, se distinge tocmai „reconsiderarea (modificarea, completarea, abrogarea) actualelor reglementari, actiune care trebuie sa se bazeze pe analiza si reducerea efectelor negative pe care le genereaza legile si actele normative neviabile”, cu referire directa la OUG 58/2003, competenta materiala a Inaltei Curti si „asigurarea unei competen

te rezonabile pentru toate instantele judecatoresti”.

Spor salariu sofer = spor salariu magistrat

Consilierii Curtii de Conturi mai arata ca exista cel putin sase legi si patru ordonante de urgenta care reglementeaza drepturile salariale ale personalului Inaltei Curti, unele dintre acestea batandu-se cap in cap. Sunt aiuristice criteriile de acordare a sporului pentru conditii grele sau deosebite de munca.

Astfel, soferii si personalul auxiliar primesc acelasi procent de spor ca si magistratii!

Raportul recomanda, printre altele, adoptarea urgenta a unui nou cod de procedura penala si reintroducerea sistemului colegial de realizare a actului de justitie, in toate fazele proceselor aflate pe rol, pentru a se fructifica „competenta si experienta magistratilor de valoare”.

2003 2004 2003 vs 2004

Cheltuieli curente (mii lei), din care:

– Cheltuieli de personal

– Cheltuieli materiale si servicii

– Cheltuieli pentru investitii 183.144.827

166.119.457

17.025.370

2.699.213 228.348.085

202.297.152

26.050.933

1.350.000 +45.203.258

+36.177.695