Adrian Vasilescu: De ce a schimbat BNR macazul (III)
Intrebarea era: dobanzile incotro? Daca nu erau relativ scazute, intrari excesive de capital strain amenintau piata interna. Daca nu erau relativ ridicate, inflatia nu ezita sa-si arate iarasi coltii. Dintr-o astfel de capcana era greu de iesit.
BNR luase taurul de coarne si, in 2002, dupa 11 reduceri succesive, a adus dobanda de politica monetara (sau de referinta, cum ii spuneam atunci) de la 35 la suta la 20,40 la suta.
Reducere ce a continuat, in prima parte a anului 2003, pana la 18,25 la suta. Apoi roata s-a intors. Din august si pana in decembrie 2003, treptat, dobanzile au urcat de la 18,25 la suta pana la 21,25 la suta.
O schimbare de ritm ce avea in vedere pregatirea pentru trecerea la inflatia cu o singura cifra.
De ce a indicat BNR, in politica de dobanzi, in a doua parte a anului 2003, la loc comanda? Fiindca a simtit nevoia sa aplice regula de aur a politicii monetare: prudenta.
Din ’90 incepand, an de an, invatase ca reglarea optima a masei monetare nu e un lucru tocmai usor in conditiile unei inflatii relativ mari. Preturile cataratoare depreciasera banii.
Asumarea riscului de a urca inapoi dobanzile nu putea fi evitata. Era o sansa de a opri inflatia. Si de a opri, prin stimularea economisirii, „fuga de lei”.
Criticii sistemului bancar au tunat si au fulgerat impotriva urcarii dobanzilor. Ei voiau bani multi si ieftini. Daca li s-ar fi raspuns afirmativ, preturile ar fi continuat sa urce spre cer. Dar politica monetara prudenta
s-a dovedit a fi optima. Pe piata monetara, dobanzile mari si-au etalat capacitatea de a atrage bani in banci, de a stimula procesul de economisire.
Mai departe, in conditiile in care dobanzile urcau, iar la piata aveam nevoie de mai multi lei pentru a cumpara mai putine marfuri, cum sa fi cumparat valuta cu mai putini lei? Asa ca s-a scumpit si valuta. Piata valutara s-a inviorat si ea, treptat.
Banca Nationala n-a facut altceva decat sa acomodeze masa monetara la adevarurile din economie. O economie ce marca inca putine afaceri, oferte care nu corespundeau cererii, multe companii care aveau pierderi in loc de profit.
Asa ca era periculos sa ajunga prea multi bani intr-un astfel de vartej. Dobanzile in urcare s-au dovedit a fi paza buna pentru a trece primejdia rea. Inflatia a scazut.
In 2003, toamna, cand multe voci preziceau cresterea preturilor spre 16 la suta, Banca Nationala a dat asigurari: „14 si ceva”. Inflatia a fost, la 31 decembrie 2003, 14,1 la suta.
Un articol de Adrian Vasilescu
INTERVIURILE HotNews.ro