Afaceri dubioase de miliarde de euro facute de MApN

Fregatele vechi, luate pe bani multi de la marina regala britanica, nu sunt decat varful aisbergului. De 16 ani incoace, Armata ne-a obisnuit cu afaceri paguboase pentru noi si extrem de profitabile pentru unele personaje cu epoleti.

Fie ca a fost vorba de modernizarea aparatelor de zbor, de cumpararea de tehnica de telecomunicatii, de exporturile de armament sau de banalele achizitii de combustibil sau de uniforme, nu a existat an in care sa nu apara informatii despre ilegalitati sau abuzuri comise la umbra secretului de stat.

Luand in calcul doar cele mai cunoscute afaceri controversate, se poate spune ca suma implicata a depasit cu mult un miliard de euro.

S-a estimat ca numai contractul pentru fregate va ajunge, la final, la circa 600-800 de milioane de euro, in functie de dotarile ce vor fi adaugate vaselor de lupta, in timp ce programul de modernizare a avioanelor de lupta MIG 21 a totalizat in jur de 350 de milioane de euro.

Mai mult, potrivit specialistilor in istorie militara, nimic nou sub soare: inca din secolul al XIX-lea, cand aveau loc primele tentative de creare a unei forte armate moderne pe plaiurile mioritice, scandalurile, suspiciunile si acuzatiile legate de echipamentele achizitionate se tin lant.

Este celebra, de altfel, “Afacerea Skoda”, derulata in anii ‘20-’30 si bazata exact pe dorinta de modernizare a armatei romane, care a fost speculata de o serie de oficiali locali si oameni de afaceri straini.

Procedurile utilizate (costuri umflate, spagi si comisioane, licitatii falsificate, clauze total defavorabile statului roman) seamana izbitor de bine cu cele folosite in ziua de azi.

“Cumpararea de armament si aparatura militara second hand pare sa le dea autoritatilor mai multa libertate de miscare in ceea ce priveste pretul, pentru ca este foarte dificil sa se estimeze si sa se controleze costurile modernizarii acestora.

In cazul echipamentelor noi, se stie clar pretul, iar licitatia va produce o competitie ce va reduce sumele cerute de marii producatori din industria militara”, spune expertul militar Adrian Savin. Dar reprezentantii MApN spun ca tocmai pretul mai mic pe care il pot obtine in cazul tehnicii partial uzate a contat de fiecare data.

Ramane de vazut daca actualul scandal va avea un impact cat de mic asupra increderii pe care romanii o au, potrivit sondajelor de opinie, in Armata. Institutia militara se afla pe locul doi in acest clasament, foarte aproape de Biserica, la cote de incredere variind intre 75 si 85%.

Mai degraba, insa, pare a fi posibil ca intreaga tevatura din jurul fregatelor sa produca o noua erodare a imaginii Uniunii Europene, multi dintre concetatenii nostri vanand cu ardoare argumente care sa sprijine o teorie tot mai raspandita: spaga si afacerile necurate sunt ceva normal, nu vedeti ca sunt la ele acasa si in Vest?!

350 DE MILIOANE DE DOLARI

MODERNIZAREA MIG, O AFACERE CU CANTEC

La 23 mai 1993, a fost semnat contractul prin care Elbit Systems din Haifa, Israel, se obliga sa modernizeze 110 avioane MIG 21. Contractul era intermediat de statul roman prin firma Aerostar Bacau, iar beneficiarul modernizarii era Statul Major General al Armatei. Valoarea contractului a fost de circa 350 milioane de dolari, iar avioanele ar fi trebuit sa fie gata in 1997.

Costul colaborarii cu Elbit a fost, de altfel, majorat cu circa 50 de milioane de dolari fata de suma stipulata in contractul din 1993. Pentru Elbit, contractul cu Aerostar a fost doar inceputul. In 1997, firma israeliana a castigat o licitatie pentru modernizarea elicopterului PUMA 330, contractul fiind incheiat cu IAR Ghimbav.

In acelasi an, Elbit incheie o colaborare cu Intreprinderea de Avioane Craiova, dar si cu artileria romana, israelienii dezvoltand programul care avea ca indicativ “C3”. Flotila de avioane MIG este trasa acum pe dreapta, din motive care tin inclusiv de esecul modernizarii de catre Elbit.

6,1 MILIOANE DE DOLARI

“MOTOROLA”, PROFIT 1000%

Primul contract controversat semnat de Armata romana dupa 1989 a ramas celebru pana in ziua de azi. Desi dupa standardele actuale suma implicata in “afacerea Motorola” a fost aproape neglijabila, era primul semn ca domeniul sigurantei nationale poate fi o vaca buna de muls pentru “baietii destepti” din sistem.

Totul a avut loc in 1990, cand, pentru o serie de echipamente de comunicatii marca Motorola, Ministerul Apararii Nationale, condus pe atunci de Victor Atanasie Stanculescu, a cheltuit peste sase milioane de dolari. Daca ar fi fost cumparate direct de la producator, statiile de emisie-receptie respective ar fi costat doar 600.000 de dolari.

Dar, din motive lesne de inteles, s-a preferat utilizarea a nu mai putin de patru firme intermediare.

Cei zece inculpati (fostul ministru al Apararii Nationale si alti noua oficiali sau oameni de afaceri implicati in “tun”), acuzati de producerea unui prejudiciu de 6,1 milioane de dolari, au scapat de pedeapsa pentru simplul motiv ca, dupa ani intregi de tergiversari, fapta lor s-a prescris.

5 MILIOANE DE DOLARI

FILIERA NAOR – spagi grase pentru militari

In anii ‘90, presa si organele de ancheta din Romania au descoperit ca o parte a exporturilor de armament aveau loc printr-un intermediar si implicau acte false sau falsificate.

Shimon Naor, fost viceamiral israelian, era, cel putin aparent, seful retelei, din care mai faceau parte Ion Menciu, fostul director general al companiei aeriene Acvila Air Romanian Carrier, si cetateanul moldovean Ion Busuioc, reprezentant al unei companii cipriote.

Naor a declarat ca, pentru toate contractele de achizitie respective, a platit unor oficiali romani (in special generali si colonei din MApN) comisioane impresionante. Potrivit lui, exista si un numar de cont la o banca din Lugano, Elvetia, unde erau livrati banii. Sumele platite au fost estimate in presa la peste 5 milioane de dolari.

Naor a fost arestat in 1999 si pus in libertate dupa cateva luni, ocazie cu care a reusit sa fuga din tara. El a fost condamnat la sapte ani de inchisoare, insa a depus de curand o cerere de revizuire a pedepsei.

3,6 MILIOANE DE DOLARI

TRANZACTIA “PUMA” – COMISION DE 40%

La achizitionarea, in 1995, de la firma Armscor din Africa de Sud, a 12 elicoptere Puma second hand, s-a platit, potrivit politiei sud-africane, un comision de 3,6 milioane de dolari. Adica mai mult de 40% din suma de 8,5 milioane, achitata de statul roman, a fost incasata de terte firme sau persoane.

Printre ele, atasatul economic al Romaniei la Pretoria, Benone Ghinea, care a primit, potrivit procurorilor, circa 800.000 de dolari. Pe lista, s-au mai aflat firmele Brasov Exports si Aircraft Consultants, doi cetateni sud-africani, dar si un cont bancar din Luxemburg.

Ghinea, arestat in scurt timp, a fost condamnat la trei ani de inchisoare. Au existat informatii ca banii negri ar fi ajuns si mai sus in sistem, insa, din lipsa de probe sau din dorinta de a acoperi participarea la afacere a unor inalti oficiali de la Bucuresti, Ghinea a fost singurul tras la raspundere. Cele 12 elicoptere ar fi urmat sa fie modernizate de IAR Ghimbav.

Articol integral in Capital