Ai sau nu intoleranță la lactoză? Studii românești arată cum se confundă cu alergia la lapte sau sindromul de intestin iritabil

În România, intoleranța la lactoză este mult mai puțin frecventă decât se crede, în timp ce alergia la proteina laptelui de vacă rămâne una dintre cele mai întâlnite alergii alimentare la copii. 

Un studiu românesc, publicat în 2025 în Journal of Gastrointestinal Liver Diseases, arată că mulți pacienți cred că sunt intoleranți la lactoză, însă percepția lor este adesea greșită.

Într-o analiză care a inclus 845 de pacienți, doar aproximativ 38% aveau intoleranță reală confirmată prin teste obiective, deși mult mai mulți se considerau intoleranți. Percepția personală s-a dovedit imprecisă: sensibilitatea a fost 67,8% (proporția celor care au cu adevărat intoleranță la lactoză și cred despre ei că au această problemă), iar specificitatea doar 35,7% (câți dintre cei care nu au intoleranță reușesc să recunoască faptul că nu sunt intoleranți).

Concluzia studiului este că numeroase persoane elimină lactatele fără să fie, de fapt, nevoie.

De ce apare această confuzie atât de des?

În practică, multe dintre simptomele atribuite intoleranței la lactoză – balonare, crampe abdominale, gaze, disconfort după mese – sunt nespecifice și se suprapun peste cele ale sindromului de colon iritabil, o tulburare extrem de frecventă în populație (aproximativ 10% din populația României, potrivit estimărilor medicilor).

Studiul românesc al specialiștilor de la Cluj subliniază că oamenii tind să interpreteze orice simptom digestiv ca fiind „intoleranță la lactoză”, deși în realitate, în absența unor teste obiective precum testul respirator cu hidrogen, este dificil de stabilit adevărata cauză. Tocmai de aceea, autorii studiului recomandă ca dieta fără lactoză să nu fie adoptată automat, pentru că restricțiile nejustificate pot duce în timp la deficite nutriționale, în special de calciu și vitamina D, cu impact asupra sănătății oaselor.

Intoleranță sau alergie la lapte?

În timp ce intoleranța la lactoză este cauzată de un deficit al unei enzime, alergia la laptele de vacă implică un mecanism complet diferit. Alergia este o reacție a sistemului imunitar la proteinele din lapte – cazeina și zerul – și poate provoca manifestări variate, de la iritații ale pielii până la respirație șuierătoare, vărsături sau, în cazuri rare, anafilaxie.

Spre deosebire de intoleranța la lactoză, care provoacă doar disconfort digestiv, alergia poate fi periculoasă și necesită evitarea strictă a tuturor produselor care conțin proteine din lapte.

În cazul alergiei, organismul produce anticorpi IgE împotriva proteinelor din lapte și eliberează histamină la fiecare expunere, ceea ce declanșează reacția alergică. În intoleranță, nu sistemul imunitar este cel care reacționează, ci digestia este afectată deoarece lactoza nu poate fi descompusă eficient. Diferențele sunt mari, dar adesea trec neobservate tocmai pentru că simptomele timpurii pot părea similare sau pentru că oamenii se bazează mai degrabă pe percepții decât pe evaluare medicală.

Laptele de vacă rămâne una dintre cele mai frecvente cauze de alergii alimentare la copiii mici, iar reacțiile pot apărea uneori la câteva minute după consum, alteori la ore distanță, ceea ce complică diagnosticul. Copiii pot dezvolta crampe abdominale, diaree, erupții cutanate sau tuse recurentă, iar în situațiile severe poate surveni șocul anafilactic, care necesită intervenție medicală imediată. Vestea bună este că mulți copii depășesc această alergie odată cu maturizarea sistemului digestiv, însă diagnosticul corect este esențial pentru a evita riscurile.

În cazul intoleranței la lactoză, lucrurile stau diferit. Enzima lactază, responsabilă pentru descompunerea lactozei, poate fi prezentă în cantități mai mici pe măsură ce înaintăm în vârstă, dar majoritatea adulților din Europa continuă să o producă la niveluri suficiente pentru a digera lactoza fără probleme. 

MIT: „În timp, toți adulții devin intoleranți la lactoză“

Unul dintre miturile cele mai vehiculate privind deficitul de lactază este că „toți adulții devin intoleranți la lactoză”, însă studiile genetice confirmă că populațiile europene au rate ridicate de persistență a enzimei care ajută la digestia lactatelor. Totuși, unii oameni pot observa simptome digestive tranzitorii după consumul de lactate din cauze care nu au legătură cu lactoza – stres, alimentație grasă, mese neregulate – și pot concluziona în mod eronat că sunt intoleranți.

De aici rezultă și una dintre cele mai importante concluzii ale cercetărilor recente: auto-diagnosticul nu este de încredere. Studiul românesc arată că oamenii își evaluează corect intoleranța doar într-o parte dintre cazuri, în timp ce un număr foarte mare elimină lactatele din dietă fără să fie necesar.

În absența unei evaluări medicale complete, riscul este de a suprapune simptome, de a confunda intoleranța cu alergia sau de a evita unele dintre cele mai importante surse de nutrienți. De aceea, specialiștii recomandă ca orice suspiciune de intoleranță să fie investigată prin teste adecvate, iar diferența dintre alergie și intoleranță să fie foarte clar înțeleasă: una este o problemă imunologică, cealaltă una digestivă.

Cum se pot deosebi rapid alergia la lapte și intoleranța la lactoză

Chiar dacă pot apărea după consumul acelorași alimente, cele două afecțiuni se manifestă diferit. Alergia la lapte are cel mai adesea un debut rapid: roșeață la nivelul pielii, umflarea buzelor, mâncărimi, respirație șuierătoare sau vărsături, care pot apărea la câteva minute ori în decurs de câteva ore.

Unii copii dezvoltă însă reacții întârziate, cu simptome digestive persistente, erupții, tuse sau infecții respiratorii recurente. Există și situații rare, în care expunerea la lapte duce la anafilaxie, o reacție severă care trebuie tratată cu epinefrină.

În intoleranța la lactoză, simptomele sunt strict digestive și apar la câteva ore după consum, pe măsură ce lactoza ajunge în colon și începe fermentarea. Nu există simptome cutanate, respiratorii sau de tip imunologic, iar manifestările nu evoluează niciodată spre șoc anafilactic. Această diferență fundamentală explică de ce lactatele fără lactoză sunt tolerate de persoanele cu intoleranță, dar complet nerecomandate celor cu alergie la proteina laptelui.