Alegeri SUA. „Orice se va întâmpla în 3 noiembrie, Trump nu va mai avea aceeași influență”. Ce urmează după scrutinul din America și ce efecte pot fi în România

„America de după Trump nu va semăna cu America de dinainte”

HotNews: Care credeți că sunt cele mai importante schimbări pe care Donald Trump le-a produs în sistemul politic în primii doi ani de mandat? A existat o transformare a felului în care funcționează instituțiile? Și, vorbind despre Congres, care își va schimba componența la aceste alegeri, cât de reală credeți că mai este funcția de control și echilibru pe care ar trebui să o exercite asupra executivului?
Cristian Pîrvulescu: Este foarte greu de modificat tendința unei instituții cu o istorie atât de solidă. Sigur că există momente. SUA au mai trecut prin crize ale controlului parlamentar. Spre exemplu, în președinția lui Andrew Jackson, creatorul Partidului Democrat american, care a inaugurat populismul la nivel mondial și care a avut o politică îndreptată împotriva Curții Supreme și a elitelor politice. 

Aș putea spune că tendințele populiste sunt recurente, ca și liniile de confruntare ideologică. Să nu uităm totuși că SUA au cunoscut un război civil, pentru că nu au putut rezolva consensual, în interiorul Congresului, problemele care erau, de fapt, fondatoare. 

Dacă Congresul a rezistat unor crize atât de grave, va rezista foarte bine și perioadei Trump. Sigur că au fost momente în care voința lui Trump s-a impus, dar pe măsură ce aureola sa politică a început să pălească, șansele sale de a-și impune punctul de vedere nu doar în Senat, ci în Camera Reprezentanților, au scăzut.

Era foarte voluntaristă această linie pe care Heritage Foundation a avut-o în vedere cu programul său, care voia o schimbare radicală, din rădăcini, a administrației.

Dar, din perspectiva teoretică pe care o abordez eu, rezistența instituțională e mult prea puternică pentru a putea fi deturnată după doar doi ani de președinție. Pentru că, orice se va întâmpla la alegerile din 3 noiembrie, Donald Trump nu va mai avea aceeași influență.

Vom vorbi deja despre începutul unei perioade în care influența sa va fi din ce în ce mai mică. Întrebarea e dacă își va păstra majoritatea fragilă în Senat sau nu, dar Camera Reprezentanților va fi cu siguranță ostilă. 

Încercarea de a modifica instituțiile, de la așa numitul „deep state”, de la serviciile secrete până la ministere, a existat. Tendința aceasta de politizare iarăși nu e nouă, pentru că tot Andrew Jackson a inventat-o. Cu siguranță vor rămâne sechele după această perioadă. Cu siguranță America de după Trump nu va semăna cu America de dinainte. Dar instituțiile sunt reziliente. Nu a avut loc o revoluție.

Problema este că Trump este produsul unui val electoral de deziluzie față de inegalitățile pe care lumea liberală americană le-a produs și nu a reușit să le combată.

Dar, din contră, în acești doi ani, din cauza consecințelor politicilor sale aventuriste, situația economică a devenit mult mai complicată și votanții săi sunt într-o situație precară și probabil asta se va vedea la vot. 

„MAGA nu și-a găsit încă și nu-și va găsi foarte ușor un înlocuitor pentru Trump”

– În ce măsură a reușit Donald Trump să transforme Partidul Republican într-un partid construit în jurul său?
– Un partid construit în jurul unei persoane, care e trecătoare, nu e un partid. E o mișcare. Dispare odată cu persoana. Și asta este marea problemă a populismului în Statele Unite și aiurea. Nu se instituționalizează. 

Partidul Republican va rezista cu siguranță perioadei Trump. E mult mai interesant, pentru că Trump începe să devină istorie, chiar dacă va crea încă destule probleme, ce se va întâmpla cu succesorii. 

Avem această confruntare între Marco Rubio, care reprezintă tradiția rațională și clasică a Partidului Republican, și JD Vance, care vine dintr-o zonă mult mai radicalizată, dar care nu este un autentic MAGA.

Deci cred că, în mare măsură, MAGA nu și-a găsit încă și nu-și va găsi foarte ușor un înlocuitor. MAGA, cred mai degrabă, este una din formele pe care a luat-o frustrarea socială, mai ales în zona clasei mijlocii albe, și care va fi depășită de istorie. 

Trump a știut să vândă foarte bine ideile celor care aveau un sentiment de derută și de eșec în fața schimbărilor radicale din societatea americană. Doar că momentul acela a trecut. El este undeva cu un deceniu în urmă.

Vedem că încetul cu încetul și baza MAGA se subțiază. Baza MAGA era undeva la 35% din electorat, nu suficient ca să-ți dea majoritatea, dar suficient ca să câștigi Partidul Republican și să impui linia. 

Donald Trump se apropie de 30% în sondajele de opinie, pe care le privesc întotdeauna cu reținere. Pentru politicienii din Europa, 30% poate fi mult. Pentru Donald Trump, este, de fapt, cel mai mic scor. 

Situația economică este atât de proastă, așa cum este ea resimțită de alegătorul american, încât foarte probabil, să zicem, zona moderată MAGA nu se va mobiliza la vot. Iar sondajele arată teoretic un avans al democraților. Dar orice se poate întâmpla. În 2018, democrații au reușit să câștige doar Camera Reprezentanților. 

Încercarea de mobilizare, după cum am observat, este prin campanii care folosesc enorm de mult emotivitatea. Dar la un moment dat și aceste campanii se epuizează. Câtă vreme galonul de motorină este scump, iar în statele tradiționale, republicane, costul energiei electrice s-a dublat, e foarte greu să câștigi alegerile.

„O mână liberă oferită Rusiei pentru a învinge Ucraina în această iarnă”

– La ce vă așteptați în cazul unei victorii a democrațiilor în ambele camere, să zicem. Vă așteptați la o moderare a unor politici ale președintelui? Și mă gândesc inclusiv la chestiunile care ne privesc. Relația cu Rusia, Ucraina, inclusiv redimensionarea trupelor americane din Europa care iarăși ne privește în mod special.
– Noi mizăm foarte mult pe relația bilaterală cu SUA și pe prezența trupelor americane pentru a descuraja orice intervenție rusă în zonă. Plecăm de la constatarea că prezența americană și rolul în NATO încep să se diminueze și că relația dintre Statele Unite și Rusia, respectiv între Donald Trump și Putin, este foarte bună. 

Singura soluție în aceste condiții este să-i descurajăm pe ruși să facă acțiuni în zona noastră de interes, inclusiv în Republica Moldova, printr-o relație bilaterală puternică, pe care încercăm să o reconstruim. Și mizăm pe ea inclusiv în cazul unei victorii democrate. Pentru că democrații vor avea destul de multe dificultăți să oprească unele acțiuni americane. 

Nu înseamnă că nu vor putea. De exemplu, acordul comercial cu Rusia și suspendarea sancțiunilor încalcă în mod clar o lege din 2022. Dar majoritatea republicană din Senat a împiedicat un vot. 

În măsura în care un vot bipartizan devine posibil și știm că majoritatea parlamentarilor, senatori sau reprezentanți, sunt ostili politicii externe a lui Donald Trump, cu siguranță Donald Trump, care este un tranzacționist, își va modera politicile.

Dar cât de mult le va modera este o altă problemă pentru că, în final, am văzut acest acord care i-a surprins pe mulți, între Trump și Putin, care nu are niciun fel de logică economică, chiar dacă pare un acord economic. Este o mână liberă oferită Rusiei pentru a învinge Ucraina în această iarnă. 

Cred că, anticipând o scădere a influenței administrației în politică externă, administrația a încercat să ofere Rusiei posibilitatea de a rezolva militar situația până când se vor instala democrații în Congres și vor începe, încetul cu încetul, să modereze și să modeleze politica externă americană.

„Nu cred că fără un război mondial o nouă ordine mondială poate fi impusă”

Sunt foarte mulți care vorbesc despre o nouă ordine mondială. Eu nu cred că fără un război mondial o nouă ordine mondială poate fi impusă. Pentru că o nouă ordine mondială nu convine majorității actorilor, inclusiv celor din sudul global. 

Nu există atât de mulți partizani, cu excepția câtorva politicieni înfierbântați, ai unei noi ordini. Da, este evident că Vladimir Putin încearcă să salveze Rusia creând condițiile pentru o nouă ordine mondială, dar Vladimir Putin nu poate să facă asta singur.

De unde și încercarea de a antrena China și America într-o situație în care Rusia să ocupe în continuare o poziție pe care militar, economic, geopolitic nu o are.

„Marea problemă a Partidului Democrat: tensiunea între grupările socialiste și cele moderate”

– Întorcându-ne la alegeri, Partidul Democrat are dificultăți în construirea unei alternative mai clare, a unui mesaj coerent, mai ales că există și niște disensiuni între aripi. Unde îi vedeți acum? Îi vedeți mai încrezători în perspectiva alegerilor de peste 2 ani? 
– Problemele rămân în continuare mari și știți că o victorie la jumătatea mandatului nu înseamnă o victorie peste doi ani. 

În interiorul Partidului Democrat știm că există o competiție, dar există deja un concurent puternic. Poate să fie guvernatorul de California (Gavin Newsom), dar pot să fie și alții. Marea problemă a Partidului Democrat este cea pe care o sesizați deja în întrebare. Și anume, această tensiune între gruparea socialistă și cea moderată din cadrul partidului. 

Dar alegerile se câștigă întotdeauna, mai ales într-o situație conflictuală, la centru. Altfel spus, pentru a putea fi credibil, trebuie să ai candidați care să convingă centrul republican să facă drumul la vot pentru un democrat. Așa cum mulți candidați ai Partidului Republican au reușit să atragă votul unor democrați moderați. 

În SUA știm exact cum se înregistrează alegătorii. Avem alegători care se înregistrează democrați, republicani sau fără partid. Iar în ultimele două decenii, cei care se înregistrează fără partid sunt din ce în ce mai puțini.

Istoric, democrații au avut mai mulți alegători înregistrați decât republicanii. Situația s-a echilibrat. Și asta pentru că mesajul democrat a fost în mare măsură diluat de lupta aceasta internă. 

Și trebuie să înțelegem și ce s-a întâmplat. Politicile democraților, de la Bill Clinton, au fost profund neoliberale, în plan economic. Neoliberalismul a produs și inegalitatea pe care mulți dintre tradiționalii alegători republicani o consideră inacceptabilă. Acesta este și motivul pentru care s-au mutat spre Trump.

Problema democraților este că trebuie să-și definească foarte clar o strategie electorală, dar prioritatea lor pentru moment este legată de aceste alegeri. Știm că în alegerile primare, care sunt uneori o capcană pentru partide, așa cum MAGA a câștigat în partea republicană, așa socialiștii democrați au câștigat în partea democrată.

Sunt mulți candidați care vin din această zonă și care sunt atractivi pentru o parte a electoratului democrat, dar nu sunt deloc atractivi pentru electoratul republican moderat și pentru electoratul care nu este înregistrat cu opțiune politică. Și nu câștigi alegerile așa. Poate la New York, poate California. 

Cred că acești candidați, care au fost produși de nemulțumirea față de mainstream din Partidul Democrat, nu vor reuși să convingă în alegerile astea. Dacă vor reuși să convingă, atunci democrații vor avea o foarte serioasă problemă pentru desemnarea candidatului la alegerile prezidențiale din 2028. 

Dacă, în schimb, această tendință va fi corectată electoral, vor fi obligați să țină cont de acest semnal și să se orienteze spre un moderat. Sau o moderată, deși cred că după două experiențe eșuate cu candidate, unde este evident că stereotipul de gen a contat, ar fi foarte riscant să mai încerce o dată. 

În schimb, cred că în momentul de față candidatul republican care are cele mai multe șanse să se impună în 2028 este Vance.

„În istoria SUA am mai văzut puseuri de populism și le-am văzut și cum au dispărut”

– Ce teme ar defini competiția pentru dreapta? 
– Continuitatea MAGA.

– Deci MAGA va rămâne deocamdată influentă.
– Cu siguranță, din punct de vedere electoral, va mai dura un timp până MAGA se va disipa. 

Știți, în istoria SUA am mai văzut puseuri de populism și le-am văzut și cum au dispărut. Până la urmă partidele au fost reziliente.

Nu putem compara momentele istorice, dar, pe de alta parte, constatăm că partidele au avut inteligența să se adapteze. Și știți cum au făcut? Preluând aceste tendințe. Spre exemplu, republicanii au devenit din ce în ce mai conservatori.

Gândiți-vă că republicanii erau liberali și democrații erau conservatori. Există o schimbare care a apărut la începutul secolului XX. Această schimbare s-a datorat unor mișcări de opoziție la sistemul politic care au fost integrate, una în Partidul Democrat, alta în Partidul Republican, și care au modificat în mare măsură linia celor două partide, cu bătaie până în istoria noastră recentă.

De asta spun că dependența de cale este importantă, pentru că ea nu ține de o istorie asumată, ci ține de anumite resorturi instituționale. Partidele politice sunt instituții formale puternice. 

Ele mobilizează votul. Și îl mobilizează cu bani. Adică în SUA, o campanie fără bani este imposibilă. Bine, știm că nici în România nu se poate, deși unii candidați au declarat 0 cheltuieli în campanie.

„Cu siguranță alegerile din SUA au jucat un rol în alegerile din România”

– Apropo de România, ce asemănări ați scoate în evidență între evoluțiile politice din SUA și din România în acest moment? De la încrederea în instituții, la forțele anti establishment, polarizarea, despre care am tot discutat.
– Să știți că și la noi este tot o tendință de lungă durată. De multe ori, în analiza pe care o facem ne lăsăm pradă impresionismului. Totuși, extrema dreaptă este prezentă de cel puțin două decenii în politica românească. Mai mult de două decenii. În 2000, deja PRM era al doilea partid în alegerile parlamentare, cu candidat în al doilea tur de scrutin.

Starea de spirit exista și ea poate fi regăsită din perioada dintre cele două războaie mondiale și apoi foarte bine integrată instituțional de comunism. Comunismul a preluat o parte din retorica legionară și a folosit-o pe cont propriu. Iar național-comunismul a ajuns să utilizeze masiv elementele propagandei legionare pentru manipulare. Masiv. Așa se și explică de ce avem o astfel de continuitate. 

Iar electoratul acesta, din punctul meu de vedere, e un electorat stabil, care se reproduce. Este un electorat care permanent a fost în jur de 40%. Doar că în anumite momente, partidele mainstream au știut să-l integreze. 

PSD a integrat masiv PRM, revin mereu la exemplul Olguței Vasilescu, dar acest exemplu se multiplică cu miile. Olguța Vasilescu este cea mai vizibilă dintre liderii PRM din anii 2000, care se regăsește într-un partid care teoretic era adversar ideologic.

Dovada cea mai clară că între PSD și stânga nu a existat niciodată o legătură. PSD este un partid oportunist, interesat doar să obțină acces la resurse prin mobilizarea electoratului clientelar din localități. Bine, sistemul ăsta de mobilizare, la un moment dat, intră în criză și am văzut asta în 2024.

Revenind, cu siguranță alegerile din SUA au jucat un rol în alegerile din România. Pentru că în 2024, alegerea lui Trump a fost înaintea alegerilor noastre. 

Spre exemplu, inteligența moldovenilor a fost că au pus alegerile prezidențiale puțin înainte, fiind conștienți că există un asemenea impact în Moldova. Știm care a fost suspansul, mai ales la primul tur de scrutin, cel legat de referendum. A fost o idee înțeleaptă. 

Politicienii români au considerat că controlează toate variabilele și au avut o problemă. O mare problemă. Dacă alegerile ar fi avut loc în septembrie 2024, cu siguranță situația României ar fi fost diferită. 

„O înfrângere a lui Trump va avea consecințe asupra dinamicii politice din România”

Deci o înfrângere a lui Trump va avea consecințe asupra dinamicii politice din România, în condițiile în care opoziția s-a resetat. Pentru că în momentul în care în interiorul opoziției vor putea acționa PNL și USR, monopolul opoziției pe care l-a deținut până acum AUR se va diminua. Asta înseamnă că o parte din electoratul AUR, să zicem moderat, naționalist și nu extremist, va putea să fie preluat prin discursuri populiste pe care le vedem deja, și de USR și de PNL.

AUR nu se simte confortabil în situația asta. AUR este, să zicem, luându-ne după sondaje și fiind cât se poate de precauți, undeva între 35 și 40%. Așa era și în 2024. Doar că alături de AUR au mai existat SOS și POT. Completăm și credem că ajungem, de fapt, cam în aceeași zonă.

Electoratul ăsta este stabil și, în general, impenetrabil. Doar că moderații din această zonă pot să se reorienteze, în funcție de situația internațională. 

 „Putin își joacă ultima carte în momentul ăsta”

O victorie a democraților va avea consecințe și asupra războiului din Ucraina. 

Altfel spus, acest permis de a accelera operațiunile militare cu toată forța pe care Trump i l-a dat lui Putin arată că Putin își joacă ultima carte în momentul ăsta. Cu disperare joacă ultima carte pentru a putea avea o situație convenabilă, încercând să îngenuncheze Ucraina în săptămânile, lunile următoare, până la începutul anului viitor. 

Eu cred că atacurile rusești vor fi vehemente și ele sunt tolerate de Statele Unite ale Americii. De administrație. Pentru că politicienii americani sunt oripilați de acest lucru. De ceea ce se întâmplă în Ucraina. Inclusiv din zona MAGA.

Cum va influența o eventuală înfrângere a lui Trump forțele populiste din Europa

– Vă așteptați ca o eventuală înfrângere a lui Trump să influențeze forțele populiste din Europa? Avem alegeri în curând în Spania, anul viitor în Franța. Chiar dacă aceste țări nu se uită spre Trump ca spre un model. 
– Toată lumea se uită spre Statele Unite ale Americii într-un fel sau în altul. Chiar dacă vorbim de două țări în care sentimentul anti-american e puternic.

Dar vor conta și evenimentele locale. În Spania, accidentul de tren va avea un impact asupra alegerilor, care va fi bine speculat de dreapta și extrema dreapta pentru că problema corupției primește acum o formă cât se poate de clară și emoțională de utilizat. 

Va fi interesant, pentru că în momentul în care discutăm, socialiștii, în sondaje făcute înaintea accidentului de tren, erau înaintea popularilor, reușiseră să-i devanseze, dar nu reușeau să formeze majoritatea. Problema rămâne în continuare complicată. 

Marea problemă în Spania nu ar fi că Partidul Popular formează un guvern, ci că pentru prima dată la nivel național, după căderea fascismului, un partid care își asumă în mod clar această istorie franchistă, ar putea să ajungă la guvernare. Este vorba de Vox. Știm deja că la nivel regional s-a întâmplat asta. E greu de făcut o predicție, dar cred că șansele înclină mai degrabă în favoarea unui asemenea guvern.

În Franța, situația e mult mai complicată pentru că, sigur, Marine Le Pen se află pe primul loc. Dar problemele ei juridice nu s-au încheiat. Marine Le Pen se află undeva la 35%. Problema în Franța este legată de modul în care se poziționează extrema stângă. 

Spre exemplu, o victorie a grupărilor socialist-democrate în SUA va fi vânt din pupă pentru gruparea lui Jean-Luc Mélenchon. Pentru că Mélenchon are ultima oportunitate prezidențială să se claseze în turul al doilea într-o confruntare cu Le Pen și asta ar favoriza-o cu siguranță pe Le Pen. Și Le Pen își dorește lucrul ăsta.

Dar pentru asta trebuie laminat centrul. Și asta vedem că se întâmplă de ceva vreme, centrul rezistă la nivel local. Alegerile municipale au arătat-o, ca și cele regionale, dar nu rezistă la nivel național. 

Nu cred că în Franța putem să facem predicții, dar da, o înfrângere a lui Trump ar putea să afecteze șansele lui Marine Le Pen. Chiar dacă ea a încercat să se distanțeze de Trump de la un moment încolo, înțelegând riscurile.