Alergolog: „Copiii fac tot mai des șoc anafilactic de la lapte, ouă, alune, pește, soia, grâu!”. Reguli de urmat în caz de urgență

Reacție alegică rapidă și severă, anafilaxia este o urgență care poate pune viața unei persoane în pericol. În ultimii ani, un număr tot mai mare de copii au fost tratați în urgență de șoc anafilactic. Cea mai importantă cauză a anafilaxiei la copii este reprezentată de cea alimentară, atrage atenția dr. Brîndușa Petruțescu, medic specialist în Alergologie și imunologie clinică, specialist dermatovenerologie. Părinții trebuie să fie pregătiți și să cunoască semnele unei reacții alergice. Le detaliem cu ajutorul specialiștilor.

Imprevizibilă în privința momentului în care apare, a tipului de simptome care pot fi dezvoltate și a severității, anafilaxia se poate întâmpla copiilor de orice vârstă. „Anafilaxia sau șocul anafilactic este o reacție alergică severă a organismului atunci când este expus pe cale digestivă sau injectabilă la un anumit alergen. Mai rar, poate apărea anafilaxie prin contact cu pielea sau pe cale respiratorie”, explică dr. Brîndușa Petruțescu, medic specialist în Alergologie și imunologie clinică.

Cea mai importantă cauză a anafilaxiei la copii este reprezentată de alimente, mai spune medicul alergolog, care enumeră: „Cel mai frecvent lapte, ouă, alune, arahide, pește, soia, grâu.”

Alte cauze – mai rare – de anafilaxie la copii sunt reprezentate de înțepăturile de insecte (în principal albine și viespi) și anumite medicamente (antibiotice din clasa penicilinelor și antiinflamatoarelor nesteroidiene), adaugă dr. Petruțescu.

Vârsta, factor de risc

Creşterea frecvenţei anafilaxiei în ultimele decade se înscrie în expansiunea epidemiologică a bolilor alergice, se arată într-un articol publicat în Revista Română de Pediatrie.  Potrivit aceleiași surse, Rockester Epidemiology Project – un studiu populațional efectuat în  Minnesota, în 2006 – a estimat, la vârsta de 9 ani, o frecvenţă a anafilaxiei de 75,1/100.000 şi la grupa de vârstă 10-19 ani 65,2/100.000 de copii.

Global, la toate vârstele, s-a înregistrat o creştere a frecvenţei anafilaxiei de la 46,9/100.000 de locuitori în 1990, până la 58,9/100.000 în anul 2000, predominând vârsta 0-19 ani.

Totodată, datele arată că în țările dezvoltate, în anafilaxie domină sensibilizarea alimentară (85%), iar în ţările asiatice medicamentele şi substanţele de contrast (44-53%).

„Factorii de risc în anafilaxie sunt vârsta, calea de pătrundere a agentului anafilactogen  – calea parenterală este urmată de debut mai rapid şi mai sever decât cea orală-, atopia, expunerile anterioare la alergen, antecedente la anafilaxie cu sau fără recăderi”, se mai arată în Revista Română de Pediatrie.

Semnele pe care părinții ar trebui să le recunoasă rapid

Ceea ce este foarte important este ca părinții să poată recunoște rapid semnele și simptomele anafilaxiei și să știe să intervină rapid cu trusa de urgență pe care orice pacient cu risc de reacție alergică severă trebuie să o aibă mereu la îndemână, subliniază dr. Brîndușa Petruțescu.

„Primele semne ale anafilaxiei apar, de obicei, la nivelul pielii sub formă de roseață, umflături și mâncărime. Ulterior, pe masură ce reacția progresează apar și alte simptome precum umflarea feței, dificultăți de respirație, răgușeala, șuierat în piept, greață, vărsături și diaree. Dacă nu se intervine la timp, reacția poate progresa spre șoc cu scăderea tensiunii arteriale și pierderea stării de conștiență, mergând până la intrarea în comă”, adaugă medicul.

Debutul anafilaxiei este rapid, de la manifestări simple până la șoc, în doar 10-20 de minute, în funcție de concentraţia alergenului şi de sensibilizarea pacientului. Simptomele se pot prelungi câteva ore și pot apărea recăderi.

Potrivit Revistei Române de Pediatrie, dintre manifestările clinice majore ale anafilaxiei fac parte edemul oro-facial cu compromiterea căilor aeriene, edemul laringian manifestat ca wheezing, edemul pulmonar, colapsul cardio-vascular cu „slăbiciune“, şocul, pierderea conştienţei, stopul cardiac.

Manifestări clinice minore includ disconfort, iritabilitate, senzaţie de căldură, rinită, conjunctivită, angioedem, urticarie, eritem sau paloare, prurit (mâncărime), simptome gastro-intestinale  – dureri abdominale, greaţă şi vărsături.

Ce trebuie să conțină trusa de urgență

Trusa de urgență a pacienților cu risc de anafilaxie trebuie să conțină adrenalină autoinjectabilă, picături sau tablete antihistaminice orodispersabile, tablete cu corticosteroizi și spray bronhodilatator.

„Parinții copiilor cu risc de anafilaxie trebuie instruiți pentru a ști cum trebuie poziționat copilul în caz de reacție alergică severă – de preferat culcat pe o parte și cu picioarele puțin ridicate. De asemenea, trebuie să cunoască procedura de administrare a adrenalinei autoinjectabile prin haine, în coapsă, pe fața laterală a acesteia”, mai spune medicul.

După administrarea adrenalinei autoinjectabile, adaugă specialistul, se vor administra și celelalte medicamente din trusa de urgență, inclusiv sprayul bronhodilatator dacă apar și dificultăți de respirație.

De asemenea, foarte important este ca, în paralel cu acordarea primului ajutor, să fie apelat serviciul de urgență 112 pentru solicitarea unei ambulanțe cu medic și transportarea pacientului la spital. „Este nevoie ca pacientul să fie monitorizat 24 de ore, perioadă în care există riscul reapariției simptomelor  – așa-numita anafilaxie bifazică”, precizează dr.Petruțescu.

Anafilaxia poate evolua bifazic în 5-20% din cazuri, recăderea apărând la patru ore după șocul inițial sau mai târziu, potrivit Revistei Române de Pediatrie. 

Anumiți factori cresc riscul de anafilaxie fatală. Printre acești factori se numără boli precum astmul și alte boli respiratorii alergice şi non-alergice, boli cardiovasculare, masto citoza sistemică, eczema, boli psihice precum  depresia. Medicamente administrate cronic precum beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie, sedative, hipnotice, antidepresive, droguri recreaţionale şi etanol, sunt de asemenea factori de risc extrem.

Totodată, anafilaxia poate fi amplificată în urma efortului, a infecțiilor acute, stresului emoțional, statusului premenstrual sau a perturbării rutinei – cum este, de exemplu, călătoria cu avionul.

SURSA FOTO: Dreamstime.com