Am fost la spectacolul "Incendii" si am simtit lumea infioratoare, nedreapta si rea. Experienta HAUTE CULTURE

„Incendii” ​de Wajdi Mouawad la Teatrul Bulandra. Autorul exploreaza mitul lui Oedip intr-o poveste plina de atrocitati si crime de razboi din Liban. Esti cu falca pe jos si cu o gaura in stomac. Ti-e rau, refuzi sa crezi ca asa ceva se intampla cu adevarat, poate nu chiar atat de departe de casa. Iti dai seama ca pana la urma, arta este intr-adevar o oglinda a societatii, si ca atata vreme cat o jumatate din lume traieste in nedreptate si suferinta, astea sunt genul de povesti pe care ai sa le vezi reprezentate in arta. Si tot ce poti sa faci este sa speri ca vor veni si alti tineri la aceste spectacole, ca sa fie socati si uluiti si sa isi deschida mintea si sufletul. Si sa faca ei o lume mai buna.

Scenariul urmareste viata lui Nawal Marwan,

mama gemenilor Jeanne si Simon, si are doua planuri principale: trecutul sau misterios si efectele mortii ei asupra copiilor in prezent. Inceputul, asezat, prezinta citirea testamentului lui Nawal de catre notar in fata gemenilor, intr-o scena tensionata si plina de furie. Este un testament ciudat care naste o multime de intrebari.

Aceasta scena liniara este pusa in antiteza de scenele urmatoare,

sub forma de retrospective (uneori prezentate chiar in paralel cu prezentul). acestor scene in care trecutul si prezentul se intampla concomitent in acelasi cadru, este cinematografica, mai rar intalnita in teatru si este realizata perfect. Incepi sa intelegi ca povestea este complexa si densa, asa ca trebuie sa fii atent la cum se dezvolta personajele si ce descoperiri fac. Fara sa divulg prea mult, piesa este o drumetie intortocheata a gemenilor care incearca sa afle trecutul mamei lor.

Ca ghizi in prezent ii avem pe Jeanne (Cristina Constantinescu), pe Simon (Razvan Enciu) si pe notarul Hermille Lebel (Constantin Dogioiu), un personaj comic care incearca sa ii impinga pe copii spre adevarul despre mama lor, un adevar pe care nici el nu il cunoaste.

Ne sunt prezentate scene din satul natal al mamei copiilor,

unde tanara Nawal (jucata aici de Flavia Hojda) si iubitul ei Wahab (Denis Hanganu) portretizeaza probabil singurele scene inocente si idilice din piesa. Relatia lor este tulburata inca de la inceput de normele familiei autoritare a lui Nawal. Copilul nascut din dragostea tinerilor este smuls din bratele tinerei mame iar cuvintele bunicii ei sunt singurul lucru care ii ramane: „invata sa citesti, invata sa scrii, invata sa gandesti”. Intoarsa dupa mai multi ani in satul ei, intr-o zona deja aflata in ghearele razboiului, Nawal (de aici incolo jucata de Maria Varlan) scrie pe mormantul bunicii ei un epitaf si isi face o prietena, pe Sawda (Antonia Din). Sawda vrea sa invete sa scrie si sa citeasca de la Nawal iar cele doua pornesc impreuna in cautarea copilului pierdut.

De aici incolo nu mai are rost sa povestesc ce se intampla, in speranta ca veti vedea acest spectacol candva. Pana la ultima scena, piesa este dusa mai departe prin ochii acestor actori ce interpreteaza doua, trei roluri fiecare.

Personajele pe care le joaca Denis sunt deopotriva demne de mila si nemiloase,

adevarate monstruozitati create de razboi. Maria Varlan duce personajul lui Nawal pana la maturitate, trecand prin nenumarate traume si situatii cumplite, schimbandu-se pe parcurs dar totodata pastrandu-si o farama din idealista fata de la inceputul piesei, fata cu un glas de aur (Flavia Hojda). In acelasi timp, copiii Simon si Jeanne descopera din ce in ce mai multe despre trecutul mamei lor si al familiei in care s-au nascut si cu ei odata si publicul realizeaza cat de inuman este razboiul, cat de cuminte a fost de fapt Oedip comparat cu ce se intampla aici.

Monologul Mariei Varlan, rostit pe o lada in fata publicului,

este o bucata de teatru cat se poate de clasic in care se dezvaluie taria de caracter a lui Nawal, este tragic si infricosator. Am plans si am vrut sa se termine mai repede, dar nu mi-am putut desprinde privirea din ochii ei. Scena absolut sinistra a lui Denis Hanganu in care realizezi cat de mult poate razboiul sa schimbe si sa distruga un om este un alt exemplu de fascinatie. Asa e razboiul. E inuman, e nedrept, e sinistru.

„Incendii” ​de Wajdi Mouawad, Teatrul Bulandra.INCENDII de Wajdi Mouawad Traducere Zeno FODOR Regie Irina Alexandra BANEA Scenografie Vladimir Iuganu

Distribuţie NAWAL – Maria VÂRLAN HERMILE LEBEL – Constantin DOGIOIU NIHAD – Denis HANGANU JEANNE – Cristina CONSTANTINESCU SIMON – Răzvan ENCIU SAWDA – Antonia DIN ANTOINE – Adrian PICIOREA NAWAL – la 14 ani Flavia HOJDA WAHAB – Denis HANGANU JIHANE – Cristina CONSTANTINESCU NAZIRA – Antonia DIN ELHAME – Cristina CONSTANTINESCU RALPH – Adrian PICIOREA MEDICUL – Răzvan ENCIU CHAMSEDDINE – Adrian PICIOREA ABDESSAMAD – Răzvan Enciu SOLDATUL I – Denis HANGANU SOLDATUL II– Răzvan ENCIU GHIDUL – Adrian PICIOREA PORTARUL ȘCOLII – Denis HANGANU FOTOGRAF – Antonia DIN MALAK – voce DAN AŞTILEAN