Cum dispăreau oamenii în Venezuela sub Maduro. „Aveam voie să bem apă doar la 5:00 dimineața și la 5:00 după-amiaza”
„În fiecare zi ni s-a spus că suntem vinovați, că suntem teroriști, criminali și antipatrioți, pur și simplu pentru că ne opuneam dictaturii lui Nicolas Maduro”, mărturisește Nelson Merino, activist venezuelean aflat în exil în Spania, care a vorbit despre experiențele trăite într-un „centru de tortură” din Venezuela după alegerile prezidențiale din 2024, contestate drept frauduloase de opoziție și de zeci de țări.
Într-o mărturie acordată jurnalistei Tanya Lukyanova de la The Free Press, Nelson Merino a vorbit despre experiențele trăite în centrul de tortură din Tocoron, statul venezuelean Aragua, unde acesta spune că a stat două luni, 18 zile și 15 ore, după alegerile prezidențiale din 2024.
Activistul a povestit că, în 30 iulie 2024, după ce a fost anunțată victoria lui Maduro, a fost reținut și inculpat pentru patru capete de acuzare: rezistență la autoritate, obstrucționarea drumurilor publice, incitare la ură și terorism.
În alegerile din 2024, Nicolas Maduro s-a declarat câștigător cu 51% din voturi în ciuda faptului că liderii opoziției și observatorii internaționali spun că Edmundo Gonzalez a câștigat detașat alegerile. Maduro nu a fost recunoscut drept președinte de SUA și UE, ci doar de unele state precum Rusia și China.
„Umiliți” și „torturați”
În centrul de tortură „am trăit cea mai mare oroare pe care mi-o pot imagina”, a spus Merino.
„Am fost torturați. Nu aveam acces la apă potabilă curată și nici la hrană adecvată. Îngrijirea medicală era deficitară sau întârziată, iar drepturile noastre de cetățeni erau călcate în picioare de lacheii regimului”, susține bărbatul.
Potrivit activistului, în centrul din Tocoron erau peste o mie de persoane, de toate naționalitățile, cu vârste cuprinse între 17 și 80 de ani, iar oamenii ținuți acolo nu au fost duși în fața unui judecător și nu aveau drepturi.
La fiecare 15 zile, familiile prizonierilor puteau aduce un bidon de apă de 5 litri, cinci pachete de biscuiți și un baton de ciocolată. „Asta era tot”, spune Merino.
„Eram umiliți – forțați să cerșim o îmbucătură de mâncare sau o înghițitură de apă. Șase persoane locuiau într-o singură celulă, unde trebuia și să ne spălăm, și să ne ușurăm, fără niciun fel de igienă. O dată pe săptămână, în așa-numitele «zilele de recreere», ni se permitea să ieșim la soare doar cinci minute”, a povestit activistul.
Nelson Merino spune că mâncarea pe care o primeau prizonerii era adesea stricată.
„În cele mai bune cazuri, era orez cu gust de pământ sau detergent, acoperit cu carne de vită tocată crudă sau pe jumătate gătită (…). Aveam voie să bem apă doar la 5:00 dimineața și la 5:00 după-amiaza și aveam o singură cană pentru întreaga zi”, a adăugat el.
„Abuzul depășea toate limitele logice ale cruzimii umane”
Activistul povestește că gardienii „se bucurau de fiecare act de tortură pe care îl aplicau”.
„Acesta era un loc în care abuzul depășea toate limitele logice ale cruzimii umane. Am fost bătuți cu bastoane, dezbrăcați și forțați să mergem pe asfaltul arzător, electrocutați, privați de mâncare și somn și ni s-au refuzat îngrijiri medicale urgente. Ne trezeau aruncând găleți cu apă rece – sau urină – pe noi. Uneori, băteau în gratiile celulelor în miez de noapte pentru a ne trezi”, a mai spus Merino.
El susține că mulți dintre colegii săi deținuți au încercat să se sinucidă.
„Persecuția nu s-a încheiat” nici după eliberare
Nelson Merino a fost eliberat în 16 noiembrie 2024, „dar persecuția nu s-a încheiat”, ci „a devenit o formă de tortură psihologică mai subtilă, însă sufocantă”. El spune că autoritățile venezuelene i-au transmis că îl pot închide din nou în orice moment, ceea ce l-a făcut să plece din țară. Activistul a mărturisit că și înainte de a ajunge în spatele gratiilor fusese „hărțuit și abuzat” nu numai pentru că era disident politic, ci și pentru că face parte din comunitatea LGBT.
Nelson Merino, în prezent refugiat în Spania, „cu o nevoie copleșitoare de a mă întoarce în Venezuela, din dragoste și angajament față de libertate și democrație”, a spus că a sărbătorit operațiunea americană din weekend, când armata SUA i-au capturat pe președintele Nicolas Maduro și pe soția lui, Cilia Flores, pentru a-i aduce în fața justiției.
El consideră că un „act de război” sunt de fapt acțiunile întreprinse de regimul Maduro împotriva propriului popor, nu intervenția SUA.
„Ceea ce a făcut președintele Donald Trump în acest weekend este primul pas în eliberarea unei țări care se afla sub un jug criminal”, a adăugat Merino.
Pe de altă parte, activistul a atras atenția că „acțiunile întreprinse de administrația Trump sunt demne de laudă doar atâta timp cât mandatul poporului venezuelean este recunoscut”.
Merino a spus că Delcy Rodriguez, vicepreședinta numită lider interimar în Venezuela după capturarea lui Maduro, este „arhitectul unora dintre cele mai grave crime ale regimului.
Capturat în weekend de armata americană, Nicolas Maduro a fost adus în SUA, unde este acuzat de narcoterorism, conspirație pentru importul de cocaină, posesie de arme automate și dispozitive distructive și conspirație pentru posesia de arme automate și dispozitive distructive. Președintele venezuelean și soția sa au pledat „nevinovați”, potrivit New York Times. Cei doi rămân în arest.
INTERVIURILE HotNews.ro