Antidepresivele schimbă personalitatea, te îngrași sau devii dependent de ele. Cele mai răspândite mituri despre antidepresive și adevărul din spatele lor

Mulți pacienți cu depresie refuză tratamentul cu antidepresive, din cauza unor mituri larg răspândite. Unii se tem că vor depinde toată viața de ele, alții cred că pastilele schimbă personalitatea sau că problema ar putea fi rezolvată prin voință. Studiile arată însă că antidepresivele ajută la restabilirea echilibrului chimic al creierului, fără a crea dependență și fără a anula identitatea celui care le ia. 

„Refuzul tratamentului este frecvent legat de informații greșite”, atenționează dr. Anne Dohrenwend, psiholog și director de medicină comportamentală în cadrul McLaren Regional Medical Center din Michigan, SUA. Specialista americană a detaliat cele mai frecvente mituri pe care le aude de la pacienții săi. 

Mit nr. 1: „Dacă sunt suficient de puternic, pot lupta cu depresia și fără medicamente”

Această convingere este poate cea mai periculoasă. Specialiștii folosesc o comparație simplă pentru a explica de ce puterea personală nu poate înlocui tratamentul medicamentos. La fel cum un sportiv de performanță nu poate concura cu piciorul rupt, indiferent cât de puternic este, nici o persoană cu depresie nu poate funcționa normal doar prin voință.

„Poți fi extraordinar de puternic din punct de vedere psihologic, dar când suferi de depresie, creierul nu mai răspunde normal la stimulii cotidieni. Are nevoie să se vindece înainte să poată funcționa din nou corespunzător, exact ca orice alt organ afectat de boală”, a detaliat dr. Anne Dohrenwend. 

Psiholoaga atrage atenția că persoanele care trec printr-un episod depresiv au risc mare să dezvolte un al doilea episod, iar cu fiecare recădere, severitatea și frecvența cresc. Depresia netratată nu dispare definitiv de la sine, ci se ameliorează temporar, apoi revine cu o intensitate și mai mare. Tratamentul medicamentos previne această spirală descendentă care poate transforma o problemă temporară într-o boală cronică.

Mit nr. 2: „Antidepresivele îngrașă”

Grija legată de kilogramele în plus determină numeroși pacienți să refuze medicația, dar realitatea este că nu toate antidepresivele influențează greutatea, iar medicii au la dispoziție multiple opțiuni pentru a evita acest efect secundar nedorit.

În plus, fluctuațiile greutății corporale pot fi chiar simptome ale depresiei. Mulți pacienți mănâncă haotic când sunt deprimați. Unii își pierd complet apetitul, alții mănâncă excesiv din cauza stării emoționale. Odată ce depresia este tratată corespunzător, majoritatea revine la obiceiurile alimentare sănătoase și își recapătă energia pentru mișcare.

Medicii au acum la dispoziție antidepresive din clase diferite, unele dintre ele fiind asociate cu scăderea în greutate în primele luni de tratament, nu cu creșterea ei. Alegerea medicamentului potrivit se face întotdeauna ținând cont de preocupările și istoricul medical al fiecărui pacient.

Mit nr. 3: „Dacă fac psihoterapie, trebuie să iau și medicamente?”

Mulți pacienți cred că acceptarea unei forme de tratament îi obligă automat și la cealaltă. Dr. Dohrenwend clarifică această neînțelegere: „Nimeni nu poate fi obligat să urmeze un tratament. Este corpul și decizia fiecăruia.”

Recomandarea medicilor de a combina psihoterapia cu medicația se bazează pe dovezi științifice. Cercetările au demonstrat că folosirea ambelor metode simultan duce la rezultate superioare față de utilizarea unei singure abordări. 

„Dacă ai avea o așchie infectată în mână, medicul ar scoate așchia și ar prescrie antibiotic. Antibioticul tratează infecția existentă, iar îndepărtarea așchiei previne reinfectarea. În mod similar, antidepresivele tratează dezechilibrul chimic actual, iar terapia rezolvă problemele emoționale care au contribuit la apariția depresiei”, a explicat dr. Anne Dohrenwend.

Această abordare nu este obligatorie, dar statisticile arată că pacienții care aleg ambele forme de tratament au șanse mult mai mari de recuperare completă și durabilă.

Mit nr. 4: „Voi depinde de antidepresive ca să fiu fericit”

Multe persoane cred că antidepresivele pot da dependență, la fel ca drogurile. Însă, antidepresivele nu produc fericire artificială, ci restabilesc capacitatea creierului de a procesa normal toate emoțiile.

Spre deosebire de drogurile recreaționale care au efecte imediate, antidepresivele necesită patru până la șase săptămâni pentru a-și atinge eficacitatea maximă. Funcționează la fel antibioticele: necesită un curs complet de tratament pentru a rezolva problema, nu doar pentru a masca simptomele temporar.

Majoritatea studiilor au demonstrat că pacienții care urmează tratamentul complet (minimum un an) și apoi opresc gradual medicația nu suferă recăderi. Efectele pozitive ale tratamentului persistă mult timp după oprirea medicației, deoarece creierul a avut timp să își reconstruiască mecanismele normale de funcționare. Doar un procent mic dintre pacienți, cei cu forme cronice severe de depresie, necesită tratament pe perioade mai lungi, la fel ca diabeticii care au nevoie permanent de insulină.

Mit nr. 5: „Medicamentele îmi vor schimba personalitatea”

Teama de a deveni un alt om sau un robot fără emoții îi împiedică pe mulți să accepte ajutorul medical. Dr. Dohrenwend demontează acest mit explicând diferența dintre antidepresive și substanțele psihoactive: „Antidepresivele nu produc euforie, nu alterează percepțiile senzoriale și nu creează stări extreme. Ele corectează o problemă medicală, permițând creierului să funcționeze normal.”

Mulți pacienți spun că, odată ce încep tratamentul, nu mai rămân blocați doar asupra părții întunecate a lucrurilor. Reușesc să vadă și aspectele pozitive, să pună totul într-o perspectivă mai echilibrată și să nu se mai lase copleșiți de gândurile negative.

Există într-adevăr un efect secundar numit „tocire emoțională” care poate apărea la unii pacienți, adică  senzația că emoțiile sunt mai puțin intense decât în mod normal. Acest efect este însă rar, reversibil și poate fi corectat prin ajustarea dozei sau schimbarea medicamentului. Potrivit studiilor, majoritatea pacienților raportează că după ameliorarea simptomelor depresive, se simt în sfârșit, din nou ei înșiși.

Mit nr. 6: „Medicamentele ar trebui folosite doar ca ultimă soluție”

Amânarea tratamentului până când situația devine disperată nu are nicio justificare medicală. Această abordare poate fi comparată cu refuzul de a trata diabetul până când pacientul intră în comă diabetică, o strategie evident absurdă și periculoasă.

Depresia provoacă suferință reală și măsurabilă. Afectează relațiile, performanța profesională, sănătatea fizică și calitatea vieții. Efectele secundare pe termen lung ale medicației administrate corect sunt minime sau inexistente, în timp ce consecințele depresiei netratate sunt severe și bine documentate. Depresia crește riscul de boli cardiovasculare, afecțiuni gastrointestinale, boli respiratorii și chiar boala Parkinson. Studiile au scos la iveală că agravează inclusiv evoluția cancerului și complică tratamentul altor boli cronice.

Mit nr. 7: „Am încercat antidepresive în trecut și nu au funcționat”

Eșecul unui tratament anterior nu înseamnă că antidepresivele nu pot funcționa pentru acel pacient. Dr. Dohrenwend identifică mai multe cauze frecvente ale eșecurilor terapeutice: dozaj insuficient, durată prea scurtă a tratamentului, alegerea greșită a medicamentului sau așteptări nerealiste.

Mulți pacienți abandonează tratamentul după două-trei săptămâni pentru că nu observă îmbunătățiri imediate, neștiind că efectul complet apare doar după patru-șase săptămâni. Alții iau medicamentele neregulat, doar când se simt mai rău, deși acestea trebuie administrate zilnic pentru a funcționa.

Identificarea medicamentului potrivit poate necesita încercări succesive. Fiecare organism reacționează diferit, iar ceva ce funcționează perfect pentru o persoană poate fi ineficient pentru alta. Medicii au acum la dispoziție zeci de antidepresive din clase diferite, fiecare cu mecanisme de acțiune distincte. 

Mit nr. 8: „Antidepresivele duc la gânduri de suicid”

Avertismentele care se găsesc în prospectele antidepresivelor au alimentat ideea că aceste medicamente pot declanșa gânduri suicidare. În realitate, studiile au demonstrat că acest efect apare rar, mai ales la adolescenți, și doar în primele săptămâni de tratament. La adulți, situația este mult mai puțin frecventă și se limitează la o perioadă scurtă, putând fi controlată prin monitorizare medicală.

Depresia netratată reprezintă, de fapt, cel mai mare factor de risc pentru suicid. Antidepresivele, în ciuda acestui risc minor și temporar la un grup restrâns, salvează multe vieți. De aceea, protocoalele medicale actuale prevăd monitorizare săptămânală în prima lună de tratament, în special pentru pacienții tineri.

Când devin necesare antidepresivele

Potrivit studiilor, aproximativ jumătate dintre pacienți răspund bine fie la psihoterapie, fie la tratament medicamentos, luate separat. Însă atunci când cele două sunt combinate, șansele de recuperare cresc semnificativ, iar riscul de recădere scade.

Explicația ține de felul în care funcționează creierul. Antidepresivele stimulează neuroplasticitatea, adică abilitatea de a forma și consolida conexiuni noi între neuroni. Practic, medicația reduce simptomele și creează condiții favorabile pentru ca terapia să prindă rădăcini și să schimbe tiparele de gândire.

De la primele molecule dezvoltate în 1950 până la variantele actuale, progresul este impresionant. Antidepresivele moderne sunt rezultatul a zeci de ani de cercetări și experiență clinică, fiind concepute pe baza înțelegerii precise a proceselor neurochimice. Datele acumulate din utilizarea lor la milioane de pacienți confirmă eficiența și siguranța acestor tratamente.