Aproape de București: 4 trasee montane, cu priveliști care îți taie respirația și care pot fi făcute inclusiv de familii cu copii mici

Nu trebuie să fii în super formă fizică sau munțoman cu experiență ca să te bucuri de munte. Sigur, există trasee unde cei lipsiți de experiență nu trebuie să se aventureze, ca să nu își pună viața în pericol, dar există și trasee usoare, cu priveliști de vis, care pot fi parcurse de persoane fără experiență, chiar și de copii mici pornind de la 4-5 ani. Singurele condiții: dorința de aventură și echipament adecvat. Pe cele 4 trasee se ajunge de pe Valea Prahovei – Sinaia, Bușteni, Azuga – fiind cam la două-trei ore distanță de București, depinde de trafic.

Sinaia-Stâna Regală – stâncile Franz Joseph

Intrarea pe traseu se face după cabana Schiori, este o mică parcare unde puteți lăsa mașina. Traseul este o cărare pietruită prin pădure, se urcă destul de mult, însă nu este dificil. La un moment dat drumul se bifurcă, dacă faci dreapta ajungi la Stâncile Franz Joseph, de unde ai parte de o priveliște minunată asupra Văii Prahovei. Dacă faci stânga, ajungi în poiană, la fosta Stână Regală.

Durata traseului este de 2 ore – două ore și jumătate – în pas de copil de 4-5 ani. În poiană nu este niciun restaurant, noi am adus mâncare de acasă, ceai cald și am făcut un mic picnic.

În weekend este foarte aglomerat, ca pe bulevard.

Bușteni – Cascada Urlătoarea

Intrarea pe traseu este din Bușteni, în zona telecabinei. Am lăsat mașina în parcarea cu plată de lângă telecabină. Traseul este ușor, cu foarte mici porțiuni de urcare și pietre, și poate fi parcurs fără probleme cu echipament potrivit (măcar niște bocanci). Durează cam două-trei ore. Toamna, pădurea arată fabulos.

Dacă nu aveți nimic de mâncare în rucsac, găsiți cafea, ceai cald și câteva gustări la taraba de lângă cascadă.

Dacă traseul până la Urlătoarea vi s-a părut foarte ușor și simțiți nevoia de mai mult, puteți face stânga la cascadă și să coborâți pe Valea Urlătorii până în Poiana Țapului. Sunt mai multe restaurante unde puteți mânca la ieșirea de pe traseu.

Creasta Baiului

Accesul spre traseu se face din Azuga. Am lăsat mașina în parcare de vizavi de telegondolă, apoi am urcat cu telegondola. Biletul de urcare/coborâre este 50 de lei pentru adulți și 30 de lei pentru copii. De unde ne-a lăsat telecabina am început urcarea până la Varful Băiuțu (1817m). Panta este lină, iar drumul forestier este destul de lat. Nouă ne-a luat cam o oră, în pas de copil de 4 ani și o oră la întors. Traseul este unul ușor, iar priveliștea este minunată, se văd Bucegii pe dreapta, iar pe stânga Piatra Craiului și Postăvarul.

Traseul total este mai lung – duce spre Culmea Zamorei, cu coborare în Busteni sau spre Vârful Piscu Câinelui si coborare in Sinaia.

Având un copil de câteva luni în marsupiu și fetița de 4 ani pe lângă noi, ne-am rezumat la traseul scurt.

Camping Zănoaga – Cheile Zănoagei – Lacul Scropoasa

Noi am plecat din Sinaia, am făcut stânga cu mașina spre Târgoviște și am mers vreo jumătate de oră pe TransBucegi. Drumul este superb, merită făcut și fără să faci vreu traseu. Intrarea pe traseu se face pe lângă Camping Zănoaga, am lăsat mașina în parcarea din față. Noi am făcut dus-întors cam 5 ore, în pas de copil de 5 ani, și cu un copil de 2 ani în marsupiu.

Traseul nu este greu, însă are multe pietre și porțiuni înguste – chiar o porțiune de câțiva metri unde trebuie să te ții de lanțuri la urcare și la coborâre, dar cu puțin ajutor din partea părinților, un copil de 5-6 ani îl poate parcurge fără probleme.

Pornind de la camping Zănoaga până la Lacul Scropoasa se coboară, deci la întoarcere este o ușoară urcare.

PS: Bocancii sunt obligatorii pe munte, la fel și un rucsac cu apă și ceva de mâncare. Fiindcă vremea pe munte este schimbătoare, e bine ca din ruscac să nu lipsească pelerinele.