Ar fi viabilă direcționarea a 50% din contribuția la sănătate către un asigurător privat? „Statul va gestiona problemele de sănătate extrem de costisitoare, iar cheltuielile suportabile le dăm la privat. De ce nu invers?”
Direcționarea a 50% din contribuția la asigurarea de sănătate aferentă salariului minim pe economie către un asigurator privat – o propunere legislativă depusă la Parlament de USR – a stârnit săptămâna aceasta multe valuri. Unii abia așteaptă să aibă și această opțiune, în timp ce alții au criticat-o puternic.
Ar funcționa însă un astfel de mecanism în acest moment în România? Ar putea rezolva măcar o parte dintre problemele de care ne lovim în acest moment în actualul sistem de asigurări de sănătate? Încercăm să găsim răspunsurile la aceste întrebări împreună cu Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate, și Laszlo Lorenzovici, expert în politici de sănătate și consultant extern în finanțarea sistemului de sănătate al Colegiului Medicilor.
Proiectul de lege „Pilonul II la Sănătate” pe scurt:
- În cazul persoanelor care au salariu mai mare decât salariul minim pe economie, contribuția care va putea merge către un asigurator privat, în cazul în care persoana respectivă va opta pentru acest lucru, va fi tot de 50% din contribuția aferentă salariului minim, diferența de contribuție urmând să meargă în continuare către Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Persoana care devine asigurată în sistemul de asigurări private de sănătate îşi va păstra calitatea de asigurat al CNAS pentru serviciile cuprinse în cadrul pachetului programelor naţionale de sănătate (pentru pacienții cu boli cronice) și pentru urgențe medicale (ambele considerate cele mai costisitoare probleme de sănătate – n.red.).
- În afara acestor servicii, pachetul de bază de servicii medicale se va muta, practic, în responsabilitatea asiguratorului privat.
- Deputatul USR Claudiu Năsui, inițiatorul proiectului de lege, a declarat pentru HotNews.ro că suma care va trece către un asigurator privat, în cazul unei persoane care optează pentru acest lucru, va fi de aproximativ 165 de lei lunar. Deputatul Năsui este de părere că, în cazul în care ar trece de Parlament, o astfel de lege ar stimula concurența în domeniul serviciilor medicale, iar calitatea acestora ar crește.
Cele mai mari probleme identificate de experții în politici de sănătate consultați de HotNews.ro:
- Fără a ascunde niciun moment sub preș problemele actualului sistem de asigurări de sănătate din România, cei doi experți în politici de sănătate consultați de HotNews.ro spun, la unison, că proiectul inițiat de deputatul USR Claudiu Năsui nu vine cu soluții concrete pentru a rezolva aceste probleme.
- Principala problemă a actualului sistem de asigurări de sănătate este deficitul „teribil” de bani – sănătatea din România are unul dintre cele mai sărace bugete din Europa: „Credeți că se va găsi o firmă care să facă minuni cu aceiași bani?”, se întreabă Sorin Paveliu.
- Pe acest fond, una dintre principalele „bube” ale proiectului pare să fie aceea că statul român și CNAS vor avea în continuare de gestionat cele mai costisitoare probleme de sănătate posibile – programele naționale de sănătate (pentru boli cronice) și urgențele medicale – însă cu un buget și mai mic decât în prezent, deoarece o parte din bani vor merge către asiguratorul privat. Nu este exclus ca deficitul rezultat la bugetul CNAS să îl acoperim tot noi, din taxe mai mari, având în vedere că bugetul CNAS este și în acest moment mult subdimensionat.
- În schimb, proiectul de lege nu definește clar ce vor primi în schimbul banilor direcționați către asiguratorul privat cei care ar alege să facă acest pas: pachetul de bază de servicii medicale este doar enunțat în lege, nu definit.
- Nu este clar nici ce se va întâmpla cu minorii aflați în grija adulților care se îndreaptă către un asigurator privat – problema este cu desăvârșire omisă din proiect.
- Inițiativa legislativă nu vine cu niciun fel de cifre și simulări de costuri.
- Pe piața din România nu pare să existe, în acest moment, un asigurator privat în măsură să gestioneze asigurări private de sănătate, infinit mai complexe decât o asigurare auto, iar ASF, instituția care ar urma să supravegheze acest sistem, și-a arătat deja limitele și a dat rateuri în supravegherea altor tipuri de companii de asigurări.
- Își va asuma o firmă privată, orientată în mod natural către profit, un sistem de asigurări de sănătate gândit ca un sistem social, non-profit, la care toată lumea ar trebui să aibă acces – având în vedere că discuția este chiar despre asigurarea socială de sănătate și nu despre una complementară? Riscăm să asistăm la falimente sau la bani scoși din țară pe ușa din dos?
- „Într-adevăr, actualul sistem de asigurări de sănătate are un munte de probleme, care trebuie gestionate. Acest lucru nu se face însă generând alte probleme, poate și mai mari. Dar discuția este deschisă și, dacă ideea principală este acceptată, o echipă de specialiști poate să se uite pe cifre, să ne gândim la o perioadă de tranziție către altceva”, este concluzia lui Laszlo Lorenzovici, expert în politici de sănătate și consultant extern în finanțarea sistemului de sănătate al Colegiului Medicilor din România.
„CNAS nu merge prost din cauză că sunt proști oamenii de acolo și nu știu să scrie contractul cadru, ci din cauză că nu ajung banii”
Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu merge prost „din cauză că sunt proști oamenii de acolo și nu știu să scrie contractul cadru”, ci din cauză că nu ajung banii, declară dr. Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate, pentru HotNews.ro. „ Și atunci, ce firmă privată se duce să își asume? Nu este așa de simplu: dați-mi mie banii voștri și gata.”
Sorin Paveliu nu crede că o astfel de lege poate fi aplicată în acest moment în România. În primul rând, proiectul duce lipsă de cifre concrete și este plin de neclarități: „Cum s-a ajuns la acest 50% din contribuție? Cine știe cât costă pachetul de bază? Dintr-un foc, prima problema este cât consumă aceste programe naționale de sănătate (pentru pacienți cu boli cronice – n.red.). Facem abstracție de cele ale Ministerului Sănătății și ne oprim la cele finanțate de CNAS. Știe cineva cât consumă? Cum s-a ajuns la acest 50% din contribuție? Tu nu știi cât costă programele naționale de sănătate, ce deficit are acest buget în mod real. Apoi, din ce se vor mai plăti programele naționale, care rămân la Casa de Asigurări de Sănătate? O parte dintre ele se plătesc din buget, iar o parte sunt de la bugetul CNAS. Amestecăm mere cu pere.”
Bugetul sănătății din România se află „într-un deficit teribil”, subliniază dr. Sorin Paveliu: „Haideți să ne gândim și de ce se află într-un deficit: știm că nu ne ajung banii la spitale, știm că nu ajung banii la ambulatoriu – ajung doar până la jumătatea anului. Întrebarea este: de ce nu ajung? Nu ajung din cauză că sistemul este subdimensionat. Nu încasăm suficient pentru cum este gândit sistemul de sănătate în momentul de față.”
„Nu cunoaște nimeni costurile. Știți care este deficitul real al bugetului sănătății? Care este diferența dintre costul așteptărilor noastre de la un sistem medical funcțional și realitate? Cât dăm noi acum și cam cât ar trebui să coste? Vă spun eu cum calculăm: ne uităm la Germania și vedem că acolo 11% din PIB merge la sănătate. 11% înseamnă, ca procent, dublu față de cât plătim noi la sănătate. Dintr-un foc, ca să ai un sistem ca la nemți, ți-ar trebui de două ori mai mulți bani. Practic, ne lipsește un buget întreg. Dar, dacă ne uităm mai atent, vedem că PIB-ul Germaniei este de 4 ori mai mare ca al nostru. Ceea ce înseamnă că bugetul sănătății în Germania este de 8 ori mai mare decât al nostru. Practic, ne-ar trebui cu 700% mai mulți bani pentru ca așteptările noastre să se întâlnească cu banii plătiți.”
„Credeți că se va găsi o firmă care să facă minuni cu aceiași bani? Să satisfacă nevoi de 7 ori mai mari?”, se întreabă Sorin Paveliu. „Unu la mână: facem o lege în ideea că poate o să apară vreodată un asigurator? Doi la mână: nu ajung banii. Noi știm și acum că nu ne ajung banii. Și este normal să nu ne ajungă banii, pentru că avem o disproporție colosală între ceea ce spunem că oferim – care sunt așteptările populației – și ceea ce ajunge din contribuții și de la bugetul de stat. Și atunci, ce operator privat s-ar băga acolo? Pentru că toți vor să iasă în câștig, nu în pierdere.”
Dr. Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate / Foto: Agerpres
Expertul Sorin Paveliu acuză și faptul că, potrvit acestui proiect de lege, statul și Casa Națională de Asigurări de Sănătate vor păstra cele mai costisitoare cheltuieli – „la cancer avem și tratamente care costă 100.000 de euro pe an – și eventualele cheltuieli mai ușoare, mai suportabile, le dăm la privat. De ce nu facem invers?”
Proiectul spune și că poți să redevii asigurat la CNAS, cu o notificare prealabilă de 15 zile: „Deci aștepti să te îmbolnăvești, să dai de boală cronică și, după ce ai părăsit sistemul, vii frumos și spui: aoleu, am aflat că am dat de o boală gravă. Aștepți 15 zile, după care te duci să îți dea statul bani. S-a întâlnit hoțul cu prostul?”
În plus, având în vedere că bugetul sănătății nu ajunge și este veșnic cârpit, ce se va întâmpla când banii și responsabilitatea vor ajunge la un asigurator privat, căruia statul nu are cum să îi suplimenteze bugetul? – se întreabă Sorin Paveliu: În acest moment, sistemul de stat funcționează totuși pentru că, atunci când ai o problemă, te duci frumos la Guvern sau la Parlament, iar Parlamentul mai crește o taxă, mai transferă un ban de acolo dincolo, mai suplimentează un buget. În momentul în care ai trecut la un privat, aleluia! Nu mai vine niciun Parlament să te ajute. Operatorul privat are două variante: să facă față sau să dea faliment. Când dă faliment ce se întâmplă?”
„Dacă nu ajung banii, cum faci tu? Apoi, acel asigurator ce fel de asigurator va fi? Un asigurator privat? Un asigurator privat lucrează pentru profit, iar sistemul nostru este gândit non-profit, este un sistem social și este garantat de stat, nu este al unei societăți private. Avem undeva un astfel de exemplu care să funcționeze? Există într-adevăr niște sisteme private complementare de sănătate în Europa, dar nu care să preia pachetul de bază. Sunt niște sisteme complementare. Când dă faliment firma asta ce se întâmplă? O asemenea firmă nu poate să fie decât o societate pe acțiuni, conform legii noastre. Trebuie să ai niște acționari care să vină cu un capital la fel ca la o bancă, cu un capital social de ordinul zecilor de milioane și care să fie sub supravegherea cuiva. Iar firma poate veni cu acest capital, dar în secunda în care firma dă faliment, acel capital social dispare”, avertizeză Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate.
În plus, subliniază Sorin Paveliu, un sistem de asigurări de sănătate nu poate fi gândit peste noapte și pus pe hârtie într-un proiect de lege sumar: „Ca să trecem la actualul sistem de asigurări sociale de sănătate, au fost necesari 5 ani de consultanță de foarte bună calitate și de foarte bună intenție. Și acum, tu vii cu un proiect de lege și vrei să se întâmple chestia asta peste noapte? Este o glumă”, afirmă Sorin Paveliu. El este de părere că „sistemele acestea nu se fac cu un proiect de lege. Sigur că poți să creezi niște premize. Dar pentru a crea premizele, mai întâi trebuie să modifici legea sănătății: să existe coplăți, să existe liste de așteptare, să existe niște tratamente preferențiale, să existe niște bariere la intrarea într-un anumit tratament, niște diferențe între categorii sociale. În primul rând, pentru a introduce asigurări private de sănătate, ar trebui ca sistemul să aibă limitări, iar el nu are limitări clare, în momentul de față – toată lumea beneficiază.”
Proiectul „pornește de la nemulțumirea celor care sunt tineri, au salarii mari și plătesc mult, dar spun că nu beneficiază. Niciunul nu acceptă că, dacă face un cancer, îl costă banii pe 50 de ani”
Expertul în politici de sănătate Sorin Paveliu este de părere că ne aflăm în fața unui „proiect ipocrit, o chestie utopică ce pleacă de la nemulțumirea celor care au salarii mari, că plătesc mult, sunt tineri și, fiind tineri, nu folosesc sistemul, nu apelează la el. Dacă au, să zicem, 2.000 euro salariu și plătești 10% la sănătate, sunt peste 2.000 de euro pe an. Iar această categorie de oameni își imaginează că dacă plătesc 2.000 de euro pe an, trebuie să încaseze servicii de 2.000 de euro pe an, ceea ce, evident, nu se întâmplă, pentru că sunt tineri.”
Despre această categorie din societate, Sorin Paveliu spune că „niciunul nu vrea să accepte ideea că, dacă face un cancer, îl costă banii pe 50 de ani, că dacă face un accident îl costă terapia intensivă și 10.000 de euro pe zi. Oamenii nu cunosc cu adevărat costurile sistemului sanitar. Vorbim despre acești oameni care au venituri cât de cât rezonabile și care au și un abonament la o clinică privată – dar acel abonament costă 200 de lei. Îți oferă o consultație sau niște analize care nu reprezintă o cheltuială care să dea acea clinică peste cap. Dar să te văd dacă mâine trebuie să scoți din buzunar 50.000 de euro pentru un cancer. Atunci se pune problema ce faci, nu când trebuie să plătești un abonament pentru o consultație în ambulatoriu.”
La spital / Foto: Upixa2 | Dreamstime.com
„Termenul cel mai potrivit pentru acest proiect cred că este „populist”. Niște băieți au venit să pună ceva pe hârtie. S-au gândit că hipsterii și angajații din multinaționale s-ar bucura să nu mai dea bani la CNAS, pentru că ei plătesc 2.000 de euro pe an și nu consumă”, concluzionează Sorin Paveliu.
„Subiectul este într-adevăr incitant, dar părerea mea este că e un proiect poate cu bune intenții, dar amatoresc. Tehnic, acest proiect este o utopie. Este un proiect de lege bun de discuție la un pahar de bere.”
Expertul în politici de sănătate amintește că sistemul de asigurări de sănătate din România este un sistem social, iar inițiatorii proiectului de lege depus la Parlament „nu au înțeles care este principiul de bază al unui sistem de asigurări sociale de sănătate: principiul de bază este că iei de la toți aceeași cotă, în funcție de venit, și dai la toți, indiferent de venit, de vârstă, de sex și așa mai departe. Iei de la toți și dai la toți care sunt bolnavi. Treaba asta este gândită ca să asigure echilibrul. Acest principiu fundamental este adesea încălcat de politicieni, dar tot din ignoranță. Spre exemplu, acele scutiri date la plată pentru constructori și alte categorii. Politicienii, necunoscând principiile, au luat decizii populiste.”
„O altă mare problemă a oricărui asigurator este că el trebuie să aibă în spate un reasigurator. Așadar, acest asigurator, ca să intre sub supravegherea ASF-ului, oricum ar fi ea, prima condiție este să aibă un reasigurator. Ori, nimeni nu poate să își asume riscul pentru populația României. E greu să ai un asigurator care să asigure firma asta pentru că nimeni nu îi garantează că ea va da sau nu faliment”, încheie Sorin Paveliu.
„Nu trebuie să fii expert în management sanitar ca să îți dai seama că această propunere legislativă este superficială”
Laszlo Lorenzovici este expert în politici de sănătate și consultant extern în finanțarea sistemului de sănătate al Colegiului Medicilor din România. Mărturisește, pentru HotNews.ro, că a citit de două ori proiectul de lege depus la Parlament, ca să „îl digere”, și a găsit, inițial, propunerea „interesantă”.
„Criticile pe care le aduce actualului sistem de sănătate sunt mare măsură reale și de multe ori îmi pun și eu întrebarea ce primesc în schimbul banilor pe care îi plătesc la asigurarea de sănătate și cât de adecvat este ceea ce primesc, la ce calitate și la ce intervale de timp”, afirmă el.
Apoi, „am început să pun și alte întrebări, la care nu am găsit răspunsuri în proiectul de lege. Prima întrebare pe care mi-am pus-o este ce se va întâmpla cu copiii mei? Nicăieri în acest proiect nu scrie ce se va întâmpla cu minorii asiguraților. Nu scrie. E omis, nu există. X milioane de oameni lipsesc din această propunere legislativă. Eu cred că o propunere serioasă ar trebui să ofere soluții și pentru copiii noștri.”
Laslo Lorenzovici spune că a mers apoi mai departe și s-a întrebat și „ce se va întâmpla cu părinții mei, pensionari sau cu rudele de gradul I sau în vârstă de 70-80 de ani? Și nu scrie. Încă 5 milioane de oameni omiși. Și, iarăși, nu consider normal să fie făcută o lege pentru 5 milioane de oameni din 20 sau din 19, iar restul să se descurce.”
„Din acest punct de vedere, nu trebuie să fii expert în management sanitar ca să îți dai seama că această propunere legislativă este superficială. Dacă ne uităm la un contract de asigurare CASCO sau la o legislație care reglementează asigurările mai simple, are X pagini. Aici, documentul are 4 pagini, din care una este cu semnătura și este și cu multe enter-uri. Cu greu aș putea să spun că acest proiect de lege are mai mult de două pagini jumătate. Este un material foarte superficial, care nu oferă răspunsuri”, este concluzia expertului.
Laszlo Lorenzovici, expert în politici de sănătate și consultant extern în finanțarea sistemului de sănătate al Colegiului Medicilor din România / Foto: Arhiva personală
În plus, lipsesc multe cifre și proiectul are și alte neclarități: „Dacă merg mai departe și mă uit cu ochi de specialist, văd că acest proiect abordează doar subiectul de venit, adică venitul, încasarea casei private sau publice, dar nu abordează subiectul costului și al cheltuielii. Adică în acei 165 de lei care s-ar încasa lunar de la o persoană ce se acoperă? Faptul că va acoperi pachetul de bază este un enunț. Eu lucrez cu date de cost, aceeasta este meseria mea. Este o naivitate să crezi că din acea sumă poți să acoperi. Dacă te uiți cât costă o asigurare serioasă CASCO sau RCA sau o asigurare non-medicală, unde riscul e totuși calculabil, valoarea unei vieți nu este 20.000 euro, ca a unei mașini Duster mai serios dotate. E suficient să ne uităm la cât este evaluat un an din viața unui om. Și atunci, din calcul invers putem să estimăm ceva. Noi putem să ne uităm la costurile existente sau la bugetul CNAS. Dar în acest proiect nu se pomenește nimic despre costuri, nu s-a lucrat cu cifre în spate. Acoperă cât încape, acesta este cuvântul. Minus costurile administrative, de marketing și de management ale asigurătorilor privați. Să nu uităm că bugetul de daună la o asigurare auto este undeva pe la 50%. Jumătate din bani intră în costurile administrative și în salariile frumoase ale celor care vor gestiona acești bani, în rețeaua de marketing, birouri, clădiri de birori și așa mai departe. Și, automat, acea sumă se înjumătățește. Bineînțeles, se pune întrebarea dacă o să aibă eficiență dublă față de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Pentru că dacă nu, ieșim mai prost, așa din prima.”
Laszlo Lorenzovici subliniază că acest lucru „nu înseamnă că felul cum e gestionat acum sistemul de asigurări de sănătate e foarte bun, dar am zis că ieșim mai prost. Lipsesc cifre de costuri și tot ce intră acolo și mai lipsește o informație importantă: dacă noi scoatem din bugetul CNAS acea sumă a persoanelor de altfel tinere și relativ sănătoase, bugetul CNAS se va diminua cu 5% – 10%. Și se pune întrebarea cine pune înapoi acea diferență în bugetul CNAS și al Ministerului Sănătății? Tot noi – din TVA, din impozit pe venit și din alte forme de impozitare. Și așa ajungem să plătim și mai mult și poate unii dintre noi să primească mai mult, dar majoritatea sigur nu. Majoritatea adică vreo 15 milioane. Sunt multe semne de întrebare, sunt multe întrebări neabordate.”
Concluzia finală a lui Laszlo Lorenzovici: „Criticile aduse în proiect actualului sistem de asigurări de sănătate sunt juste, reale, problemele existente trebuie într-adevăr gestionate, dar această propunere este superficială. Într-adevăr, actualul sistem de asigurări de sănătate are un munte de probleme, care trebuie gestionate. Dar acest lucru nu se face generând alte probleme, poate și mai mari. Eu sunt pentru competiție și pentru pluralism acolo unde ele aduc beneficii. Deocamdată, aceste două pagini, dacă ștergem enter-urile, nu m-au convins.”
Discuția pe această temă rămâne însă deschisă, spune Laszlo Lorenzovici: „Discuția este deschisă și, dacă ideea principală este acceptată, o echipă de specialiști poate să se uite pe cifre, să ne gândim la o perioadă de tranziție – și la pilonul II de pensii există o perioadă de tranziție în care în fiecare an câte un procent merge acolo – cum sunt reglementate asigurările private, pentru că, deocamdată, ASF-ul nu m-a convins în ultimii 5 ani decât cu salariile nesimțite. Capacitatea de a gestiona orice tip de asigurare e un eșec total. Iar asigurările de sănătate sunt altfel de asigurări – sunt complexe, sunt cu risc dificil de calculat. Nu este o joacă, nu e o mașină pe care o înlocuiești o dată la câțiva ani. Un om trăiește 80 de ani. Dacă ai pornit un sistem, nu poți să mai ieși dansând ba într-un ritm de tango, ba în rock and roll, nu merge.”
„Eu nu cred că ASF și statul român au capacitatea de a stabili un cadru, de a gestiona și a supraveghea. Pentru că reglementarea statului român pe asigurări merge din eșec în eșec. Nu trebuie supraestimată capacitatea ASF-ului de a face față la așa ceva, pentru că istoria ne-a demonstrat că nu face față. Decât să pierdem banii și să se meargă pe dobânzi și să curgă afară din țară prin șmecherii, mai bine să ne îmbunătățim sistemul nostru actual așa cum este. Măcar nu ies banii din țară”, încheie expertul în politici de sănătate.
Foto: Dreamstime.com, Agerpres.
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro