„Asistentele au refuzat să mă cheme să-mi alăptez copilul, care avea icter prelungit. Sânii îmi explodau de lapte, el primea lapte praf”

Nașterea a avut loc la Maternitatea Giulești unde, spune site-ului Totul despre Mame, condițiile sunt bune, iar personalul medical „oarecum de ajutor”.

O cititoare Totul Despre Mame a scris povestea de naștere a copilului ei, care a avut icter prelungit și pe care nu l-a putut alăpta decât după 72 de ore de la naștere. Mama a fost surprinsă și deranjată de faptul că nu i s-a permis nici măcar să își hrănească nou-născutul cu biberonul și că la fiecare vizită destinată alăptării își găsea copilul sătul. Redăm povestea de naștere de la Maternitatea Giulești, așa cum a fost scrisă de cititoarea TDM.

„Povestea mea a început frumos, așa cum ar trebui să înceapă toate poveștile despre aducerea pe lume a unui bebeluș. La 16 săptămâni am primit diagnosticul de „risc crescut de avort”, care a impus un repaus total la pat până la naștere. Fiind kinetoterapeut de meserie, îmi continuasem activitatea în mod normal și după ce am rămas însărcinată, fără să îmi imaginez că puțin efort în plus avea să mă oblige să stau în pat în următoarele 22 de săptămâni.

Au fost, poate, cele mai grele săptămâni din viața mea… Presiunea era imensă, atât fizic, cu fiecare zi care trecea, cât și psihic. Am fost pe marginea prăpastiei din punct de vedere psihic și credeam că nu mai vine ziua nașterii. Îmi era dor să mă mișc mai mult decât până la baie sau la bucătărie, îmi era dor de prieteni, de colegii de muncă. M-am izolat de lume, nu voiam să mai vorbesc cu nimeni, nici măcar la telefon. Nu doresc nimănui să treacă prin asta, așa că vă rog să aveți grijă de voi pe perioada sarcinii!

Mă pregătisem pentru cezariană, nu pentru ce a urmat după…

Din cauza faptului că bebelușul se afla în malprezentație (poziție defectuoasă a fătului), mai erau prezente trei fibroame de mai mult de 4 centimetri fiecare, iar fătul avea greutatea de 3.800 grame la 37 de săptămâni, am decis împreună cu medicul ginecolog cezariana, cea mai sigură cale de a naște. Oricum, luasem în calcul de la început cezariana, nu sunt cea mai bună prietenă cu durerea. Mi-am asumat tot ce urma să vină la pachet cu ea, deci vestea că nu voi putea naște natural nu m-a deranjat mai deloc.

Citește continuarea, pe Totul despre Mame.