Astronomii au descoperit că inele de gheață se formează în jurul unuia dintre cele mai îndepărtate corpuri din sistemul solar
Inelele care înconjoară planeta Saturn se numără printre minunile sistemului nostru solar, având un diametru de aproximativ 280.000 de kilometri. Însă și corpuri cerești mai mici din sistemul solar se pot lăuda cu sisteme de inele impresionante în felul lor, chiar dacă scara lor nu este la fel de grandioasă, scrie miercuri Reuters.
Oamenii de știință au anunțat că au observat pentru prima dată un sistem de inele aflat în proces de formare și evoluție, alcătuit din patru inele și material difuz, care înconjoară un mic corp înghețat numit Chiron, ce orbitează Soarele în spațiul dintre Saturn și Uranus, a doua cea mai îndepărtată planetă față de Soare.
Chiron face parte dintr-o clasă de obiecte numite „centauri”, care populează regiunile exterioare ale sistemului solar, între Jupiter și Neptun, cea mai îndepărtată planetă din sistemul solar, după ce Pluto a fost „retrogradată” la statutul de „planetă pitică”. Centaurii prezintă trăsături specifice atât asteroizilor, cât și cometelor.
Denumit oficial „2060 Chiron”, corpul are un diametru de aproximativ 200 de kilometri și are nevoie de aproximativ 50 de ani pentru a finaliza o orbită completă în jurul Soarelui. Centaurii sunt compuși în principal din rocă, apă înghețată și compuși organici complecși.
Centaurul „Chiron” a fost descoperit cu decenii în urmă
De la descoperirea sa, în 1977, astronomii au observat Chiron în mai multe rânduri, știind de ani de zile că este înconjurat de un anumit tip de material. Ca parte a noului studiu, cercetătorii au obținut în 2023 cele mai bune date despre Chiron, folosind un telescop de la Observatorul Pico dos Dias din Brazilia. Aceste date s-au adăugat celor adunate în timpul unor observații făcute în 2011, 2018 și 2022.
Cercetătorii au declarat că observațiile lor au arătat în mod clar că obiectul este înconjurat de inele bine definite – trei dense, aflate la aproximativ 273 km, 325 km și 438 km de centrul lui Chiron, și un al patrulea inel, la circa 1.400 km de centrul său. Această structură exterioară, detectată în premieră, se află neobișnuit de departe de Chiron și astronomii spun că necesită observații suplimentare pentru a-i confirma stabilitatea ca inel. Cele trei inele interioare sunt încorporate într-un nor de praf care se rotește într-o formă asemănătoare unui disc.
Comparând datele din diferitele observații ale lui Chiron, cercetătorii au detectat schimbări semnificative în sistemul de inele – o dovadă clară că inelele sale evoluează în timp real, a explicat Chrystian Luciano Pereira, cercetător postdoctoral la Observatorul Național din Brazilia și autor principal al studiului publicat în Astrophysical Journal Letters.
„Acest lucru ne oferă o privire rară asupra modului în care asemenea structuri iau naștere și se modifică”, a subliniat cercetătorul.
Cercetătorii nu sunt siguri cum a ajuns „Chiron” să aibă inele
Pereira a adăugat că inelele lui Chiron sunt probabil compuse în principal din apă înghețată amestecată cu mici cantități de material stâncos, precum cele ale lui Saturn. Apa înghețată poate juca un rol esențial în stabilitatea sistemelor de inele, deoarece proprietățile sale fizice permit particulelor să rămână separate, în loc să se unească într-un satelit.
Chiron prezintă uneori o activitate asemănătoare cu cea a cometelor – ejectând gaze și praf în spațiu. În 1993, Chiron a afișat chiar și o mică „coadă”, asemenea cometelor.
Cercetătorii afirmă că inelele sale ar putea fi formate din material rămas în urma unei posibile coliziuni care a distrus un mic satelit al lui Chiron sau din alte ciocniri cu resturi spațiale, ori ar putea proveni din materialul ejectat de Chiron însuși – sau, poate, dintr-o combinație a acestor factori.
„Este un sistem în evoluție care ne va ajuta să înțelegem mecanismele dinamice care guvernează formarea inelelor și a sateliților în jurul corpurilor mici, cu potențiale implicații pentru diverse tipuri de dinamici ale discurilor din univers”, a declarat Braga Ribas, astronom și coautor al studiului, de la Universitatea Federală de Tehnologie din Paraná și de la Laboratorul Interinstituțional de e-Astronomie din Brazilia.
„Formarea inelelor nu este un proces exclusiv al planetelor mari”
Toate cele patru planete mari din sistemul solar exterior – Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun – au inele, iar cele ale lui Saturn sunt cele mai mari. Dar, începând cu 2014, astronomii au descoperit că și unele corpuri mai mici le dețin. Chiron ridică acum numărul total la patru, alăturându-se centaurului Chariklo și celor două lumi înghețate dincolo de Neptun – Haumea și Quaoar.
„Această diversitate ne reamintește că formarea inelelor nu este un proces exclusiv al planetelor mari. Este un proces universal care poate apărea oriunde există condițiile fizice potrivite”, a spus Pereira.
O metodă numită ocultație stelară a fost folosită de o echipă de cercetători brazilieni, francezi și spanioli pentru a observa inelele. Cercetătorii au urmărit momentul în care Chiron a trecut prin fața unei stele îndepărtate, blocându-i temporar lumina. Măsurând din diferite locuri de pe Pământ cum se estompează lumina stelei, ei au putut să discearnă mediul din jurul lui Chiron.
„Putem reconstrui forma și mediul din jurul obiectului cu o precizie de ordinul kilometrilor”, a subliniat Pereira.
INTERVIURILE HotNews.ro