Atenționare către părinți: „Suntem prea permisivi cu folosirea telefonului de către copil pentru ca ulterior să devenim neputincioși!”. Cum prevenim dependența celor mici

Atașamentul excesiv față de telefonul inteligent, reacțiile extreme atunci când acesta este îndepărtat, schimbările comportamentale, iritabilitatea, neliniștea, incapacitatea de a se concentra la școală în lipsa mobilului, tulburările de somn, schimbarea frecventă a mai multor device-uri, rețele și programe– mobil, tabletă, jocuri, scriere de mesaje, social networking – sunt tot atâtea semne care arată că un copil a ajuns dependent.

Orice învăț are și dezvăț, însă acesta din urmă este mult mai dificil. Psihologii atrag atenția că telefoanele mobile inteligente ar trebui introduse treptat în viața copiilor, nu când sunt mici și mai ales de necesitate și nu ca distracție.

Copiii și tineri au astăzi acces fără precedent la internet și la tehnologii inteligente, lucru care a devenit în egală măsură și o binefacere, dar și un blestem. Părinții au dificultăți din ce în ce mai mari în a restricționa utilizarea telefonului mobil al copiilor, după ce tot ei l-au folosit ca divertisment pentru cei mici.

Experiența unei mame

„Mi-am cumpărat primul meu smartphone la aproape un an după ce am rămas văduvă. La acea vreme mi s-a părut o salvare. Eram o mamă singură care stătea acasă cu doi copii mici. Fiul meu, Ben, avea trei ani, iar fiica mea, Katherine, avea aproape un an. Nu-mi permiteam să stau mult timp departe de copii, iar viața mea socială se rezuma la câteva activități în cadrul bisericii. Așa că telefonul meu inteligent mi-a oferit posibilitatea de a vorbi în orice moment cu prieteni și m-a conectat la lumea exterioară”, scrie un părinte pentru familylife.com.

A mai existat și un alt beneficiu adus de telefonul inteligent, mai spune mama celor doi copii și anumebabysitting-ul: „Telefonul era ca o suzetă magică, mai ales pentru băiețelul meu care era foarte activ și mereu în mișcare. Atunci când copilul țipa în magazin, tot ce aveam de făcut era să scot telefonul și astfel reușeam să-l țin liniștit în cărucior, ocupat și fericit cât timp îmi făceam cumpărăturile.”

Apoi, când avea nevoie de liniște, telefonul se dovedea din nou, util. De fapt, adaugă mama, s-a dovedit a fi util în orice situație în care era nevoie de calm și de liniște: la biserică, la cabinetul medical, în clădirile administrative. Smartphone-ul oferea o victorie garantată în lupta împotriva crizelor.

Așa că pentru ea toată retorica din jurul pericolelor utilizării ecranului și despre modul în care copiii se transformă în zombi nu avea niciun sens.

Pentru că, mărturisește mama, tot ceea ce făcea copilul era să se joace pe aplicații de învățare, în timp ce pe YouTube i s-a restricționat tot ce s-a putut.

Prin urmare, s-a bazat pe telefonul inteligent toți anii cât băiețelul a fost preșcolar: „Și fiicei mele i-a plăcut, însă nu în aceeași măsură. Fiul meu însă aproape că nu putea trăi fără telefonul inteligent. Când și cât poate fi folosit smartphone-ul era subiect de ceartă în fiecare zi. A fost însă un motiv bun de negociere pentru că era în stare să facă aproape orice pentru a se putea juca pe telefon.”

Apoi, băiețelul a început școala și s-au văzut efectele utilizării nemăsurate a dispozitivului. Crizele pe care le făcea în mod obișnuit s-au transformat în furie violentă. Prima întrebare după ce era luat de la școală era invariabil: „Poți să-mi dai telefonul?”. Iar rugămințile nu se opreau până la finalul zilei. Dacă nu era lăsat să se joace pe telefon atâta timp cât își dorea, dădea din piciaore, țipa și, uneori, își amenința mama că o va lovi.

Multă vreme mama i-a scuzat acest comportament. A pus totul pe seama durerii de a-și pierde tatăl. Dar apoi a început să-și facă griji. Pentru că, în loc de dea semne de dezvoltare și de maturizare, copilul părea să-și piardă controlul tot mai mult. Profesorii au observat și i-au spus mamei să ia legătura cu medicii.

„Este atractiv de la vârste foarte mici”

Chiar dacă, oficial, medicii nu consideră dependența de telefonul inteligent ca fiind o problemă de sănătate mintală, efectele asupra creierului în creștere nu pot fi trecute cu vederea.

În 2019, literatura de specialitate a fost revizuită, iar concluziile publicate în cadrul studiului „Risk factors for problematic smartphone use in children and adolescents” – (Factori de risc în utilizarea smartphone-urilor la copii și adolescenți). Astfel, chiar dacă cercetătorii arată că este nevoie de mai multe cercetări pe această temă pentru a putea elucida problema, ei subliniază că literatura științifică de până acum evidențiază mai multe consecințe negative și posibile pericole ale utilizării telefoanelor inteligente.

„Telefonul are mai multe funcții pentru copii și tineri, de la
divertisment și socializare și până la necesitate. De aceea este deosebit de
atractiv de la vârste foarte mici, chiar sub 1 an, iar gradul de a da
dependență este foarte ridicat. Pentru un adolescent, un telefon este la fel de important ca un prieten bun. Adolescentul dezvoltă o relație afectivă și de profund atașament față de telefon. De aceea suferă și plâng când își pierd telefonul chiar pentru câteva ore”, atrage atenția psihologul psihoterapeut Mihai Copăceanu.

Potrivit acestuia, Asociația Americană de Psihologie a recomandat încă din 2019 introducerea telefoanelor și a dispozitivelor electronice cât mai târziu în viața copiilor, în mod treptat și doar după vârsta de doi ani. „Între 2 și 5 ani recomandarea este de o oră zilnic, însă și aceasta însemnând conținut de calitate ridicată”, adaugă Mihai Copăceanu.

Asociația Americană de Pediatrie lucrează însă cu alte cifre. Potrivit pediatrilor, introducerea telefonului în viața copilului trebuie făcută doar atunci când se instaurează nevoia de independență a copilului, ”undeva între vârsta de 12 și 13 ani, fiind vorba mai mult de necesitate și nu de divertisment”, mai spune psihologul.

Acesta atrage atenția asupra unei greșeli frecvente pe care părinții o fac și anume folosesc telefonul pentru a opri crizele de furie ale copilului, pentru a obține liniște sau ca o alternativă la îngrijirea și atenția adultului, ceea ce este total contraindicat.

„În momentele  importante ale zilei precum servirea meselor, în cadrul unor activități în afara casei sau cu o oră înainte de culcare, nu se recomandă folosirea telefonului. Tot Asociația Americană de Psihologie recomandă monitorizarea consumului de tehnologie și social media de către părinți în cazul copiilor cu vârste între 10 și 14 respectând în același timp dreptul la viață privată.

Când să ne îngrijorăm? Când observam semne ale unui consum dăunător și aici avem mai multe semne și anume: când folosirea telefonului influențeaza activitatea fizică și somnul, când tinerii devin agitați, neliniștiți și nervoși  – sau chiar agresivi – când nu utilizează telefonul.

Din păcate, constat că suntem prea permisivi cu folosirea telefonului în primii ani de viaţă ai copilului, pentru ca, ulterior, să devenim neputincioși în fața unui copil care este dependent grav de telefon. Dependența este deseori susținută de o lipsă de disciplină”, conchide psihologul Mihai Copăceanu.

Ce pot face părinții

Primul și cel mai important lucru pe care părinții îl pot face este să stabilească reguli clare referitoare la timpul maxim pe care-l poate petrece un copil în fața dispozitivelor electronice. Iar acest timp este, potrivit psyhologytoday.com, de o oră-două în fiecare zi, și dublu în weekenduri. Aceste intervale sunt însă mai degrabă orientative, decât limite impuse, potrivit aceleiași surse. Ce trebuie reținut însă este că un timp mai îndelungat petrecut în fața ecranelor poate interfera cu beneficiile oferite de alte activități în care copiii își pot folosi abilitățile în viața reală. Adică Minecraft versus de-a v-ați ascunselea afară sau o construcție realizată cu propriile mâini.

O a doua lecție pe care părintele trebuie să o predea copilului este cea referitoare la capcanele în care poate cădea copilul utilizând tehnologia inteligentă, de la fraude și până la hărțuirea online.

La fel de important este propriul exemplu pe care părintele îl poate oferi stând el însuși departe de device-uri. Copiii tind să replice comportamentul părinților, iar timpul petrecut fără dispozitive electronice poate fi investit în activități comune părinte/copil.

Totodată, părintele trebuie să facă uz de controlul parental și să supravegheze activitatea online a copilului, ținând deschise canalele de comunicare cu acesta.

Sursa foto: Dreamstime.com