După ce și-a pierdut fetița înainte de naștere, Camelia a fondat o comunitate unică în România. „Îmi priveam brațele goale în timp ce alte mame își țineau copiii în brațe”

15 octombrie este „Ziua părinților de îngeri”, ziua națională de comemorare a copiilor decedați în timpul sarcinii, la naștere sau până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Un copil care își pierde părintele se numește orfan. O soție care își pierde soțul se numește văduvă. Dar un părinte care își pierde copilul cum se numește? Așa cum nu există un cuvânt pentru acești părinți, nu există nici definiții care să le cuprindă suferința. Și nici vorbe cu care ei să mai poată răspunde la banala întrebare: „Ce faci?”. 

„Ridicam din umeri când eram întrebată asta. Pentru că golul interior și lipsa de sens mă copleșeau”. Sunt cuvintele Cameliei Rangu, femeia din a cărei pierdere, care se numește Dalia, a luat naștere comunitatea „Mame cu brațele goale”, despre care scrie astăzi site-ul Totul despre mame.

Este o comunitate care a transformat durerea pierderii într-o mișcare de conștientizare și sprijin. Camelia Rangu, inițiatoarea proiectului, și câteva mame din comunitate împărtășesc poveștile lor și cum au găsit puterea de a se ridica și de a sprijini alți părinți cu brațele goale.

 „Sfărâmată în mii de bucăți”

„Dalia a fost și va rămâne întotdeauna parte din viața mea. Am pierdut-o înainte de a apuca să o cunosc. De multe ori, mă simțeam de parcă trăiam într-o altă lume, una în care îmi priveam brațele goale în timp ce alte mame își țineau copiii în brațe. M-am simțit pierdută, sfărâmată în mii de bucăți”, povestește Camelia Rangu.

Camelia spune că a simțit pe propria-i piele lipsa de empatie a celorlalți, dar și reacțiile lor nepotrivite. „La început, am avut câteva persoane cărora le-am putut împărtăși durerea”, povestește ea.

”Însă, pe măsură ce timpul trece, viața celorlalți își reia cursul normal, iar tu rămâi cu tumultul emoțional. În general, reacțiile au fost de încurajare, dar acestea nu făceau decât să îmi minimalizeze suferința. Simple remarci ca: «O să treacă, nu te mai gândi, o să faci altul» nu aduc niciun beneficiu, doar pun presiune suplimentară, iar ceea ce înțelegi tu este că nu ar trebui să simți ceea ce simți”.

„E nevoie urgentă de educație emoțională”

Se estimează că una din patru femei se confruntă cu pierderea de sarcină. Un eveniment pe cât de comun, pe atât de ignorat în familie, comunitate, societate. 

Deși poate afecta sever femeia, viața socială și profesională a acesteia, precum și viața de cuplu, pierderea unui copil nenăscut este, adeseori, subestimată. Expresii de genul „nu e mare lucru, faci altul” nu ajută, ci, din contră, o fac pe femeia care și-a pierdut copilul din pântec să simtă că e singură cu suferința ei, că nimeni nu o înțelege. Că ceilalți o vor din nou optimistă și zâmbitoare, deși ea nu simte că e încă pregătită să se uite spre viitor.

Faptul că oamenii din jur evită să recunoască durerea emoțională arată o nevoie urgentă de educație emoțională, atât pentru apropiați, cât și pentru personalul medical. „E nevoie de mai multă empatie și înțelegere. Nu trebuie să fugim de emoțiile care ne creează disconfort”, este de părere Camelia.

Nașterea comunității „Mame cu brațele goale”

După ce a trecut prin pierderea propriei sarcini, Camelia a început să caute sprijin în România, dar a găsit foarte puține resurse. „Proiectul «Mame cu brațele goale» s-a născut în 2021. A fost ca un travaliu, dar a adus laolaltă multe inimi care au înțeles că pierderea unui copil nenăscut nu trebuie să fie un subiect tabu.”

Pentru multe mame, pierderea unui copil nenăscut este trăită ca un eveniment traumatic, iar lipsa unui loc sigur în care să-și împărtășească emoțiile agravează și mai mult procesul de vindecare. Studiile arată că exprimarea emoțiilor legate de pierderea unui copil nenăscut poate ajuta la reducerea simptomelor de anxietate și depresie. Discuțiile deschise permit mamelor să își valideze experiențele și emoțiile, să înțeleagă că nu sunt singure și să găsească alinare în poveștile altor femei care au trecut prin aceeași suferință.

Nevoia de a vorbi despre pierdere

Comunitatea „Mame cu brațele goale” a devenit un loc unde poveștile reale sunt împărtășite, iar mamele găsesc suport și resurse, susține fondatoarea. Pe platformele sociale ale comunității – Facebook, Instagram și TikTok –, femeile care au pierdut o sarcină găsesc nu doar sfaturi și informații, ci și o comunitate care le înțelege durerea. 

Este important ca mamele care au pierdut să vorbească despre durerea lor, nu doar pentru a-și elibera propriile emoții, ci și pentru a ajuta alte mame care trec prin același proces. 

„Deși fiecare simte durerea în felul ei, ne leagă această experiență tristă, iar împreună putem deveni sprijin pentru viitoarele mame cu brațele goale, poate pentru cineva care pierde chiar în momentul în care scriem acest articol”, spune Camelia.

„Mai bine nu faceți ce cred ceilalți. Ci ceea ce simțiți, fiecare”

„Sper din suflet să ajungeți în cât mai multe spitale din România, iar cadrele medicale să înțeleagă că sprijinul în a vedea bebelușul după pierdere este un punct important”.

”Deși am cerut să o văd după naștere, cadrele medicale au insistat că, pentru psihicul meu, «mai bine nu». Atunci le-am crezut pe cuvânt, și am acceptat. Soțul meu i-a făcut poze și s-a gândit că, poate, cândva, eu voi fi pregătită să o văd”

”Trei zile mai târziu m-am întors acasă cu brațele goale. Fără să știu cum arăta fetița mea îngeraș. Am cerut pozele. O grăsună de 3.070 grame, leită tatăl ei. Nu mi-aș fi iertat niciodată că am acceptat să fiu convinsă de cadrele medicale că «mai bine nu». Pozele făcute de soțul meu au făcut parte din vindecarea mea”, este povestea unei mame cu brațele goale care face parte din comunitatea construită de Camelia.

„Energia din grupul de suport face parte din procesul meu de vindecare”

Femeile care au găsit curajul să-și spună povestea, au preferat să-și păstreze, totuși, anonimatul. Comunitatea „Mame cu brațele goale” oferă un spațiu sigur pentru femeile care au trecut prin pierderi de sarcină. Aici, mamele pot să împărtășească experiențele lor, să vorbească despre copiii pe care nu i-au putut ține în brațe. Să fie auzite și înțelese de alte femei care au trecut prin experiențe similare. 

În „Mame cu brațele goale”, femeile nu sunt presate să „treacă mai departe” sau să își ascundă suferința. Aici, se încurajează acceptarea și exprimarea tuturor emoțiilor, fie că sunt despre tristețe profundă, furie, vinovăție sau chiar speranță.

„Am aflat de proiectul Mame cu brațele goale la un vernisaj și m-a impresionat profund. Trei luni mai târziu, am trecut și eu printr-o pierdere și proiectul m-a ajutat enorm. M-am simțit văzută și încurajată să vorbesc despre ce trăiesc.” – O.C.

„Energia care se creează în grupul nostru de suport îmi validează convingerea că acest grup trebuie să continue. De fiecare dată găsesc ceva valoros în ceea ce spun celelalte femei. De fiecare dată este ceva emoționant. Ceva încurajator. Ceva ce eu nu am putut exprima în cuvinte, dar recunosc că am simțit. Vă mulțumesc din suflet, faceți parte din procesul meu de vindecare. Faceți parte din partea aia de lume care m-a făcut bine.” – O.B

Vindecarea prin cuvinte și comunitate

Frica de a fi judecate sau de a incomoda pe ceilalți descurajează multe femei să vorbească despre pierderile lor. În lipsa unui dialog deschis, mamele afectate simt că suferința lor este mai puțin legitimă. Sau că nu ar trebui să ocupe spațiu emoțional în fața altora. 

Prin împărtășirea poveștilor personale și oferirea suportului emoțional, comunități ca „Mame cu brațele goale” ajută femeile să își găsească vindecarea. Dar și să își redefinească drumul spre maternitate, fie că aceasta va include sau nu o nouă sarcină.