Ba sa vorbim despre presa (de Cristian Ghinea)

De ce ne trebuie un www.cristoiu-sucks.ro.?

Nu sint dintre cei care cred ca Ion Cristoiu si C.T. Popescu apar prea mult la televizor, pentru ca nu imi dau seama cum stabilim asta. Apar cit sint invitati si asta e decizia televiziunilor. Pe de alta parte, ideea ca este meschin sa ii critici si sigur esti omul lui Basescu daca o faci arata niste actori publici obisnuiti sa fie intangibili.

Criza rapirii a aratat ca nu exista mecanisme de asigurare a credibilitatii. Unii s-au facut de ris pentru ca au mers la plesneala. Acum se aud voci spunind ca si-au facut doar meseria. De fapt, si-au facut meseria de ris si trebuie criticati pentru asta. Altfel, publicul ramine cu ideea ca poti spune orice, ramii in continuare un jurnalist protejat de tacerea breslei.

Adrian Ursu afirma, acum o luna, ca jurnalistii sint liberi. Daca ar fi avut dreptate, reiesea ca Ursu este un jurnalist excelent si bine informat. Daca s-a inselat, atunci trebuie sa fim intelegatori, si-a facut doar meseria. La fel, cu Mile Carpenisan. Ziarele lor trebuie sa spuna cum au ajuns sa greseasca si sa ceara scuze publicului propriu.

Mai trebuie sa spuna cum vor schimba mecanismele interne de verificare a informatiei. „Jurnalul national” ar fi trebuit sa ii mai ceara o sursa lui Carpenisan, dar, in loc de asta, a actionat bombastic, publicind un interviu cu el.

Este ridicol ca voci indignate cer oficialitatilor sa demaste sursele care au intoxicat presa. De parca jurnalistii ar fi un fel de centrala telefonica, fara datoria de a verifica nimic. Daca ascundem totul sub pres de dragul solidaritatii de breasla, atunci nu ne vom mira ca publicul se uita la OTV cu aceeasi incredere ca la televiziunile adevarate.

Ideea ca trebuie sa ne protejam intre noi aduce cu legea tacerii. Ziarele solide rezista la critici, ceva obisnuit in democratiile cu presa credibila. Se scriu carti despre modul in care „New York Times” relateaza evenimentele majore. Acum citeva luni, chiar NYT a oferit o pagina criticilor sai, unde era facut praf.

Ziarul nu a murit din asta, pentru ca reuseste sa isi convinga milioanele de cititori ca actioneaza rational si incearca sa greseasca cit mai putin. Bill O’Reilly este o figura controversata a televiziunii americane, care isi asuma opinii conservatoare.

Exista site-uri anti-O’Reilly, ca www.sweetjesusihatebilloreilly.com (Isuse, il urasc pe O’Reilly) sau www.oreilly-sucks.com (O’Reilly e nasol), unde poti face donatii organizatiilor care se lupta cu jurnalistul.

Daca tot ajung sa influenteze opiniile oamenilor, jurnalistii romani ar trebui sa se obisnuiasca si cu ideea ca ii enerveaza pe unii. Si ca acestia au dreptul sa vorbeasca. Ion Cristoiu nu ar fi mai putin jurnalist daca am avea un www.cristoiu-sucks.ro. Asta daca ar reusi sa isi convinga publicul ca are logica atunci cind vorbeste cite cinci ore la OTV, televiziunea platita de Vadim Tudor.