Becali in Trabant (de Razvan Exarhu)
Razvan Exarhu: „Virtutea omului modern incepe cu cliseele dispretului”.
De aceea, nu e nevoie de regula, e nevoie doar de un exemplu, pentru ca totul sa fie demonstrat, pentru un public care oricum are deja o idee formata inca de la nastere. O drama poate sa dispara printre amanunte de boxoffice. Un accident e mai grav daca e vorba de un Ferrari, in aceeasi logica dupa care Becali ar parea un om mai bun daca ar circula cu un Trabant. Si ce mai inseamna o viata de om in fata justitiei?!
Trist e ca toate aceste reflexe comunistoide sunt hranite continuu si de judecatile de valoare gata facute ale presei. Asezate peste viziunea mostenita de la Ceausescu, ele sunt premisele unui viitor ipocrit si jalnic. Daca ai rabdare sa asculti un buletin de stiri, o sa te incredintezi ca, in general, cei care au bani fura si asculta manele, iar cei care nu au bani fura si beau. Oricum ar fi, tot iese prost la reputatie. Daca esti taran, stai intr-o casa de chirpici si muncesti de cazi jos, intri tot la judecata generala in care la tara viata inseamna alcool, furturi si lene.
Daca esti biciclist sau ecologist, inseamna ca esti baiat bun si se presupune si ca nu-ti bati nevasta si nu dai muzica tare. Inca nu e clar cum sunt tipii care umbla cu trotineta. Daca ar aparea un academician intr-un Lamborghini, tot nu ar fi bine, pentru ca profesorii si medicii trebuie sa fie apostoli si succesul nu poate sa aiba legatura cu niste calitati personale sau cu munca ori harul, ca asa zice la televizor doamna cu gurita stramba. Pare ca tot timpul sta sa inceapa daca nu o revolutie, macar o colectivizare mica, pentru ca reiese ca situatia nu are nici o fata luminoasa.
Orice amanunt e suspect si foarte sugestiv in acelasi timp, desi a trecut foarte mult timp de cand erai foarte dubios, dar si invidiat daca aveai un videocasetofon. Dar oricum, erai clar un om rau. Acelasi tip de judecata infantila si isterica se revarsa catre noi din toate directiile si reuseste foarte bine sa blocheze toate resorturile firescului. Asa se face ca admiratia pentru bunastare si succes este transformata in ura, invidie si delict apriori de imoralitate.
Modestia statutului social este si ea taxata la fel de nemilos, chiar daca se stie ca oamenii care conduc Dacia au un suflet curat. In aceasta uriasa invalmaseala se nasc credintele monstruoase care ii invata pe cei tineri ca produsele de lux sunt ceva impotriva drepturilor omului si pe cei care au reusit in viata sa vorbeasca la masa despre implanturi si cat de scumpa e mancarea. Generozitatea sau intelegerea nu au cum sa faca parte din desfasuratorul acestei telenovele anemice, pentru ca pe masura ce bugetarii descopera ca 100 de euro nu inseamna nimic, marii lideri vorbesc tot mai apasat despre importanta fiecarui dolar.
Oamenii de cultura exista mai ales cand se revolta in fata masinilor fotbalistilor, iar in spatele oricarei magarii exista deja un principiu care vegheaza. Nu evolutia, nu transformarea in bine, nu ratiunea se intrevad in aceasta harmalaie, ci doar incercarile unor bolnavi de coprolalie intelectuala de a reusi sa atraga atentia publicului cu o rafala de cuvinte obscene, exact inainte de a se deschide usile. Sau, ca in bancul in care un elefant si un soricel merg pe un pod si duduie traversele, soricelul mai prinde cate un moment in care poate sa exclame mandru: ce mai tropaim!
INTERVIURILE HotNews.ro