Bobulescu: „Guvernantii au racile de pe vremea comunismului”

Stiati ca… sindicalistii din invatamint cer: 6% din Buget, o noua lege a salarizarii, salariu minim de 250 de euro pe luna, 200 de euro/luna subventie pentru carte, 250 de euro/an subventie pentru tinuta vestimentara, 10 euro/luna subventie Internet, 22 de tichete de masa/luna, prima de vacanta cit salariul, fond de premiere de 10%? Daca nu stiati, aflati acum.

In plus, veti citi concubinajul dintre salariile personale si cererile la guvern ale sefilor de sindicat.

Bobulescu, Federatia Sindicatelor Universitare „Alma Mater”

Reporter: Ce salariu aveti?

Bobulescu: Sint mai batrin. Prin urmare, am un salariu de incadrare, de 12 milioane, la care se adauga vechimea, sporul de doctorat, inca un 15%, si am o gradatie de merit, 20%. Prin urmare, brut vorbind, 17 milioane.

Reporter: Cit la suta din zona universitara are un asemenea venit?

B.: 10%. Grosul are sub 10 milioane.

Reporter: De cind nu v-ati mai luat o carte?

B.: Aoleo, ce intrebare! Recunosc, ultima carte a fost acum trei saptamini: Codul lui Da Vinci. Inainte de asta, acum un an de zile. O carte de specialitate nu mi-am mai luat de ani de zile, noroc cu Internetul si cu prietenii. Eu predau un curs de Electronica si am vrut o carte aparuta in America acum doi ani. Mi s-a facut cadou aceasta carte de 110 dolari.

Reporter: De imbracat de cind nu v-ati mai cumparat?

B.: Ultimul costum, acum 5 ani. De atunci, mi-am mai luat cite o camasa sau o cravata din diurna plecarilor la congrese.

Reporter: Internetul dvs. e acasa?

B.: Nu, nu mi-am mai permis. Am renuntat fiindca plateam un milion si jumatate. Asa ca stau pe Internet la sindicat si la facultate. Stau o ora pe zi.

Reporter: Ati supravietuit, vad, de la ultima carte cumparata, asa ca va intreb: ce mincati?

B.: Norocul meu e ca stau cu mama mea, pensionara. Pensia ei merge pe medicamentele ei. Ea este o buna gospodina si face economie.

Reporter: Se arunca la un muschi de porc?

B.: O, nu, muschiulet de porc nu am mai mincat de mult. Puiul este de baza.

Reporter: Cum va priveste fiul, student, cu un asemenea trai?

B.: Stii, imi pui niste intrebari asa de intime, ca mi-e jena sa-ti raspund. As vrea sa-i fac mult mai multe. E vorba de imbracaminte. Ginditi-va ce pretentii sint azi. Mi-e greu. Daca imi cere bani de carti, nu am discutat. M-am imprumutat.

Reporter: Ultima vacanta?

B.: Am avut noroc cu prietenii de la Constanta. Trei zile am stat fara chirie. Apoi, am stat cinci zile la alt prieten, la Bran, tot fara chirie.

Reporter: Ce tip de supravietuire e asta?

B.: Profesional, sint bine. Am reusit sa scriu doua carti, lucrez la imbunatatirea cursului. Dar nu sint profesor universitar. Am investit in munca de sindicat. Sindical, am fost ales in proportie de 80% si imi place munca asta sindicala.

Reporter: In familie, cu salariul asta, cum sinteti vazut?

B.E.: Cum sint vazut? Sint… pater.

Reporter: Ce tot discutati la Guvern?

B.: Aoleo, 10 ore, 8 ore, 10 ore numai in ultimele trei zile. Atentie, noi am coborit pretentiile! Vrem 5%. Asta e arta negocierii. Exista o incalzire a discutiei, un preambul care a durat 80% din timp.

Cornea, Federatia Sindicatelor Libere din Invatamint

Reporter: Ce salariu aveti?

Cornea: Eu? Salariul de la catedra plus o indemnizatie, 28 de milioane!

Reporter: E mult?

C.: Un secretar de stat are patruzeci si ceva de milioane.

Reporter: Cu 28 de milioane citi oameni hraniti?

C.: Asta-i buna! Am familie, nepoti. Ce vreti sa mai stiti?

Reporter: De cind nu v-ati mai cumparat o carte?

C.: Ieri, Vintila Corbu, Cavalcada in iad, la 320 de mii, daca va intereseaza.

Reporter: Si inainte de asta?

C.: Multumesc de interviu, eu nu cred ca e cazul sa raspund la asemenea intrebari tendentioase. Mie mi se pare o chestiune de respect reciproc, vreti sa va informati, bine, dar nu intram in intimitati. Un profesor cu studii superioare are 5 milioane 500, iar un cadru didactic cu salariu de merit, gradatie de merit, cu 35 de ani vechime, ajunge la 17 milioane.

Sansele pentru o vacanta, pentru a-si lua o carte sint minime. Anul acesta si-au dat demisia peste 500 de cadre didactice tinere. Raminem noi, batrinii.

Reporter: De ce?

C.: Unde sa ne ducem?

Reporter: As vrea sa va mai intreb, dar va suparati.

C.: Nu stiu, astfel de lucruri nu sint normale, sint dureroase pentru noi. Noi ne-am gindit la un pachet de servicii de supravietuire, atita timp cit salariile nu vor fi mai mari, oricum. Eu am cerut acces liber la muzee, cinema. Dar la absolut toate solicitarile noastre s-a raspuns cu „Nu”. Ba, mai mult, am fost luati in ris. Asa ca intrebarile dumneavoastra sint ca ale guvernantilor.

Isvoranu, Federatia „Spiru Haret”

Reporter: Ce salariu aveti?

Isvoranu: Am, in calitate de profesor, cu toate gradatiile, 11 milioane.

Reporter: Citi au banii astia?

I.: 1.000 din 240.000 de cadre didactice. Unii mai au dirigentie, altii o ora-doua in plus si mai adauga cinci sute, un milion de lei.

Reporter: Care a fost ultima carte cumparata?

I.: Carte? Eu nu mai iau decit cite una usoara, de citit in tren, cind merg pe ici, pe colo.

Reporter: Ceva de imbracaminte?

I.: Eh, dupa multi ani, mi-am luat anul trecut, fiind obligat de functia mea de reprezentare a sindicalistilor. Trebuie sa ma prezint cit de cit pus la punct cind merg la diverse intilniri si negocieri cu guvernanti sau oameni din institutii, pusi la patru ace. Trebuie sa am o demnitate vestimentara. Pentru imensa majoritate e ca si la mine, cartea, imbracamintea sint lux.

Reporter: Aveti Internet acasa?

I.: Stau pe Internet mereu, dar nu acasa. Un profesor din mediul rural intrebati mai bine! Stiti ce este uluitor? Cum guvernantii, functionarii de la minister spun: „Cum, nu ati gasit pe site-ul nostru instructiuni?”. Si sint uluiti. Pai, cine ajunge la Internet dintre profesori?

Reporter: Ce mincati?

I.: Iarasi, din punctul meu de vedere, nu e o preocupare. Nu am mese fixe, maninc ce se nimereste. Mincarea gatita? O raritate! E datorita functiei! Maninc biscuiti si snacks-uri, asta e adevarul. Intrebati un profesor cu familie. Cam toti colegii se imprumuta pentru mincare. Sa nu uitam de tragicomedia sumei de la intretinere pe iarna.

Repet, eu sint un caz mai aparte, stau singur, nu am obligatii de familie, fiica mea fiind deja la casa ei.

Reporter: Vacanta?

I.: Vara asta am fost trei zile la mare, trei la munte. E un lux pentru mine. Si asta fara sa iau bilet de odihna si tratament de la sindicat, se poate verifica. Dar am sa va spun ceva, am vazut de la an la an diminuarea numarului de solicitari pentru acest tip de bilet subventionat.

Reporter: Guvernantii?

I.: Au buzunarele prea pline spre a vedea golul buzunarelor noastre. Stiti ca anul acesta s-a produs un record absolut? Au ramas neocupate 6.000 de locuri in invatamint libere, dupa ce fusera ocupate de necalificati. Nu mai vine nimeni. Sint oameni care vin numai fiindca nu-si gasesc in alte locuri.

Necalificatii si locurile vacante vor pregati viitorii ministri, prim-ministri, presedintii tarii. Guvernantii au aceleasi racile de pe vremea comunismului, socotesc invatamintul nesemnificativ, dar se mindresc in strainatate cu titlurile de profesori.