BP nu e DP – Petrol si Justitie
Presedintele companiei BP a demisionat. Citeva date de marime: BP (British Petroleum) e a 4-a companie pe piata mondiala a petrolului si, de departe, cea mai mare companie din Marea Britanie. Demisia Lordului Browne nu are nimic de-a face cu economia. BP merge foarte bine. Actionarii nu aveau absolut nimic sa ii reproseze Presedintelui. BP are o cifra de afaceri de 5 ori mai mare decit acum 10 ani.
Lordul Browne, care a inceput sa lucreze la BP acum 41 de ani, e scotit un petro-magician, cu flerul pietei ( achizitia Amoco a fost o lovitura fabuloasa) si viziune mult inaintea vremurilor sale ( Browne a lansat, acum 10 ani, cind nimeni nu vorbea de asa ceva, campania publicitara care a vindut publicului imaginea eco-sic a companiei).
Atunci, de ce a demisionat Lord Browne? De ce a cazut in dizgratie unul din cei mai mari oameni de afaceri britanici? Citeva ipoteze.
Lord Browne era un apropiat al Partidului Laburist de guvernamint, se tutuia cu alde Blair si convoca, adesea, la cine intime, o distributie stelara: Primul Ministru, ministrii industriilor, comisari europeni. BP se alesese cu porecla Blair Petrolueum. Asa deci.
Prin urmare, prima ipoteza: Lord Browne a servit intr-o seara ceva la o terasa impreuna cu Primul Mnistru si i-a recomandat ferm sa nu mai convoace alegeri anticipate. Nu.
Urmatarea ipoteza: intr-o zi, Browne s-a instalat , in biroul Primului Ministru, din Downing Street 10, si a cerut sa-i fie adus, pentru o discutie lamuritoare, Ministrul Justitiei. Nu. Scriptele companiei BP sint in regula si Browne nu avea ce obtine de la justitie.
Alta ipoteza: Browne a angajat si platit, pe statele BP, ministrii ai actualului guvern britanic. Nu.
Sau a aranjat, la telefon, impreuna cu directorul cotidianului The Day, o pungasie la bursa. Nu.
Atunci? Pentru ce Dumnezeu a fost nevoit Browne sa-si dea demisia. Tineti-va bine.
Povestea e urmatoarea: Browne e homosexual si s-a indragostit de un student canadian, un oarecare Jeff Chevalier, pe care l-a tinut in puf si petrol , vreme de 4 ani. Dupa despartire, Browne a trimsi, o vreme, bani fostului amant.
Dintr-un motiv sau altul, amantul a saracit si s-a gindit ca poate face un ban bun, vinzind presei britanice povesea iubirii sale cu virful capitalismului mondial. Browne a apelat la justitie si a cerut o interdictie de publicare. Judecatorii au spus: da, sigur, asta nu se poate publica, asta se poate publica, dar – stati putin stimate Lord! – tocmai am remarcat ca ne-ati mintit.
Ne-ati spus ca l-ati intilnit pe dl. Jeff intr-un parc. Depozitiile audiate si probele prezentate arata ca acest lucru nu e adevarat.
In aceste conditii, judecatorul a respins actiunea lui Browne si a facut publica minciuna. El l-a avertizat pe Browne ca poate fi trimis in judecata pentru sperjur. La 10 minute dupa ce cuvintele judecatorului au ajuns in presa, Presedintele BP a demisonat, pierzind pachetul de pensie de 6 milioane dolari cash si 24 de miloane in actiuni.
Pentru asta a demisionat Lord Browne, Presedintele celei mai mari companii din Marea Britanie. BP e deasmenea cel mai mare contributor net la fondurile de pensii britanice. Ceea ce e egal cu zero, in fasa unei instante de judecata care stie un lucru si numai unul: judeca o cauza civila, o pricina personala, nu un context economic sau o suita de merite industrial-politice.
In rest, e pace. Bursa n-a cazut, actionarii nu s-au revoltat , fondurile de pensii sint in regula, nici un ziarist n-a protestat impotriva umilirii celei mai cunoscute si puternice companii britanice. Toata lumea stie ca, atita vreme cit justitia e la putere, totul e bine. Imediat, BP s-a ales cu o noua porecla: Big Problems. Probleme, remontabiule. BP e BP. Orice asemanare cu DP e o eroare.