Brain drain: ce putem face pentru a reduce migrarea inteligentei, si pentru a ii determina pe tineri sa se intoarca in Romania?

Una dintre marile probleme cu care statele mai sarace se confrunta este migrarea inteligentei catre tarile dezvoltate, evolutie care genereaza un impact semnificativ asupra perspectivelor de dezvoltare economica pe termen lung. Mai mult, aceeasi problema o experimenteaza si statele vestice, multi dintre cercetatorii de varf alegand sa isi continue activitatea in SUA, americanii atragandu-i pe cei mai buni prin oferirea unor conditii pe care tarile europene de cele mai multe ori nu le pot oferi, scrie Cristian Orgonas, pe blogul lui.

Putem face ceva pentru a atenua fenomenul de „brain drain”, sau ne consolam cu gandul ca „se intampla si in tarile dezvoltate”?

Prima problema: banii

In Romania, cheltuielile anuale in sectorul cercetarii si dezvoltarii se ridica la circa 0,5% din PIB, procent care nu a evoluat semnificativ in ultimii 13 ani, detalii in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire. Pentru comparatie, procentul mediu la nivelul UE este de 2%, in SUA este de 2,9%, iar in Japonia si Coreea de Sud de peste 3%.

In sume absolute, noi alocam anual acestui sector 31 euro/capita, in UE sunt alocati 510 euro, iar in SUA aproape 900 euro. Mai mult, comparativ cu Romania, cheltuielile per capita sunt de 9 ori mai mari in Cehia, de 4 ori mai mari in Ungaria, si de 2,4 ori mai mari in Polonia.

Pe de alta parte, trebuie mentionat faptul ca nu toti acesti bani vin din fonduri publice. In SUA spre exemplu, din suma de 288 miliarde euro cat au reprezentat cheltuielile cu cercetarea si dezvoltarea in 2009, doar 90 miliarde euro au venit de la guvern, restul venind din sectorul privat. In Germania, din totalul de 73 miliarde euro, mai putin de 30% reprezinta fondurile alocate de guvern.

In Romania, din totalul sumei de 657 milioane euro cheltuita in 2011, jumatate a venit de la guvern, iar jumatate din sectorul privat.

Incepand cu 2007, respectiv anul aderarii Romaniei la UE, o resursa importanta in sensul cresterii gradului de finantare o reprezinta fondurile europene prin programul operational „Cresterea competitivitatii economice”, Romania avand la dispozitie 2,5 miliarde euro, suma din care am atras pana acum doar 22%.

A doua problema: lipsa unor centre de excelenta

Trebuie sa recunoastem: Romania este o tara saraca, iar in aceste conditii ne este imposibil sa ne apropiem macar de nivelul de finantare inregistrat de tarile dezvoltate. Ceea ce putem face insa este sa alocam mai bine resursele.

Cu alte cuvinte, in loc sa finantam multe obiective cu bani putini, mai bine ne concentram de dezvoltarea unor centre de excelenta in cercetare, putine dar bine dotate si finantate, care sa reprezinte o atractie pentru cercetatorii de varf. Spre exemplu, un astfel de centru poate fi Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara de la Magurele, unde pana in 2015 se va construi cel mai puternic laser din lume, proiect estimat la 180 milioane euro.

O abordare similara au avut-o si tarile din vestul Europei – cum niciuna dintre aceste tari nu are capacitatea de a lupta de una singura cu SUA pentru atragerea celor mai buni dintre cercetatori, s-a luat decizia de dezvolta in comun astfel de centre, CERN (Laboratorul European pentru Fizica Particulelor Elementare de la Geneva) fiind un exemplu in acest sens.

A treia problema: lipsa unor strategii pe termen lung

In conditiile actuale de criza si constrangeri bugetare, guvernul are putin spatiu de manevra in ce priveste alocarea unor sume mai mari acestui sector, dar nimic nu ne impiedica sa concepem si sa implementam strategii de dezvoltare pe termen lung, strategii care trebuie sa implice in mod obligatoriu si companiile private.

Nu putem si nici nu ar trebui sa ii impiedicam pe tinerii capabili sa plece la specializare in alte tari, pentru ca experienta dobandita acolo nu poate fi inlocuinta cu nimic, dar intrebarea este ce facem pentru a ii aduce inapoi? Cum ii stimulam sa se intoarca?

Iar raspunsul nu se reduce doar la oferirea unor sume de bani, ci in primul rand la oferirea unor oportunitati de dezvoltare a carierei in domeniu. Or, cei care chiar doresc sa ramana in Romania si sa isi continue activitatea aici, intampina tot felul de probleme, nu legate neaparat de bani: birocratia, lipsa de perspectiva, lipsa unui sistem bazat pe meritocratie etc.

Pierderea noastra, castigul lor

In momentul in care un tanar capabil pleaca in alta tara, Romania pierde atat banii cheltuiti cu educarea lui in anii de scoala (iar aici discutam de peste 1.000 euro pe an), cat si veniturile viitoare pe care acesta ar fi putut sa le genereze daca ar fi ramas in tara.

Astfel, un calcul sumar arata ca plecarea a doar 5-6.000 de tineri determina din start pierderi de circa 100 milioane euro, iar daca adaugam si pierderile economice inregistrate pe termen lung, ajungem la sume absolut uriase. In plus, pierderea noastra reprezinta profit pentru tarile in care acesti tineri ajung, ceea ce inseamna ca, in acest domeniu cel putin, tarile sarace sponsorizeaza practic tarile mai bogate.

In acest context, cred ca nu lipsa banilor este factorul care deranjeaza cel mai mult, ci lipsa unor politici coerente de retentie a acestor tineri, sau de motivare a lor sa se intoarca.

Faptul ca stam prost cu banii este una, insa faptul ca nu suntem in stare sa generam strategii de dezvoltare pe termen lung in niciun domeniu este cu totul altceva.

Nota: am publicat aici o prima varianta a acestui articol in urma cu un an si jumatate. Varianta de mai sus este actualizata cu ultimele date disponibile.

Comenteaza pe BusinessDay.ro