„Enervantă pentru femei, excitantă pentru bărbați”. Brigitte Bardot, un simbol al libertății feminine și al revoluției sexuale

În Franța postbelică, cu mult înainte ca termenii să existe, ea a întruchipat revoluția sexuală și emanciparea femeilor, scrie Le Figaro, duminică, ziua în care legendara actriță s-a stins din viață la vârsta de 91 de ani. De-a lungul întregii vieți, inițialele B.B. au devenit sinonime cu libertatea, comentează ziarul francez, care subliniază că a fost femeia care a schimbat nu doar cinemaul, ci și mentalitățile unei epoci.

În 1956, Brigitte Bardot, de-o frumusețe care sfida convențiile, dansa desculță un mambo febril și insolent, mai incendiar decât un vulcan. Își trece mâinile prin părul blond, se mișcă provocator într-un tricou negru și o fustă verde, pe care o ridică până la talia ei de viespe. „Cunoașteți vreo țară în care oamenii nu se gândesc decât să danseze și să râdă?”, îi spune ea unui bogat antreprenor de 50 de ani care o privește hipnotizat.

Acestă scenă din „Și Dumnezeu a creat femeia” , regizat de soțul ei de atunci, Roger Vadim, în micul port Saint-Tropez a devenit eblematică pentru cea de-a șaptea artă.

Acela a fost și momentul în care s-a născut legenda Bardot, un mit scandalos, cu aer de regină, o gură ușor bosumflată și un corp care a tulburat o lume întreagă.

Avea doar 18 ani când și-a început cariera și, fără pudoare sau calcule, Brigitte Bardot a aruncat în aer bunele moravuri ale Franței conservatoare de după război.

Cu mai bine de un deceniu înainte de mai 1968, ea întruchipa deja libertatea trupului și a spiritului, emanciparea feminină și autonomia sexuală pe care multe femei aveau să le revendice abia în anii ’70.

„Enervantă pentru femei, excitantă pentru bărbați”. Așa se descria chiar actrița, fără ocolișuri.

Filmul care a provocat scandal mondial

În 1984, Roger Vadim a relatat pentru revista Paris Match reacția studenților americani care descopereau filmul „Și Dumnezeu a creat femeia”.

Aceștia erau surprinși atât de modernitatea personajului Juliette, cât și de scandalul mondial provocat la lansare. „La acea vreme, nu eram obișnuiți cu insolenta și umorul asociate erotismului”, a explicat Vadim.

„O femeie care seducea merita fie căsătoria, fie oprobiul public. Libertatea sexuală era binevenită în paginile revistei L’Express sau în cărțile lui Simone de Beauvoir. Intelectualii ipocriți, burghezii bine sau rău intenționați se revoltau în fața nudității vesele a lui BB, care exploda pe ecran”, spunea cineastul.

Chiar și scenele considerate astăzi banale provocau atunci adevărate unde de șoc. Una dintre ele este noaptea nunții cu Jean-Louis Trintignant, petrecută la prânz, când Bardot apare la masa familiei în halat și desculță.

„Era de neconceput în acea epocă”, povestea actrița Mylène Demongeot, un alt nume important al cinematografiei franceze.

Pentru Vadim, aceasta a fost pelicula în care granița dintre personaj și personalitatea reală a lui Bardot a fost cea mai subțire.

Libertatea corpului

Altele se dezbrăcaseră înaintea ei pe ecran, dar Brigitte Bardot a adus o simplitate naturală, o spontaneitate și o bucurie de a trăi care contrastau cu rigiditatea anilor postbelici.

Provenea dintr-o familie burgheză pariziană, dar B.B. a fost o rebelă și a trăit exact așa cum a vrut: mânca când îi era foame, iubea când simțea nevoia, filma când avea chef și spunea răspicat ce gândea, notează Le Figaro.

Fără să-și propună, actrița a devenit un catalizator al schimbării sociale.

A fost rapid transformată, adesea împotriva voinței ei, într-un sex-simbol mondial, adorată de milioane de bărbați și detestată de un număr comparabil de femei.

Memoriile sale au provocat scandal

Viața ei amoroasă, prin căsătoriile succesive și relațiile pasionale au alimentat mitul, dar și resentimentele.

Pentru Bardot, sexul nu a fost niciodată sinonim cu păcatul. Ea a denunțat deschis dubla măsură: bărbatul cu amante era un Don Juan, în timp ce femeia cu iubiți era stigmatizată.

„Mi-am spus că trebuie să îngrop odată pentru totdeauna ideile de genul acesta. Și am fost prima care a arătat că o femeie poate foarte bine să ducă o viață de bărbat fără a fi pentru asta o femeie de companie… Am devenit, fără să-mi propun asta, simbolul libertății femeii. Al libertății sale sexuale, sunt o femeie liberă”, a povestit actrița.

La două decenii după ce se retrăsese definitiv din cinema pentru a se dedicat apărării drepturilor animalelor, Brigitte Bardot și-a publicat memoriile, care au provocat un nou scandal.

Legenda cimatografiei franceze nu a ascuns nimic: eșecuri, crize, tentative de sinucidere, ura față de presă, conflictele cu foștii soți și colegi. Dar mai ales a rupt un tabu major, maternitatea.

Ea a descris fără menajamente nașterea fiului său, Nicolas, afirmând că nu a avut niciodată instinct matern.

„Am fost întotdeauna liberă”

„Copilul meu era ca o tumoare în corpul meu… Când m-am trezit, simțeam ca și cum aș fi avut o sticlă de apă caldă din cauciuc pe stomac. Era fiul meu și am țipat: «Scoateți-l de aici!» Nu am avut niciodată instincte materne.”

Dată în judecată de fostul ei soț, Jacques Charrier, și de fiul ei, Nicolas, pentru încălcarea vieții private, defăimare și calomnie, a fost obligată să le plătească despăgubiri.

Declarațiile i-au adus procese cu fostul ei soț, Jacques Charrier, și fiul ei, Nicolas, pentru încălcarea vieții private, defăimare și calomnie. A fost obligată să le plătească despăgubiri, dar au consolidat imaginea unei femei radical de sincere, dispuse să plătească prețul libertății sale, comentează Le Figaro.

Pozițiile sale în sprijinul luptei sale pentru drepturile animalelor aveau să ducă și ele la alte acțiuni în justiție. „Nu regret nimic”, avea să spună ea până la sfârșitul vieții. „Îmi asum întreaga responsabilitate, la bine și la rău. Am fost întotdeauna liberă.”