Business report Se pregătește legea eliminării centralelor de apartament. Mihai Șora: Cum recunoști o formațiune politică extremistă? Povestea creierului. Țeapa de la mormântul lui Tutankhamon. Fitch: Scena politică volatilă și dezechilibrele fiscale justifică perspectiva negativă a României
Ministrul Mediului, despre eliminarea centralelor de apartament: Săptămâna viitoare prezentăm coaliției un draft al legii ● Mihai Șora ne oferă răspunsul la întrebarea: „Cum recunoști o formațiune politică extremistă?“ ● Director Fitch, despre România: Scena politică volatilă și dezechilibrele fiscale justifică perspectiva negativă a ratingului ● „Povestea creierului” ● În vreme ce Vestul se teme de un atac iminent al Rusiei, Ucraina vede un risc mai mic ● Anchetă epidemiologică la DSP București. Colegii de birou n-au fost considerați contact direct ● Polonia: Lupta împotriva inflației duce la haos ● Țeapa de la mormântul lui Tutankhamon ● România, invitată în clubul țărilor bogate. Dar greul abia începe ● Cursa veteranilor ● România, cel mai mic cost al vieții dintre statele UE și pe locul 23 din 27 la puterea de cumpărare locală.
Ministrul Mediului, despre eliminarea centralelor de apartament: Săptămâna viitoare prezentăm coaliției un draft al legii. Tanczos Barna, ministrul Mediului, a fost invitatul lui Tudor Mușat în emisiunea „Piața Victoriei” la Europa FM. Tanczos Barna a explicat că săptămâna viitoare va prezenta coaliției un draft al textului de lege care vorbește despre eliminarea centralelor de apartament. În plus, ministrul Mediului a mai spus la Europa FM că „dacă acest lucru se susține și la nivelul coaliției, putem să intrăm pe un circuit de avizare”. „Centralele de apartament existente nu pot fi afectate de nicio reglementare legală și nici retroactiv nu se mai poate face mai nimic sau este foarte greu să revenim la sisteme centralizate acolo unde toți s-au debranșat și fiecare apartament are propria centrală”, a spus ministrul Mediului la Europa FM.
Mihai Șora ne oferă răspunsul la întrebarea: „Cum recunoști o formațiune politică extremistă?“ Pentru că văd multe rătăciri și predispoziții spre intoleranță, resuscitări fanatice ale unor figuri din istoria noastră – iată câteva note de răspuns la întrebarea „Cum recunoști o formațiune politică extremistă?“.
1. Își fixează cu precizie publicul, care devine fulgerător electoratul său.
2. Recrutează adepți din masa ignorantă a populației, cu un parcurs școlar precar sau minimal, din rațiuni sistemice ori accidentale.
3. Analfabetismul funcțional al adepților ajunge punctul-cheie în dispozitivul de manipulare și control al acestora.
4. Liderii se individualizează și prin accesorii/repere exterioare: cal (de preferință alb), costum, eșarfă, emblemă, orice motiv tradițional ușor recognoscibil și unificator.
5. Ideea însăși de „unire“, „unificare“ este exploatată și la nivel retoric, nu doar vizual. Poate, la limită, să intre în denumirea formațiunii politice respective.
6. Confiscă simbolurile, scrie project-e.ro
Director Fitch, despre România: Scena politică volatilă și dezechilibrele fiscale justifică perspectiva negativă a ratingului. Dezechilibrele fiscale, structura datoriei și scena politică volatilă, cu o coaliție fără mari șanse de supraviețuire, sunt argumentele cu care Barriga Salazar, director al agenției de clasificare a datoriilor Fitch Ratings, a susținut că perspectiva negativă a ratingului României este justificată în continuare. „Nu credem că această coaliție va supraviețui pe tot parcursul mandatului, având în vedere diferențele destul de mari dintre cei doi parteneri principali”, a spus directorul Fitch Ratings, miercuri, la un seminar online, citat de Bloomberg. Oficialul Fitch a observat că vestea bună a creșterii economice este umbrită de dezechilibrele fiscale, accentuate de cheltuielile sociale de inspirație social –democrată, scrie Curs de Guvernare.
„Povestea creierului”. Un interviu cu profesorul și cercetătorul Alexandru Babeș, despre istoria științifică a studierii celui mai complicat obiect din univers. Bună dimineața. Astăzi vă aduc o conversație cu Alexandru Babeș, autorul uneia dintre cele mai bune cărți de nonficțiune românească de anul trecut. „Povestea creierului” este o istorie excelentă, care reușește să condenseze în doar 250 de pagini și să explice foarte clar, mai bine decât un documentar, încercările noastre de a înțelege cel mai misterios, ascuns (față de dinamica inimă ori vorbărețele intestine), dificil și complex organ al nostru. ”Predau de vreo 12 ani, dacă nu mai bine. Și, de-a lungul timpului, am tot adunat povești, fiindcă mi-am dat seama că am șanse mai mari să transmit mesajul dacă îl îmbrac într-o mică povestioară. Nu e neglijabil faptul că creierul nostru e un mare iubitor de povești. Are nevoie de narațiune, are nevoie să genereze o narațiune explicativă, asta face emisfera stângă. Nu știu dacă știți povestea cu split brain pacients. Pe care n-am pus-o în carte. Și sunt multe, spre regretul meu, multe chestii care nu au încăput în carte. Dar e o poveste nostimă cu pacienții aceștia. Corpul calos e un mănunchi de fibre care leagă cele două emisfere. Sunt situații în care trebuie intervenit chirurgical și secționat acest mănunchi, pentru că există riscul ca o criză de epilepsie, un atac, să se întindă în ambele emisfere. Și atunci, ca să-l limitezi, să-l constrângi, să nu-l lași să se răspândească, se secționează chirurgical. Ce e interesant e că pacienții aceștia au o cogniție specială. Uneori se comportă ca și cum ar avea două minți independente într-un singur creier. Mă lungesc puțin, dar cred că merită spusă povestea lui Michael Gazzaniga, care s-a ocupat de acești pacienți. Poți să le proiectezi imagini în așa fel încât informația să ajungă într-o singură emisferă. Dacă proiectezi într-un timp foarte scurt o imagine în câmpul vizual drept, informația o să ajungă în emisfera stângă, și invers. Într-un experiment clasic, emisferei stângi i-a proiectat o gheară de pui și emisferei drepte i-a proiectat un peisaj hibernal, cu zăpadă. Deci informația a rămas segregată. Fiecare emisferă văzuse doar o anumită imagine. După aceea, i-a arătat pacientului o serie de imagini și i-a spus să arate cu mâinile ce imagini se potrivesc cu ce a văzut. Cu mâna dreapta, pacientul a arătat un pui, pentru că, într-adevăr, el văzuse, emisfera lui stângă, care e cea verbală, văzuse puiul, așa că a arătat un pui. În timp ce mâna stângă, care este controlată de emisfera dreaptă, a arătat o lopată. Era singura imagine care se potrivea cu ce văzuse el, cu zăpada. Și a arătat lopata. Acum vine partea interesantă. Că Gazzaniga l-a întrebat de ce a ales așa. Mai ales, de ce a ales lopata. Emisfera stângă, care este emisfera verbală, nu văzuse zăpadă, văzuse puiul. Atunci, emisfera lui stângă a improvizat. A spus: „păi, am luat lopata pentru că m-am gândit că probabil e ușor să curăț cotețul de păsări cu ea.” Dar, evident, nu ăsta era motivul. Motivul era că el văzuse zăpada cu cealaltă emisferă, care controla mâna dreaptă. Asta ne spune că emisfera stângă spune povești, că are nevoie să interpreteze realitatea și să-i dea o structură narativă, explicativă. Cred că de asta oamenilor le plac poveștile și au nevoie de povești ca să înțeleagă realitatea, scrie Biblioteca Exploratorilor.
În vreme ce Vestul se teme de un atac iminent al Rusiei, Ucraina vede un risc mai mic. Cum se explică atitudinea calmă a Kievului. În ciuda mobilizării ruse de la graniță, a faptului că forțele NATO sunt în alertă și că partenerii occidentali trimit în Ucraina armament defensiv pentru un eventual conflict, Kievul minimalizează riscul războiului. Poziția publică adoptată i-a făcut pe analiști să se întrebe de ce anume este conducerea țării atât de calmă. Și în vreme ce unii spun că discursul calculat vizează calmarea piețelor financiare și a populației în general, alții cred că este pur și simplu vorba despre faptul că ucrainenii s-au obișnuit cu ideea conflictului, care a devenit parte a existenței lor zilnice, scrie New York Times. Marți, spre exemplu, Rusia a anunțat o serie de manevre militare, din Oceanul Pacific până pe flancul de vest, aproape de granița Ucrainei, o demonstrație a capabilităților sale militare. În acest timp, administrația Biden a început să facă planuri pentru a furniza sau a dirija gaze și petrol spre Europa, în cazul în care un conflict și sancțiunile ce vor urma ar întrerupe livrările de energie din Rusia către statele UE. Dar pe măsură ce Kremlinul și Occidentul se confruntă în declarații, oficialii ucraineni încearcă să inspire calm, scrie Libertatea.
Anchetă epidemiologică la DSP București. Colegii de birou n-au fost considerați contact direct. Un medic rezident la ortodonție care făcea voluntariat la Direcția de Sănătate Publică București a fost depistat, ieri, pozitiv COVID-19. Cu toate acestea, colegii săi de tură nu au fost considerați contact direct și azi au venit la muncă fără să facă parte din ancheta epidemiologică, a declarat pentru Buletin de București o sursă care a ales să-și păstreze anonimatul din motive lesne de înțeles. DSP București confirmă cazul de infectare al medicului rezident, dar susține că voluntarii instituției stau la distanță unii de alții și poartă mască, motiv pentru care, în cazul colegilor de tură ai rezidentului infectat, nu s-a pus niciodată problema de a fi carantinați, scrie Buletin de București.
Polonia: Lupta împotriva inflației duce la haos. PiS a vrut să combată inflația ridicată printr-o „revoluție fiscală”. Însă reglementările birocratice au dus la haos în departamentele contabile și la numeroase proteste. Daniel Kaczmarczyk conduce salonul de coafură Mixtura din Poznan de opt ani. În tot acest timp, a fost nevoit să facă mici creșteri de preț doar de trei ori – până în toamna anului 2021, când și-a schimbat radical lista de prețuri.
„Prima mare corecție de preț a fost în septembrie iar a doua a trebuit să o facem acum, în ianuarie. Toate prețurile au crescut iar furnizorii noștri ne-au scris că produsele cosmetice se vor scumpi cu 10 până la 30%, ca să nu mai vorbim de prețurile ridicate la electricitate și încălzire și de creșterea contribuțiilor la asigurările sociale”, a declarat Kaczmarczyk pentru ziarul polonez Gazeta Wyborcza. Deși salonul său este deschis și funcționează (în pofida infecțiilor în creștere galopantă, în Polonia nu există aproape nicio restricție), patronul spune că lockdown-urile anterioare l-au „terminat financiar”. Numărul total de clienți este mai mic decât înainte iar accesoriile de unică folosință, care au devenit obligatorii odată cu pandemia, duc la creșterea costurilor, se plânge el. „Din păcate, nu știu dacă va fi profitabil pentru mine să fac afaceri în țara noastră în viitor, având în vedere direcția în care se îndreaptă totul”, a spus Kaczmarczyk, citat de DW.
Țeapa de la mormântul lui Tutankhamon. Am învățat cu toți la școală că, atunci când Howard Carter a descoperit mormântul lui Tutankhamon (24 noiembrie 1922), ăsta era sigilat și neatins. Practic, singurul mormânt al unui faraon egiptean care scăpase întreg. Țeapă! Nu a fost așa. Carter și-a dat seama că mai fuseseră și alții pe acolo înaintea lui. Mai ales dacă ne gândim că, deși anunțase oficial că mormântul nu va fi deschis decât în prezența oficialilor egipteni, chiar și el a făcut o intrare prin efracție în noaptea de dinaintea grandiosului eveniment. De unde știm că au fost și alții acolo? Și nu doar o dată, ci de două ori? Ei bine, primul semn a fost o spărtură în ușa exterioară, care fusese astupată și resigilată. Apoi, dezordinea în care se aflau obiectele faraonului, precum și resturile (un vârf de săgeată, așchii de lemn, cioburi de ceramică) ce zăceau alandala în antecameră. Era clar că mormântul fusese jefuit în grabă, la scurtă vreme după ce fusese depus Tutankhamon acolo. Jefuitorii căutaseră în primul rând metalele prețioase, bijuteriile, dar și produsele perisabile (uleiuri, parfumuri, textile), treburi care nu rezistau ani de zile, deci trebuiau furate rapid, scrie Mica Doză de Cultură Generală.
România, invitată în clubul țărilor bogate. Dar greul abia începe. Am primit cu entuziasm vestea de ieri: România invitată să adere la OCDE. Pentru toți cei care au avut ocazia să se intersecteze mai în amănunt cu subiectul știu cât de mult înseamnă acest lucru, iar pentru cei care au avut ocazia să și lucreze pe acest subiect (și nu aveți idee câți oameni și câtă energie s-a pus în acest demers), bucuria este și mai mare. E un mare rezultat în primul rând al diplomației românești dar și, poate la fel de important, al tuturor celor din toate partidele politice, al președintelui și al consilierilor săi care au ajutat enorm indiferent de guvern sau context politic. Să obții acordul tuturor statelor membre OCDE este o muncă ce necesită dăruire, consecvență și coordonare la un nivel pe care probabil foarte rar îl întâlniți. Sunt mulți cei care trebuie să primească mulțumiri și laude. Sper din toată inima să le primească, pentru ca acest efort nevăzut să fie apreciat. Eu o să mă opresc la cei cărora n-o să le mai putem mulțumi direct – regretații Mihnea Constantinescu și George Ciamba. Articolul integral, pe PressHub.ro.
Cursa veteranilor. An de an, într-o localitate din Covasna își dau întâlnire mașini clasice de raliu. Pentru o întrecere pe zăpadă ca-n vremurile de altă dată. Având în vedere că doi dintre colegii mei – Cristiana și Cornel – sunt la fel de dedicați lumii motorsportului cum sunt eu în privința gamingului, m-am îngrijorat că nu voi fi cel mai în măsură să vă povestesc de un raliu, fie și din postura de spectator. Pentru că sincer să fiu, nici ca spectator nu pot să mă laud cu palmares aici. Dar apoi m-am gândit că majoritatea celor care citiți rândurile astea sunteți mai aproape de situația mea decât de a lor: vă plac mașinile și vă place să le vedeți în acțiune, însă nu sunteți foarte în temă cu ce se întâmplă în acest univers. Și acesta nu este vreun neajuns. Dimpotrivă. Așa cum am conchis chiar după prima mea vizită pe o probă de raliu, experiența live și cunoștințele sunt două lucruri diferite. Poți să te bucuri de trăirile pe care ți le stârnește vederea unei mașini puternic modificate flirtând cu legile fizicii chiar și dacă nu știi cine o conduce, sau ce model este. Orice informație suplimentară contribuie la experiență, însă nu este imperios necesară. La fel cum nu poți spune că varza de Bruxelles e bună – doar pentru că toată lumea spune că are multe beneficii – până când nu apuci tu să-ți gătești o dată și să te convingi că este fix ce căutai: o varză doar cu numele, scrie AutoCritica.
Top 10 predicții pentru piața imobiliară din România: 2022 ar putea fi un an record, dar totodată și o perioadă de tranziție. Piața imobiliară din România are suficiente resurse pentru o creștere puternică a activității în 2022, în funcție de evoluția pandemiei, dar și a altor teme noi, previzionează consultanții Colliers. Reevaluarea riscului și alte evoluții post-pandemice vor influența în mare măsură apetitul și valoarea investițiilor imobiliare în acest an și pe termen mai lung. O oportunitate majoră de care România ar trebui să profite din plin este legată de fondurile UE: pachetul de ajutor pentru coronavirus, plus alocarea normală pentru perioada 2021-2027 pentru România, ating aproximativ 80 miliarde de euro, adică o treime din PIB-ul țării. În consecință, 2022 ar putea fi un an record pentru investițiile imobiliare din perspectiva activității pieței, segmentul industrial fiind potențial pregătit să stabilească noi repere, scrie FinEco24News.
Ianuarie 2022: România, cel mai mic cost al vieții dintre statele UE și pe locul 23 din 27 la puterea de cumpărare locală. România se poziționează în luna ianuarie 2022 ca având cel mai mic cost al vieții între țările UE, pe locul 37 din 42 de state europene și pe locul 102 din 139 de state analizate pe plan mondial de către site-ul numbeo.com. Poziția ocupată este relevantă pentru zona din care facem parte, nu doar geografic dar și ca nivel de dezvoltare, cu observația că figurăm suprinzător de bine atunci când se calculează puterea locală de cumpărare. Astfel, cu un index de 35,24 (referința de 100 este costul vieții în New York), ne plasăm ca și cost al vieții mai jos decât Bulgaria (38,38) sau chiar state non-UE precum Serbia (36,21), Bosnia și Herțegovina (36,12), Albania (35,50) sau, la limită, Rusia (35,26), dar ceva mai sus decât Macedonia de Nord (31,38), Belarus (30,89) sau Republica Moldova (30,35). Dacă ne ducem la ultima coloană din tabelul prezentat în analiză, se poate observa că devansăm în materie de putere de cumpărare patru state relevante din UE, respectiv Grecia (indice 39,73, deloc întâmplător în contextul problemelor cauzate de datoria externă excesivă), Bulgaria (45,96), Croația (47,55, unde „jocul” dintre venituri și prețuri le dă cu minus față de noi) – de reținut, însă, ambele au intrat pe traiectoria adoptării euro – și, neașteptat, Portugalia (46,80, ușor sub noi), scrie Curs de Guvernare.
INTERVIURILE HotNews.ro