Campionatul national de populism (de Alexandru Lazescu)

Eugen Nicolaescu, ministrul Sanatatii si vicepresedinte al Partidului National Liberal se arata simbata la Sibiu increzator ca partidul sau va ramine la putere si dupa scrutinul de anul viitor. “Eu cred ca PNL va fi la putere si dupa alegerile din 2008.

Mi-e greu sa spun acum daca vom mai avea un premier liberal, asta vom vedea in functie de cite procente vom obtine, dar cred ca vom fi la putere”.

Declaratia de mai sus poate fi etichetata doar drept una de conjunctura, menita sa incurajeze activul liberal in pragul seriei de confruntari electorale care debuteaza in toamna cu cele pentru Parlamentul European sau poate fi luata cu adevarat in serios.

Si asta nu pentru ca liderii PNL se asteapta la vreun miraculous reviriment al formatiunii lor care sa dea brusc peste cap ierarhiile prognozate de mai toate sondajele de opinie din ultima jumatate de an.

De mai multa vreme se discuta tot mai insistent in culise despre un angajament, evident neoficial si discret, al PSD de a invita PNL sa i se alature la guvernare in cazul in care social democratii vor cistiga viitoarele alegeri parlamentare.

Un astfel de aranjament ar permite actualilor lideri PNL sa-si pastreze pozitiile de influenta din partid indiferent de rezultatele obtinute la viitoarele alegeri pentru ca activul liberal ar ramine cu perspectiva clara a raminerii la putere si in urmatorul ciclu electoral.

Or, daca e adevarat inseamna ca formatiunea condusa de Calin Popescu Tariceanu va face tot posibilul ca in perioada urmatoare sa ridice cit mai multe mingi la fileu PSD-ului in speranta ca acesta din urma va reusi in final sa devanseze Partidul Democrat in preferintele alegatorilor. Pentru ca sansele liberalilor de a cistiga ei parlamentarele sint practice egale cu zero.

Legea pensiilor e doar o prima mutare in acest sens, pentru ca vom avea foarte probabil parte de acum incolo de o multime de alte masuri populiste. Se poate spune, pina la urma, ca nu e nimic nou sub soare. Din 1990 incoace toate guvernele au incercat sa cumpere bunavointa alegatorilor cu masuri de acest gen. Ce e nou acum e altceva.

Explozia de demagogie si “dezmatul bugetar” sint fara egal iar “opozitia”, ce o mai fi insemnind termenul cu pricina in momentul de fata, promoveaza cam orice legi doreste, fara ca guvernul care in principiu ar trebui sa fie un gardian mult mai responsabil al echilibrelor bugetare sa se poata opune.

Nu-i vorba ca executivul Tariceanu nici macar nu mai mimeaza impotrivirea ! E o consecinta directa a situatiei absurde in care se gaseste acum Romania cu partide aflate la guvernare dar doar partial la putere, PNL si UDMR, si cu un partid, PSD, care detine in buna parte puterea desi se afla oficial in opozitie.

In plus e aproape imposibil sa faci o discutie rationala. Pensiile sint un subiect sensibil iar zgomotul de fond e infernal.

Cu mic cu mare politicienii, de la cei aflati in prag de pensie la cei care, ca Lavinia Sandru, se autoproclama drept noua generatie, marea speranta a natiunii, vorbesc ca in Caragiale: nu conteaza daca guvernul are sau nu resurse, el trebuie sa se descurce si sa faca rost de bani pentru marirea pensiilor, de exemplu.

Si pentru multe alte lucruri similare care vor veni in continuare in perioada urmatoare. Ceea ce este insa de-a dreptul caraghios e faptul ca executivul insusi spune ca se descurca fara probleme, desi stie foarte bine ca intra intr-o adevarata aventura bugetara.

Se inventeaza tot felul de explicatii fanteziste privind solutiile de finantare descrise plastic de fostul ministru de finante, Ionut Popescu, drept formule de tip perpetuum mobile financiar. Doar o mina de economisti circotasi se arata ingrijorati. Dar cine sa-i ia in serios cind, vorba premierului, avem o asa de impresionanta crestere economica, an dupa an.

Romanii ca natie trec in general usor de la pesimismul cel mai negru la euforie. Acum se pare ca traversam o pasa euforica. Vinzarile de masini, electronice si electrocasnice cresc in ritmuri ametitoare. Preturile din zona imobiliara, de la terenuri la apartamente, explodeaza. Iar leul umileste non-stop euro si dolarul cu cotatii incredibile.

Dar sint toate acestea sustenabile pe termen mediu si lung. Cu un deficit comercial tot mai ingrijorator ? Sau cu un deficit de forta de munca pentru care pe moment nu par sa existe foarte multe solutii ?

Nu e usor de raspuns. Sint multe premize favorabile. Deocamdata Romania a devenit o locatie la moda pentru investitiile straine. Iar banii de la Uniunea Europeana pot avea un impact consistent in modernizarea tarii. Dar tot acest context favorabil e destul de fragil. Sint inca multe dezechilibre, asa ca situatia actuala nu poate fi in nici un caz considerata drept una ireversibila.

Luati de val, obsedati de rezultatul alegerilor si interesati exclusiv de evolutiile pe termen scurt, majoritatea politicienilor autohtoni nu par sa fie defel preocupati de faptul ca valul de decizii populiste ar putea inversa usor actualele tendinte favorabile. Problema e ca nu prea are cine sa traga semnalul de alarma.

Pentru ca rezervele formulate de Traian Basescu au fost din start catalogate drept pizmase si rau voitoare. Cu marea majoritate a Parlamentului marsaluind la unison in ritmul impus de tandemul PNL – PSD se prefugureaza un adevarat tsunami populist in urmatoarele 18 luni. Sa vedem cine va achita nota de plata !