Când copiii lor și ai noștri devin arme electorale pentru candidații care propovăduiesc „familia tradițională”

Într-un secol în care granița dintre viața personală și cea publică este adesea ștearsă de rețelele de socializare, imaginea unui copil devine o monedă de schimb, fie pentru like-uri, fie pentru voturi. 

În această realitate se încadrează și gesturile recente ale unor candidați care aspiră să ocupe cea mai înaltă funcție în stat, precum George Simion și Nicușor Dan, care au ales să-și expună copiii în clipuri de campanie sau precampanie, mizând pe emoție și pe imaginea unei „familii tradiționale”. Demersul este populist, dar oare este legal și etic?  

Nu am studii juridice, însă am încercat să găsesc cadrul legal. Conform legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, este interzisă folosirea minorilor în scopul obținerii de beneficii personale, comerciale sau instituționale.

„Copiii nu pot fi folosiți sau expuși de către părinți, reprezentanți legali, alte persoane responsabile de creșterea și îngrijirea lor, furnizori de servicii sociale, alte instituții publice sau organizații, în scopul de a obține avantaje personale/ instituționale sau de a influența deciziile autorităților publice”, se precizează la alineatul 4 din articolul 27 al legii menționate.

De asemenea, legea electorală prevede că minorii sub 16 ani nu pot fi implicați în activități de distribuire sau promovare de materiale electorale. Astfel, chiar dacă nu e vorba de o încălcare a legii în cazul în care copilul doar apare într-un videoclip, intenția de capital electoral poate intra într-o zonă gri, în care demnitatea copilului este pusă în slujba unui beneficiu politic.

Mai mult, clipurile care includ codul de mandatar financiar pot fi decontate de la Autoritatea Electorală Permanentă, ceea ce înseamnă, indirect, că apariția copilului este monetizată din bani publici. Aici intervin nu doar normele legale, ci mai ales cele morale.

Banii decontați de la AEP și clipurile video

Atât Nicușor Dan, cât și George Simion, se declară promotori ai valorilor tradiționale și ai unei familii conservatoare. Fiecare dintre ei spune că vrea să fie un președinte pentru toți românii și să le apere drepturile, însă par că fac contrariul în cazul propriei familii, expunându-și copiii minori, chiar și cu ascunderea feței, în marele internet în care pândesc adesea pedofilii.

Această disonanță între discurs și practică ridică întrebarea: cât de sinceră este retorica lor dacă adoptă strategii de imagine care sunt într-o zonă gri a legii în timp ce se declară oameni care luptă împotriva sistemului?

În fond, candidatul care își urcă fiul pe umeri la o conferință de presă sau în clipuri de TikTok nu este cu nimic diferit de influencerii care își monetizează viața de familie pentru engagement. Iar dacă un influencer o face pentru bani, candidatul o face pentru voturi. Diferența este doar în tipul de capital social obținut.

Poate că e cazul ca parlamentarii să apere cu adevărat drepturile copiilor și să adopte o legislație mai fermă și adaptată la realitatea zilelor noastre, când pe TikTok nu se folosesc bani doar pentru campanii electorale, dar influencerii câștigă bani de pe urma simpatiei publicului pentru copiii lor minori.

Un alt aspect important este cel al normalizării acestui comportament. Pe rețelele de socializare, vedem zilnic poze și clipuri cu copii fericiți, de la prieteni, rude sau cunoștințe. Când un politician face același lucru, pentru unii gestul pare firesc.

Însă diferența este una fundamentală: un părinte obișnuit nu cere un vot și nu decontează acea postare la AEP. Când expunerea unui copil este folosită ca instrument strategic de campanie, granița etică este depășită.

Atacuri de campanie pe teme de familie

Folosirea copiilor în campania electorală, indiferent că este legală sau nu, ridică serioase semne de întrebare legate de etică, autenticitate și respectarea demnității copilului.

Iar cu demersul lor atrag ulterior în bătălia electorală și atacuri de la contracandidați, care ne aduc aminte de disputa Gabriela Firea – Klaus Iohannis, și lovesc violent pe teme de familie, precum au făcut-o recent Victor Ponta și Elena Lasconi, care au simțit nevoia să implice și familia lui Nicușor Dan. Inexplicabilă strategie pentru cea care încă este președinta USR, implicată într-un scandal cu fiica sa, în urma căruia a fost scoasă de pe lista pentru europarlamentare de liderul formațiunii de atunci, Cătălin Drulă. 

Politicienii care se prezintă drept păstrători ai valorilor tradiționale ar trebui să fie primii care înțeleg că familia nu este o scenă de campanie, iar copilul nu este un slogan ambulant. Mai ales într-o societate în care încrederea în clasa politică este erodată, asemenea gesturi nu doar că manipulează emoția publicului, ci compromit însăși ideea de protejare a intimității copilăriei.

Un vot câștigat pe seama zâmbetului unui copil este, în cele din urmă, un vot pierdut la capitolul integritate.