Cauza Myriad sau atunci când interesul economic copleșește conceptul de umanitate
Încă din perioada de început a decodificării genomului uman, în anii 1990-2000, s-a ridicat spinoasa problemă a posibilității valorificării comerciale a acestor descoperiri. Pentru a putea soluționa această problemă, era necesar mai întâi să se răspundă la următoarea întrebare: se pot include componentele microscopice ale corpului uman sau informațiile despre aceste componente, utilizate de știință pentru cercetări, în categoria bunurilor mobile, aflate în circuitul civil sau nu? Evident, în primul rând, o astfel de categorisire ar deschide calea patentării descoperirilor și ulterior a exploatării lor în diverse forme.
Corpul uman poate fi ”privit” sau descompus în componentele sale moleculare, care pot fi izolate de contextul lor natural (conform art. 5 par. II din Directiva 1998/44/EC), pot fi păstrare Directiva nr. 2004/23/EC), etichetate și transformate în elemente urmăribile (Directiva nr. 2006/86/EC), dar mai ales pot fi manipulate cu consecința alterării proceselor naturale pe care acestea le urmează, evident cu motive întemeiate, de exemplu în scop științific.
O încercare de a patenta astfel de componente a existat în SUA, dând naștere unei celebre spețe. Foarte pe scurt, în 1990, o serie de cercetători din cadrul Universității din California au descoperit legătura dintre un anumit cromozom și cancerul de sân, studiul fiind publicat înainte ca secvențierea genomului să existe ca procedură. Bazându-se pe acest studiu, un cercetător, dr. Skolnik, a descoperit secvența de ADN responsabilă pentru cancerul de sân. Utilizând baze de date cu pacienți deținute de Universitatea Utah, acesta a dezvoltat cercetarea pe această nișă, înființând și societatea Myriad, destinată exploatării comerciale a rezultatelor acestor cercetări. Intensificându-și eforturile în domeniu, în cadrul acestei societăți constituite, cercetătorii au descoperit două gene responsabile pentru existența cancerului de sân, ceea ce i-a transformat practic în pionierii absoluți ai acestei nișe. Myriad a ales să nu acorde licențe unor terțe părți, ci să opereze prin propriul laborator. A construit o rețea complexă de relații cu centrele de diagnosticare, impunând obligația celor care au legătură cu aceasta de a trimite mostre de ADN la laboratorul său. Myriad a amenințat, de asemenea, că va urmări penal orice alte teste de laborator efectuate pe genele BRCA 1 și 2, fără autorizarea sa.
Myriad a solicitat și a obținut, treptat, patentarea unor mutații ale genelor descoperite. Ca urmare, a dobândit monopolul pentru analiza genelor BRCA 1 sau BRCA 2, a mutațiilor acestora și mai ales, a utilizării testelor pentru descoperirea lor la pacienți. Evident că interesul comercial pentru descoperire a devenit tot mai evident, pe măsură ce tot mai mulți pacienți doreau să se testeze și clinicile și instituțiile medicale trebuiau să cumpere în diverse forme, dreptul de a utiliza testul respectiv.
Prin urmare, s-a creat un curent de nemulțumire în rândul medicilor, Asociația de Patologie Moleculară din Statele Unite ducând o campanie pentru reunirea într-o acțiune comună a organizațiilor și profesioniștilor din domeniul medical care considerau că exploatarea (de tip monopol) a Myriad-ului este abuzivă. În 2009, cauza a fost adusă în fața unei instanțe federale.
Reclamanții au subliniat că “Myriad patents” (reprezentând brevete privind fenomenele naturale și legile și natura) au efecte adverse semnificative, inclusiv privatizarea patrimoniului genetic prin încălcarea principiilor fundamentale ale patrimoniului, ale domeniului public și încrederii publice.
A fost subliniat, totodată, riscul manipulării (și a încălcării libertății genetice), care este evident. Dimpotrivă, s-a arătat că singura motivație a acțiunilor întreprinse de Myriad a fost doar interesul său economic, în locul bunăstării omenirii.
Curtea a dat dovadă de sensibilitate față de această chestiune, afirmând că proliferarea drepturilor de proprietate intelectuală legate de materialul genetic a fost considerată a contribui la un fenomen numit “tragedia anti-bunurilor”. Reclamanții au declarat că ADN-ul izolat este un produs natural care nu este brevetabil și, de asemenea, pentru a permite unui singur laborator să furnizeze teste înseamnă că un singur laborator stabilește standardul pentru îngrijirea pacienților. Cu toate acestea, îngrijirea pacientului este încurajată prin utilizarea unor metode diferite, atunci când mai multe laboratoare oferă teste genetice specifice, deoarece acest lucru poate asigura calitatea testelor.
Cazul Myriad a dezvăluit natura problematică a brevetării materialului genetic, punând la îndoială ipoteza paradigmei dreptului de proprietate și punând presiune asupra definirii noțiunii de bun comun în drept.
Această speță reflectă necesitatea unei legislații specifice, dedicate componentelor corpului uman, în relație cu exploatarea rezultată din cercetări științifice, care, dacă nu poate fi realizată la nivel european sau internațional din cauza divergentelor, poate fi cu siguranță adoptată la nivel național, evident cu respectarea instituțiilor juridice deja adoptate la nivelul Uniunii Europene.
Un articol semnat de Veronica Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Partner, STOICA & ASOCIAȚII.
Articol susținut de STOICA & ASOCIAȚII