Cazul Jimmy Kimmel. Nu e o întâmplare, este ofensiva anunțată de Trump. De ce ne afectează și pe noi
Suspendarea din emisie a comediantului este efectul unui atac al administrației de la Casa Albă și al taberei MAGA împotriva vocilor critice și a libertății de exprimare care le este neconvenabilă. Este o mișcare ce poate avea urmări și în România, precum și în alte țări, unde sunt politicieni care îl invocă repetat pe președintele SUA.
Unul dintre primele ordine semnate de Donald Trump după întoarcerea la putere, în urmă cu nouă luni, care poate fi încă găsit pe site-ul Casei Albe, anunța solemn „restaurarea libertății de exprimare și încetarea cenzurii federale”.
Un atac la adresa precedentei administrații și o reafirmare a valorilor atât de dragi conservatorilor, cel puțin la nivel declarativ.
O lună mai târziu, în februarie, înarmat cu toate virtuțile pe care administrația și le atribuise singură, vicepreședintele JD Vance dădea deja lecții la nivel internațional, la Munchen, într-un atac năucitor la adresa aliaților europeni, pe care îi acuza de cenzură și îi informa că „democrația se bazează pe principiul sacru că vocea oamenilor contează!”.
„Un discurs istoric”, au remarcat suficient de multe voci, impresionate de libertățile enumerate de Vance în fața europenilor uluiți. Istoric într-adevăr, dar din cu totul alte motive.
Astăzi, când criticii administrației de la Casa Albă, precum Jimmy Kimmel, sunt scoși din emisie, amenințați de statul federal și de însuși președintele Trump în cel mai explicit mod posibil sau sufocați de procese costisitoare, nimic nu pare mai ridicol decât discursul celor doi lideri.
Semnificația luptei lui Trump
Dar Trump ne avertizase ce se va întâmpla.
Așa cum a remarcat Reporteri fără Frontiere, într-un limbaj destul de vag, ordinul lui Trump anunța, de fapt, că SUA vor înceta lupta împotriva dezinformării pe rețelele sociale. Iar acest lucru s-a și întâmplat, imediat după ce toate marile companii din domeniul tehnologiei și platformele lor deja ostile presei s-au încolonat în urma administrației.
Acum, dezinformările zboară pe rețele, de la X la Facebook și altele, influențează opinii, distorsionează climatul electoral, minciuni, rasism, antisemitism, ură – toate sunt libere să circule.
Tot prin una dintre primele sale decizii, în ianuarie, președintele mai făcea ceva: grația cel puțin 13 indivizi condamnați sau puși sub acuzare pentru atacuri la adresa jurnaliștilor în timpul revoltei din 13 ianuarie 2021 de la Capitoliu.
Cine l-a ascultat cu atenție în campanie știa probabil că libertățile invocate de Trump nu vizează presa în general.
În discursurile sale, el anunțase în mod repetat că jurnaliștii sunt „dușmanii poporului”.
Sugerase și că ziariștii care îl critică ar trebui arestați și, după dezbaterea pierdută în fața Kamalei Harris, că și-ar dori să revoce licențele de emisie ale televiziunilor critice – ABC în special.
Ofensiva
Recent, președintele a anunțat un proces de 15 miliarde de dolari împotriva New York Times pentru defăimare.
Dar așa cum promisese, acțiunile practice împotriva presei au început încă din campanie și au continuat în primele luni de mandat, odată ce președintele a putut folosi instituțiile statului.
În decembrie anul trecut, ABC plătise 15 milioane de dolari pentru a soluționa un proces de calomnie intentat de Trump.
Încurajat, Trump a atacat și alte instituții, inclusiv unele mai mici, intentând un proces împotriva Des Moines Register, ziarul din Iowa pe care l-a acuzat că a comandat și publicat un sondaj care o favoriza „deliberat” și eronat pe Kamala Harris.
În iulie anul acesta, Paramount, compania-mamă a CBS, a plătit 16 milioane de dolari pentru a soluționa un proces civil, după ce a fost acuzată de Trump că ar fi editat în mod înșelător un interviu cu Harris.
Experții în drept asiguraseră că acțiunea lui Trump nu va avea succes, dar problema Paramount era alta.
Compania avea nevoie de avizul Comisiei Federale de Comunicații (FCC), un organism de reglementare condus de Brandon Carr, apropiat și susținător al lui Donald Trump, pentru o fuziune de miliarde cu compania Skydance. Presiunile financiare erau uriașe, așa că Paramount a acceptat soluționarea procesului.
Mișcarea a fost criticată de apărătorii libertății de exprimare, care au avertizat că presa nu are voie să cedeze așa de ușor în fața atacurilor.
Lipsa de sensibilitate și libertatea de exprimare
Cazul Kimmel sugerează că ofensiva MAGA este în plină desfășurare și mai explicită ca niciodată.
Contextul ostil la adresa vocilor care ofereau altceva decât omagii după uciderea activistului MAGA Charlie Kirk fusese deja instituit oficial de tabăra puterii, prin amenințări și îndemnuri la „anulare”, inclusiv unul explicit din partea vicepreședintelui JD Vance.
Iar observația lui Kimmel cu privire la afilierea ideologică a ucigașului lui Kirk și acuzația lui cum că republicanii vor să folosească cazul pentru a înscrie puncte politice nu s-au aliniat acestui context.
La fel de neplăcut pentru Tabăra MAGA a fost probabil și pasajul mai puțin observat în care Kimmel observa că Trump, întrebat zilele trecute cum se simte după moartea lui Kirk, a început să vorbească despre renovarea Casei Albe.
S-a înșelat Kimmel în privința afilierii ideologice a ucigașului lui Kirk? Mai multe informații sugerează deocamdată că da, dar întâi trebuie să înțelegem mai exact ce a vrut să spună comediantul.
A avut el dreptate când a spus că tabăra MAGA folosește cazul pentru a înscrie puncte politice? Tonul dezbaterii din SUA sugerează că da.
A fost el insensibil? Puțin relevant pentru problema de fond.
În monologul ținut la începutul emisiunii, comediantul și-a expus opiniile, ferm protejate de principiul libertății de exprimare invocat de Constituția SUA, de președintele Donald Trump și de JD Vance, acasă sau la Munchen.
Sub presiunea statului
În cazul Jimmy Kimmel, importanța Comisiei Federale de Comunicații (FCC) a devenit mai clară.
De la înălțimea funcției sale, miercuri, vorbind despre declarațiile lui Kimmel, șeful acestui organism de reglementare, Brandon Carr, a amenințat ABC că „există remedii la care ne putem uita” și că „putem face asta cu binișorul sau pe calea cea neplăcută”.
Câteva ore mai târziu, ABC anunța suspendarea pe termen nedeterminat a emisiunii lui Kimmel. Așa cum a observat publicația Variety, acesta nu este tonul unui președinte al FCC, ci „al unui mafiot”.
Companii precum Disney, firma-mamă a ABC, depind de avizul FCC pentru anumite mișcări de business.
În particular, ce coincidență, Nextar, compania care deține sute de stații TV locale și care a anunțat ABC prima că nu va mai prelua emisiunile lui Kimmel, așteaptă avizul FCC pentru o fuziune care îi va adăuga alte peste 60 de stații locale.
Nextar a fost lăudată prompt de Carr.
Ca în cazul CBS, libertatea de exprimare țintită a devenit victima deciziilor de business.
Când Trump a sugerat de la Londra că ar trebui să ia licența de emisie a televiziunilor incomode, președintele nu ne mai spunea deja nimic nou.
Criticii au avertizat că momentul unei lupte pentru protejarea libertății de exprimare a venit de mult, iar companiile media ar trebui să fie în prima linie, și nu prizonierele unor decizii financiare.
Din est spre Washington…
Încălcarea libertății de exprimare și amuțirea jurnaliștilor a venit de multe ori în istorie sau chiar și acum, recent, sub regimuri autoritare, însoțită de violență – ziariști arestați de oameni în uniformă sau uciși în circumstanțe sumbre, în Rusia spre exemplu.
În anii 2000, Putin era și el deranjat de niște comedianți, realizatorii unei emisiuni satirice cu păpuși, care îl criticau, la televiziunea NTV.
A lansat un atac la adresa televiziunii, inclusiv raiduri ale autorităților, și a scos emisiunea de pe post.
Au urmat atacuri mai grave, jurnaliști uciși.
Presiunile financiare, autocenzura sub asaltul statului și al taberei aflate la putere sunt mai subtile, dar, nimeni nu ar trebui să se amăgească, la fel de eficiente.
Este cazul strategiei utilizate de prim-ministrul ungar Viktor Orbán, omul atât de admirat din punct de vedere ideologic de Trump și de aliații săi din tabăra MAGA.
Presa a fost prima țintă a lui Orbán după preluarea puterii în 2010. Mai întâi, a preluat total televiziunea publică.
Apoi, presa privată. Cercurile de afaceri legate de partid au creat noi instituții media și le-au achiziționat pe cele existente, care au fost apoi sprijinite financiar prin publicitate de stat – împingând spre faliment publicațiile independente, care nu au mai putut supraviețui într-un mediu neconcurențial.
Acum câțiva ani, autoritatea de reglementare a retras licența de emisie a postului Klubrádió, critic la adresa guvernului, care mai emite acum doar pe Internet. Exact ceea ce tot amenință Trump că va face cu televiziunile critice.
În Rusia, a observat jurnalistul de investigație Andrei Soldatov, șocant a fost că multe voci au raționalizat măsura lui Putin, considerând că țara trebuie pusă în ordine, alegând să ignore semnele regimului represiv pe care acesta îl construia.
…și înapoi în est
Posibil inspirată de exemplele din est, ofensiva lui Trump împotriva presei are șanse să se întoarcă reîncărcată înapoi în est.
Până acum, la exemplele autocratice și la derapajele democratice din Rusia sau Ungaria aveam contraexemplul american, standardul democratic care obliga clasa politică și confirma alegătorilor că suntem totuși pe calea corectă. Nu mai este cazul.
Să luăm doar câteva exemple recente?
Asemenea lui Trump, liderul AUR George Simion a acuzat în mod repetat presa că este înregimentată.
În campania electorală, lidera POT Ana Maria Gavrilă a fost și mai explicită, anunțând că abia așteaptă să îi vadă pe jurnaliști „gone”.
Zilele trecute, un lider al PNL l-a acuzat de minciună pe jurnalistul care îi cerea să dezvăluie cum cheltuie partidul banii publici.
Inspirați de pașii lui Trump, politicienii de la București vor avea de acum un motiv în plus să ignore presa, să atace și să amenințe jurnaliștii, să limiteze libertatea de exprimare.
Oricum, de la un capăt la altul al clasei politice de la București, de la Călin Georgescu la Crin Antonescu, la foști sau actuali politicieni PSD și tot așa, spectrul lui Trump este invocat, aplaudat și imitat în discurs.
INTERVIURILE HotNews.ro