„CCR a dorit practic să blocheze candidatura Dianei Șoșoacă. Decizia e mult prea slab redactată”. Un cunoscut constituționalist desființează argumentele Curții și arată pericolele acestei decizii

Hotărârea Curții Constituționale a trezit o reacție de ostilitate la nivelul opiniei publice și o lipsă de credibilitate. Lipsa de credibilitate este alimentată de politizarea numirilor și de percepția potrivit căreia judecătorii nu sunt suficient de independenți în raport cu cei care i-au numit sau i-au ales în funcție. Aceasta este problema, spune, într-un interviu Contributors.ro, profesorul de Drept Constituțional, Ioan Stanomir

Contributors.ro: Cum putem să interpretăm intenția deciziei CCR în cazul Șoșoaca? În nenumărate cazuri, Curtea a respins toate contestațiile care erau pe fond, a discutat doar aspectele formale, procedurale. Acum, iată avem o decizie pe fond. Cum cum se poate interpreta acest lucru?

Ioan Stanomir: Sigur, aveți dreptate, este din foarte multe puncte de vedere o noutate absolută și un în același timp precedent stabilit de către Curte. Până acum, Curtea a preferat să trateze chestiunile legate de condițiile de candidatură dintr-o perspectivă pur formală. De data aceasta a trecut la analiza pe fond a chestiunii și a dorit practic să blocheze candidatura doamnei Șoșoacă, argumentând că punctele dumneaei de vedere, opiniile, actele și faptele sunt incompatibile cu valorile constituționale, incompatibile cu spiritul Constituției, iar toate aceste acte și fapte o fac incompatibilă cu magistratura de șef de stat.

Contributors.ro: Aș vrea să aduc în discuție conceptul de democrație militantă. Ce înseamnă democrația militantă?

Ioan Stanomir: Democrația militantă este un concept care pornește de la următoarea viziune, democrațiile trebuie să se apere prin mijloace legale și constituționale în momentul în care inamicii lor se folosesc de mijloacele democratice pentru a le ataca. Să vă dau un exemplu concret. Un instrument favorit al democrației militante este dizolvarea partidelor politice. Democrația militantă există ca formulă și ca instrument și în constituția României. Avem, pe de o parte, un articol constituțiilor care obligă partidele politice să funcționeze cu respectul valorilor constituționale și avem, pe de altă parte, o prevedere expresă în constituție care dă dreptul tribunalului constituțional să dizolve partidele politice. Deci, din acest punct de vedere, democrația militantă există ca potențialitate și în Constituția României. Dar dați-mi voie să adaug ceva democrația militantă a apărut, s-a afirmat și s-a identificat cu experiența Germaniei de Vest de după 1949.

Experiența germană după 1949 a fost importantă. Ea s-a bazat pe două elemente care lipsesc în cazul românesc și anume credibilitatea și consecvența. Credibilitate, pentru că tribunalul constituțional a fost privit ca o instituție esențială în ordinea juridică a Republicii Federale Germane. Consistență și consecvență, pentru că, în cazuri similare, curtea a procedat similar. La noi, democrația militantă a fost mai degrabă o potențialitate. Pentru că, dacă privim în trecut, în cazul candidaturilor, de exemplu, ale lui Vadim Tudor la președinția României, curțile constituționale din trecut, de fapt, completele din trecut nu au judecat precum astăzi. Așa că marea problemă a democrației militante în România astăzi este dublă, avem probleme cu credibilitatea și consecvența.

Contributors.ro: Credeți că Curtea Constituțională din România a făcut această schimbare de patadigmă și a început să ia în seamă principiile democrației militante prin această decizie?

Ioan Stanomir: Decizia, după părerea mea, este mult prea slab redactată, mult prea criticabilă pe fond pentru a putea fi privită ca o decizie sub semnul democrație militante. Cei care doresc să înțeleagă cum arată decizii ale unui tribunal constituțional sub semnul democrației militante trebuie să privească către faimoasele cazuri din Republica Federală Germană, unde Partidul Național Socialist și Partidul Comunist au fost scoase în afara legii. Acelea sunt decizii ale democrației militante. Decizia Curții Constituționale de la noi mi se pare că este mai degrabă o decizie care încearcă să îmbrace o hotărâre, una politică, într-un ambalaj juridic. De multe ori tipul de formulare, tipul de raționament juridic, toate acestea nu dau impresia de seriozitate, de profunzime și nu cresc în conștiința publică sentimentul de credibilitate.

Contributors.ro: Și care credeți că ar fi elementele slabe în scrierea motivației?

Ioan Stanomir: Este greu în acest moment să facem o critică exaustivă a deciziei. Ceea ce toată lumea a observat este că această decizie are puncte în care seamănă mai degrabă cu un articol de presă, cu un dosar de presă în care sunt inventariate activitățile doamnei Șoșoacă. Așadar, această decizie combină amenstecă două registre: un registru mai degrabă jurnalistic și un registru de natură juridică, politică de natură constituțională. Este din punctul meu de vedere, o eroare, pentru că un asemenea pas fără precedent trebuia gândit, trebuia justificat, trebuia formulat într-o manieră care să îi facă pe cetățenii acestei țări să înțeleagă limpede că este vorba de o miză esențială.

Contributors.ro: S-a adus de multe ori în discuție întrebarea, poate în mod legitim Curtea Constituțională să facă această verificare a conduitei candidaților înaintea alegerilor? Poate da o decizie privind conduita unei persoane fără cale de atac?

Ioan Stanomir: Aici este o mare întrebare. Opinia separată a judecătoarei Iulia Scântei punctează în această direcție, că este vorba de o extindere a prerogativei Curții, fără ca această extindere a prelogativei Curții să fie însoțită de acordarea unui drept la proces echitabil. Pentru că persoana care face obiectul acestei proceduri, oricât de detestabilă ar fi ea, are dreptul să se apere. Ori, în actuala formulă utilizată de Curte, Diana Șoșoacă nu a putut să se apere. În cazul dizolvării partidelor politice există o procedură care permite o dezbatere la nivelul curții. Deci, vedeți, este o problemă și de principiu, și de procedură. Opinia separată, după părerea mea, trebuie luată în seamă ca o critică foarte importantă a opiniei majorității curții. Și dacă punem lucrurile în balanță, este limpede că în opinia separată a judecătoarei Scântei, putem identifica un argument foarte important: o extindere a prerogativelor curții dincolo de limitele pe care le trasează Constituția în practică.

Prin ceea ce s-a întâmplat zilele acestea, Curtea Constituțională își construiește o nouă prerogativă. Este ceea ce a și sesizat un articol interesant care a apărut zilele acestea pe o platformă, al avocatului Constantin Cosmin Pintilie.

Trebuie spus și următorul fapt. Hotărârea Curții Constituționale a trezit o reacție de ostilitate la nivelul opiniei publice și, dintr-o perspectivă, o lipsă de credibilitate. Lipsa de credibilitate este alimentată de politizarea numirilor și de percepția potrivit căreia judecătorii nu sunt suficient de independenți în raport de cei care i-au numit sau i-au ales în funcție. Aceasta este problema! Priviți compoziția Curții de acum și veți vedea că ea este o oglindă fidelă a unei politizări care durează de ani buni la nivelul Curții Constituționale.

Bunele intenții pot fi compromise de asemenea acțiuni

Contributors.ro: În cazul Curții Constituționale precedentul, jurisprudența contează foarte mult. Cum va acționa acest precedent pentru situații viitoare?

Ioan Stanomir: Curtea Constituțională are această particularitate că deciziile ei sunt definitive și irevocabile, pe de o parte și, pe de altă parte, faptul că ea este stăpâna propriilor sale prerogative și stăpâna propriei sale jurisprudențe. În jurisprudența Curții Constituționale existau în trecut suficiente argumente legate, de exemplu, cum s-a și observat, de principiul loialității constituționale, de principiul potrivit căreia un șef de stat trebuie să respecte valorile constituționale. Nimeni nu pune în discuție faptul că, pe fond, punctele de vedere ale doamnei Șoșoacă sunt totalitare și antisemite și faptul că o asemenea personalitate nu poate fi niciodată în măsură să se identifice cu valorile constituționale pe care le apără președintele României. Dar problema este alta. Problema este că un asemenea raționament corect pe fond este rău servit de modul în care a acționat Curtea Constituțională. Această mie mi se pare că este principala chestiune pe care noi trebuie să o luăm în calcul.

În ce măsură bunele intenții pot fi subminate, pot fi compromise de asemenea acțiuni care trezesc în rândul opiniei publice sentimentul arbitrariului. Pentru că pentru că tribunalul constituțional este o instanță contra-majoritară. Sunt un număr restrâns de cetățeni care decid pe chestiuni extraordinar de importante. Ei pot invalida un act normativ iar acum pot opri o persoană din a candida la funcția de președinte. Este imperios necesar pentru noi să avem un tip de transparență, de profesionalism și de onestitate în selectare acestor judecători…

Citeste întregul articol și comentează pe Contributors.ro.