Ce au în comun câțiva studenți israelieni și palestinieni din România, la 19 zile de la izbucnirea războiului din Gaza
Câțiva studenți israelieni și palestinieni stabiliți în România au vorbit pentru HotNews.ro despre îngrijorările lor legate de război, cum mențin legătura cu cei dragi aflați în zonele de conflict, dar și care sunt planurile lor de viitor, în contextul actual.
Conflictul dintre israelieni și palestinieni, început în urmă cu 75 de ani atunci când a fost creat statul Israel, a captat din nou atenția internațională pe 7 octombrie, după ce gruparea islamistă Hamas a atacat Israelul.
Peste 1.400 de israelieni, majoritatea civili, au fost uciși în urma atacului organizației care controlează Fâșia Gaza, iar peste 200 au fost luați ostatici. Ulterior, cel puțin 5.791 de palestinieni, majoritatea civili și foarte mulți copii, au murit în urma bombardamentelor IDF (armata israeliană).
Evenimentele au generat revolte în toată lumea, atât israelieni, cât și palestinieni protestând față de uciderea civilor nevinovați.
Studenții israelieni și palestinieni care studiază în România și cu care am stat de vorbă au în comun un lucru: grija pe care le-o poartă celor dragi și dorința ca acest război să se sfârșească.
Maryam, Bryan, Sofi și Mariam ne-au explicat ce îngrijorări au legate de război și ce soluții văd la un conflict care nu și-a găsit rezolvarea de zeci de ani.
„Prima reacție: am sunat rudele”
Maryam are 21 de ani și este studentă la Facultatea de Farmacie în cadrul Universității Carol Davila din București. Tatăl ei este palestinian, iar mama ei este româncă. S-a născut la Cluj și după ceva timp s-au mutat în București.
Cu toate acestea, simte o legătură puternică cu Palestina. „Aproximativ în fiecare vară mergem să ne vizităm rudele. Ei sunt, mai exact, din Cisiordania, Hebron. Asta e familia apropiată”.
Când a văzut pe social media ce se întâmplă în Gaza, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și sune rudele:
„În primul rând, am vorbit cu familia noastră să vedem care-i situația în Hebron. Și ei acolo nu prea merg la școală, magazinele sunt închise, pentru că și în Hebron este tensiune. După ce m-am liniștit că ei sunt cât de cât ok, am încercat să iau legătura cu prietena mea pentru că am o prietenă care a fost cu noi la liceu în România, dar ulterior s-a întors în Gaza. Am încercat să vorbesc cu ea, dar până acum n-am primit niciun răspuns”.
La fel a făcut și Mariam. Familia ei locuiește în Fâșia Gaza, iar ea a venit în țară să studieze regie și film, la UNATC, cu bursă. „Ce se întâmplă acolo e incredibil, nu-mi pot imagina cât de greu le este”. Familia ei a fugit din Gaza City când Israelul a anunțat că va invada regiunea.
„Ei nu pot să meargă în altă țară. Stau acolo și așteaptă bomba, numără și gata… Asta e situația. Gândește-te cum e să stai acolo și să-ți zică că mai ai doar zece minute timp în care trebuie să-ți părăsești casa”, continuă tânăra.
„M-am rugat ca totul să fie un vis”
Bryan are 29 de ani și este în ultimul an la medicină veterinară, în București. A fost în armata Israelului în 2013. După negocierile de pace din 2013, el a venit în țară pentru că a căutat un loc unde să poată studia medicină veterinară fără să fie nevoit să facă o altă facultate înainte. Așa a dat de România.
S-a născut în Franța, însă s-a mutat în Israel pentru că „evreii se simt, de multe ori, singuri acolo. Simțeam că Guvernul nu ne poate oferi protecție”. Așa că a plecat la 19 ani, în Israel. Familia lui a rămas în Franța.
Principala îngrijorare a lui Bryan este ca oamenii dragi lui să fie bine și în siguranță. În 7 octombrie, când a aflat de atacul Hamas, era la sinagogă. Sâmbăta este zi de odihnă pentru evrei (Șabat). De Șabat, ei nu folosesc telefoane sau alte dispozitive, așa că Bryan a ajuns la sinagogă „cu bună dispoziție pentru că urma să sărbătorim Simchat Torah”.
După puțin timp a observat că lumea din jurul lui era stresată. L-a întrebat pe un băiat ce se întâmplă, iar el i-a spus că „a început războiul”.
„E foarte trist că, atunci când mi-a spus că a început războiul, nu am fost stresat pentru că suntem obișnuiți cu asta. Suntem obișnuiți cu atacurile și cu terorismul”, continuă Bryan. „Așa că am întrebat «ce s-a întâmplat?», iar el mi-a spus că au reușit mai mulți teroriști să intre în țară, iar acum e un întreg masacru pe străzi. Apoi am văzut video-uri și am simțit că toată lumea se dărămă. M-am rugat ca totul să fie un vis”.
Prima dată s-a simțit trist, apoi furios, iar acum crede că e momentul pentru unitate. „Chiar acum, pentru mine, nu există medicină veterinară. Nu există studiu. Am o singură realitate: semenii mei sunt în război”.
Sofi, la fel ca Bryan, vine din Israel. Are 23 de ani și studiază medicina în București, la Universitatea Carol Davila. A lucrat și înainte în cabinetul unui medic israelian, de aceea a luat decizia de a continua cu facultatea de medicină generală. Vine din Modi’in, un oraș în apropiere de Tel Aviv. Familia ei a rămas în Israel, în timp ce ea se gândește serios să plece acasă.
„Sunt foarte tristă pentru că mulți dintre prietenii mei sunt morți, iar alții trebuie să se înroleze în armată și sunt acum la granița cu Gaza sau Liban”, povestește Sofi cum a afectat-o războiul. „Dar, de fapt, sunt fericită pentru că, în sfârșit, lumea înțelege prin ce am trecut în toți acești ani”.
A pierdut prieteni în masacrul de la festivalul de muzică Re’im, iar prietena ei cea mai bună este încă în Israel. Sofi spune că, în urma a ceea ce s-a întâmplat pe 7 octombrie, nu se mai simte în siguranță nicăieri. Nici măcar în România.
Ce urmează acum?
Pentru studenții palestinieni și israelieni stabiliți în România, războiul vine cu multă incertitudine și un sentiment de neputință. Își doresc să fie alături de cei dragi, însă nu toți pot să o facă în același fel.
Maryam, care s-a născut în România, spune că nu s-ar întoarce acum în Hebron pentru că este obișnuită cu libertatea pe care i-o oferă țara în care s-a născut. În plus, nu este o zonă sigură. Cu toate acestea, încearcă să crească nivelul de conștientizare al oamenilor asupra problemelor prin care trec rudele și prietenii ei în Gaza, să combată știrile false care circulă pe internet și să participe la viitoare proteste.
La știri false, Maryam dă exemplu informația care a circulat la începutul războiului potrivit căreia 40 de bebeluși au fost decapitați de Hamas.
Nicole Zedeck, reporteră la i24 News, un site de știri israelian, a declarat că soldații israelieni i-au spus că au văzut bebeluși decapitați. Pe pagina ei de Twitter a scris că „soldații cred că 40 de copii au fost omorâți”.
Informația a fost preluată și de Joe Biden, în 11 octombrie,și de premierul israelian Benjamin Netanyahu.
Știrea nu a putut fi confirmată, fiind bazată doar pe ceea ce a auzit jurnalista de la soldați. Alți reporteri aflați pe teren în Israel nu au scris despre asta și nu auziseră de un astfel de atac.
Ulterior, un purtător de cuvânt al IDF a afirmat că mărturiile soldaților sunt suficiente și nu va căuta alte dovezi pentru că ar fi lipsit de respect față de cei morți.
„Totul este în strânsă legătură cu lipsa de informații care vin din surse de încredere”, a declarat Dina Sadek, cercetătoare specializată în Orientul Mijlociu, pentru Poynter. „Le permite oamenilor să speculeze și să creadă multe lucruri pe care le văd pe internet, înainte să apară informația oficială”.
Tot în categoria știrilor care au provocat emoție în opinia publică, dar nu au putut fi confirmate independent, se numără și cea referitoare la explozia de la spitalul al-Ahli. The New York Times a publicat luni o erată în care afirmă că relatările sale privind explozia de la spitalul al-Ahli din Fâșia Gaza s-au bazat prea mult pe versiunea evenimentelor prezentată de Hamas.
În Gaza nu poate intra nimeni, așa că Mariam ține legătura cu rudele ei la telefon, doar așa e posibil momentan.
Pentru cei din Israel, situația este puțin diferită. Bryan, care a fost și în trecut în armată, s-ar întoarce dacă i s-ar cere să se înroleze în război, cu toate că mai are un an de facultate. Fratele lui mai mic lucrează în armată, la granița de nord, cu Libanul.
„Este foarte multă tensiune între Liban și Israel acum, nu știu dacă asta se observă din România”, explică Bryan. „Războiul nu este concentrat doar în Gaza acum. Putem fi atacați din toate unghiurile”.
Sofi încearcă să obțină aprobare de la universitate, ca să plece înapoi în Israel. „E nevoie de voluntari din cauza războiului. Au nevoie de mine la clinica la care lucram în Israel. Situația e foarte, foarte rea”.
La 19 zile de la izbucnirea războiului, sondajele arată că încrederea în guvernul Israelului a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani.
În Gaza, un sondaj, realizat de Washington Institute în luna iulie, arată că 50% din palestinieni au răspuns pozitiv la întrebarea „Hamas ar trebui să înceteze să ceară distrugerea Israelului și, în schimb, să accepte o soluție permanentă cu două state, bazată pe granițele din 1967?” (n.r.- se referă la granițele dinainte de așa-numitul „Război de 6 zile”, în urma căruia Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Cisiordania, Peninsula Sinai și Înălțimile Golan. Ulterior s-a retras din Sinai, care s-a întors la Egipt).
„Tot ce ne dorim este să se încheie acest război”
Bryan crede că „singurul lucru pe care Israelul l-ar fi putut face mai bine ar fi fost să eradicheze teroriștii înainte să facă ceea ce au făcut. Îmi pare rău pentru oamenii din Gaza, pentru că sunt sub regulile Hamas”.
Maryam spune că este o situație delicată, pentru că aude tot mai des întrebarea „Ești de acord cu ce a făcut Hamas?”
„Și dacă am fi de acord și dacă nu am fi de acord, ce s-a întâmplat ulterior nu este normal. Deci dacă aș spune că da, sunt de acord cu ce a făcut și dacă aș spune că nu, ce s-a întâmplat nu este normal”, continuă Maryam. „Este delicată situația pentru că ea este numită «organizație teroristă». Nu sunt neapărat de acord cu asta, pentru că ea vine în apărarea palestinienilor. Și pe ei trebuie să-i apere cineva”.
Tânăra crede că și ceea ce a făcut Hamas a fost un răspuns la ani întregi de ocupație și conflicte. Cu toate acestea, spune că nu este „de acord cu violența de nicio parte. Deci nu există motiv pentru ca vreun civil să fie rănit”.
Aceeași credință o are și Bryan și își dorește ca evreii și israelienii să devină mai uniți, în perioada asta. „Dacă mă întrebați de familia mea din Israel, pot spune că am 7 milioane de frați acolo. Pentru că, așa cum știți, israelienii și evreii, în general, sunt foarte uniți în momente de criză. Tot ce ne dorim este să se încheie acest război”, conchide tânărul.
INTERVIURILE HotNews.ro