Ce este injectomatul, „arma crimei” din Spitalul Sf. Pantelimon, conform procurorilor. I-au trădat datele rămase în memoria injectomatului? / Avertismentul medicului ATI Dorel Săndesc: „Scăderea dozei de noradrenalină nu este un gest legat automat de determinarea decesului”

Injectomatele sunt dispozitive medicale care administrează tratamentul pacienților, ca niște seringi automate, într-un mod dinainte programat și controlat în cantități fine. Aparatele au o memorie internă.

În timp ce pe foile de observație de la spitalul Sf. Pantelimon apar dozele corecte, datele din memoria injectomatelor au probat că real s-a administrat puțină noradrenalină pacientului de 54 de ani, susțin surse medicale sub condiția confidențialității. La rândul lor, surse judiciare au declarat că pe lângă cazul pacientului decedat, la care Parchetul face referire și pe baza căruia au obținut mandate de la judecător, mai există „aproximativ cinci” astfel de posibile cazuri, tratate de investigatori drept omor.

Pe de altă parte, doctorul Dorel Săndesc, vicepreședintele asociației medicilor ATI din România, spune că „Scăderea dozei de noradrenalină nu este un gest legat automat de determinarea decesului. Acest lucru trebuie lămurit cu toate datele concrete ale cazului aflat în anchetă”. El insistă pe ideea că ”menținerea acestor doze mari pe o perioadă de timp lungă duce la mortalitate în sine”.

Injectomate performante la ATI Pantelimon

De două ori i s-a oferit insuficientă noradrenalină unuia dintre pacienți, au susținut procurorii în ceea ce au făcut public despre caz. Prima oară, el a supraviețuit. Apoi a murit.

Parchetul nu face referire la memoria injectomatelor, dar sursele medicale au explicat pentru HotNews că „la ATI la Sf Pantelimon sunt injectomate Braun și altele echivalente ca grad de sofisticare. Dotarea este OK. Aceste injectomate au memorie. Tot ce se face cu ele poate fi reconstituit”.

Printre cele 4 mandate de percheziții la domiciu, efectuate miercuri, au fost și cele făcute la doi medici ATI și o asistentă, cei trei reținuți.

Dorel Săndesc este medic primar ATI la Spitalul Județean din Timișoara, președintele Comisiei de Anestezie-Terapie Intensivă din Ministerul Sănătății și vicepreședintele Societății Române de Terapie Intensivă.

Dr. Săndesc: ”În doză mare, Noradrenalina poate determina decesul”

Intervievat de HotNews.ro, Dr. Săndesc a explicat cum funcționează, conform protocolului secțiilor ATI un injectomat.

Injectomatul este utilizat pentru administrarea unei doze corecte, unei doze exacte pe unitatea de timp: „Este o seringă care se introduce într-un dispozitiv și permite reglarea în mililitri pe oră. Dacă nu ai avea acest dispozitiv, ai pune într-un flacon de 500 de mililitri și vei regla cu picături reglate manual, ceea ce nu va asigura o acuratețe a dozajului. Acesta este scopul injectomatului. El este utilizat exact pentru acest tip de medicamente, al căror efect este foarte puternic. Pentru a evita mai ales supradozajul – pentru că, și în doză mare, Noradrenalina poate determina decesul.”

Da, injectomatele rețin informațiile

Săndesc confirmă că, în funcție de tipul de injectomat, aparatele pot păstra în memorie doza administrată unui pacient. Medicul ATI crede că „este firesc să se caute aceste informații, pentru anchetă”.

Săndesc subliniază însă că „aș insista pentru o analiză medicală a cazului și pentru a vedea dacă reducerea unei doze poate fi legată de determinarea decesului sau este, de fapt, o măsură medicală justificată. Asta ținând cont de faptul că la dozele foarte mari care s-au administrat este posibil să nu fi existat răspuns din partea pacientului. Iar datele din literatura de specialitate arată că păstrarea acestor doze foarte mari la un pacient cu șoc refractar pot să determine ele însele decesul”.

„Nu putem simplifica: a redus doza, de asta a murit pacientul”

„Scăderea dozei nu este un gest legat automat de determinarea decesului. Acest lucru trebuie lămurit cu toate datele concrete ale cazului aflat în anchetă”, mai spune medicul:

„Nu cunosc caracteristicile concrete ale acestor cazuri. Am văzut doar lista celor 17 pacienți. Trebuie văzut dacă este o legătură între reducerea acestor doze și deces – tanatogenoză. Despre asta este vorba. Aici nu putem simplifica: a redus doza, de asta a murit pacientul. Discuția este mult mai amplă.”

Efectele negative ale noradrenalinei: pe inimă și stop cardiac

Discuția despre reducerea dozei este relevantă doar în contextul în care ai „toate datele pacientului”, potrivit medicului timișorean: „Aici este, de fapt, cheia problemei. Noradrenalina în doze mari, așa cum într-adevăr am văzut din informațiile publice, este justificată în anumite situații. Atunci când nu există răspuns, când nu se reușește ridicarea tensiunii și nu se mai recomandă menținerea acestor doze ridicate, ele fiind toxice și putând fi letale. Poți să omori un om dând o doză mare de Noradrenalină sau menținând-o pe termen lung, iar acest lucru este dovedit.”, a insistat el pe aceste elemente medicale.

„Ele sunt cu efect direct, pe inimă, determină ischemie, tulburări de ritm și stop cardiac. Nu vorbim aici de experiențe personale, ci despre studii. Există dovezi științifice în acest sens.”

„Acest medicament în doze mari poate determina „ vasoconstricție, astfel că sângele nu mai circulă în pacient, iar pacientul este condamnat la deces”.

„Noradrenalina are o plajă de dozaj foarte mare, între doza minimă și cea maximă citată în literatura de specialitate diferențele sunt foarte mari, iar doza trebuie adaptată în funcție de caz”.

„Atunci când e vorba de un pacient cu o boală de bază foarte gravă, cu un prognostic foarte rezervat, se vede aici, după mine, deficiența de legislație: faptul că noi nu avem niște precizări legislative, așa cum sunt în țările dezvoltate, și care se referă la îngrijirile de la sfârșitul vieții”, a spus Săndesc în dialogul cu HotNews.

„În cazurile în care pacientul nu răspunde la tratament, nu se justifică escaladarea artificială a unor doze până la niveluri toxice, iar acest lucru este precizat legal în alte țări – există precizări legale inclusiv legat de resuscitarea unui caz fără resurse terapeutice.”

„Ruptura între cetățenii țării și personalul medical, care este nefastă pentru toată lumea”

Toate aceste lucruri sunt necesare, ele au fost propuse de mult timp de Societatea Română de ATI și au fost respinse pe un val de reacție mediatică și politică ostilă.

E necesară adaptarea legislației la legislația internațională, care există și care ar ajuta la lămurirea acestei situații.

„În acest caz particular, trebuie să aflăm adevărul, cu ajutorul sistemului de justiție.
Dar trebuie să înțelegem că este și momentul să adaptăm legislația la standardele europene, occidentale, care prevăd reglementări clare în situația pacienților cu patologii extrem de grave, fără resurse de supraviețuire”, mai spune Dorel Săndesc.

Cazul de la Spitalul Pantelimon a dus, în opinia lui Săndesc, la riscul unei ”rupturi între cetățenii țării și personalul medical, care este nefastă pentru toată lumea”.

Avem puține centre de paliație. „De foarte multe ori, în ATI rămân internați pacienți pe care nu ai unde să îi duci”.

„În alte țări există centre speciale de paliație. Există un deficit major în România al serviciilor de paliație. Ele sunt prevăzute în noua Strategie de sănătate. Dar sunt situații când nu ai unde să duci pacient aflat dincolo de resursele terapeutice, nu ai centre de paliație, așa că el rămâne pe un pat de Terapie Intensivă. De foarte multe ori, în ATI rămân internați pacienți pe care nu ai unde să îi duci”.

Despre pacientul în vârstă de 54 de ani despre care se vorbește în comunicatul de ieri al procurorilor, Dorel Săndesc spune că „este posibil ca acest pacient să fi avut recomandare de îngrijire paliativă dar, neavând unde să fie mutat, a fost îngrijit în secția ATI până la doze maximale de Noradrenalină și, posibil, s-a constatat că pacientul nu a răspuns la ele.”

În practică, uneori injectomatele sar din pacient în pacient

Un alt unghi, care îngreunează aflarea adevărului de la Sf. Pantelimon, a fost exprimat chiar de către Parchet.

În anumite cazuri, spun procurorii, injectomatele nu erau alocate pe un anumit pacient, ci erau duse dintr-un salon în altul, mutate de la un pacient la altul, în funcţie de necesităţi. În aceste situații, care n-au fost detaliate la Sf. Pantelimon, relevanța datelor poate fi pusă sub semnul îndoielii.