Ce este Noul Front Popular, alianța de stânga care a câștigat alegerile din Franța, ce vor partidele care o compun și de ce este Melenchon o povară

Noul Front Popular (NFP), o alianță formată din patru partide de stânga și verzi, a câștigat în mod surprinzător alegerile parlamentare de duminică din Franța, obținând 182 de deputați, suficient pentru a veni pe primul loc și pentru a împinge extrema-dreaptă pe trei, dar insuficient pentru a aduna o majoritate absolută pentru un guvern stabil, scrie The Guardian.

Iată care sunt partidele care alcătuiesc NFP, ce propune alianța, cine sunt figurile sale cheie – și care sunt șansele să lucreze împreună.

Ce partide fac parte din NFP

Cel mai mare partid este Franța Nesupusă (LFI), condus de liderul stângii radicale Jean-Luc Mélenchon. Fondat în 2016, LFI este un partid de stânga radicală și populistă, care consideră că partidele și organizațiile politice tradiționale nu mai servesc democrației.

Pe locul al doilea se află Partidul Socialist (PS), partidul majoritar de centru-stânga al lui François Mitterrand și François Hollande. Social-democrat și proeuropean, a fost timp de decenii cel mai mare partid al stângii franceze, dar a obținut mai puțin de 2% la alegerile prezidențiale din 2022.

Partidul Verzilor din Franța (LE-EELV) este cea mai recentă iterație a unei mișcări fondate în 1984. A fost o singură dată la guvernare, intrând într-o alianță de stânga cu PS și comuniștii în 1997, când liderul său de atunci, Dominique Voynet, era ministru al mediului.

Partidul Comunist Francez (PCF), unul dintre cele mai vechi din Europa, a fost mult timp principala forță a stângii franceze postbelice și a făcut parte, de asemenea, din guvernul condus de PS al lui Lionel Jospin între 1997 și 2002. Acesta își propune în continuare să învingă capitalismul, dar este pragmatic în această privință, scrie The Guardian.

Ce conține programul NFP

Deși toate cele patru partide au declarat că au făcut concesii, programul NFP este puternic influențat de cel al LFI, incluzând promisiuni care ar crește semnificativ cheltuielile publice deja ridicate ale Franței.

Acesta promite: să anuleze reforma lui Emmanuel Macron privind creșterea vârstei de pensionare, să majoreze salariile din sectorul public, să coreleze salariile cu inflația, să majoreze ajutoarele pentru locuințe și pentru tineri, să reducă impozitul pe venit și asigurările sociale pentru persoanele cu venituri mici și să introducă un impozit pe avere pentru cei bogați.

NFP își propune, de asemenea, să crească salariul minim, să finanțeze 500.000 de locuri de îngrijire a copiilor, să limiteze prețurile alimentelor esențiale, ale electricității, gazului și benzinei, să stimuleze măsurile ecologice – inclusiv legiferarea pentru neutralitatea emisiilor de carbon până în 2050 – și să revizuiască politica agricolă comună a UE.

În ceea ce privește afacerile externe, alianța a declarat că va solicita o încetare imediată a focului în Gaza, va recunoaște Palestina, va „opri războiul de agresiune al Moscovei” în Ucraina, va continua să furnizeze arme Kievului și va „apăra neîncetat suveranitatea și libertatea poporului ucrainean”.

Cum se explică rezultatul bun în alegeri

Aceleași patru partide au format un pact similar, Nupes, după alegerile prezidențiale din 2022 și înainte de votul parlamentar care a urmat, obținând puțin peste 150 de deputați. Alianța s-a destrămat anul trecut din cauza conflictelor de personalitate și a diferențelor majore de politică.

NFP a fost alcătuit în grabă, după ce președintele Macron a decis să dizolve parlamentul luna trecută, în urma înfrângerii grele suferite de tabăra sa la alegerile europene, unde Adunarea Națională (RN), partidul de extremă-dreapta, a obținut peste 30% din voturi.

În timp ce milioane de alegători francezi de stânga vor fi votat de bună voie pentru candidații NFP, alianța a beneficiat, de asemenea, de „frontul republican” care a fost creat după primul tur de scrutin, câștigat confortabil de RN.

Pentru a nu diviza votul anti-RN în eventualul tur de scrutin tripartit, NFP a renunțat la 132 de candidați, în principal de pe locul al treilea. Dar peste 80 de centriști s-au retras, de asemenea, în favoarea candidaților NFP, iar mulți susținători de centru și de centru-dreapta au votat apoi la stânga pentru a bloca RN.

Potrivit Ipsos, 54% dintre persoanele care au votat pentru tabăra lui Macron în primul tur și 29% dintre cei care au votat pentru formațiunea de centru-dreapta Les Républicains (LR) au votat pentru NFP atunci când candidatul alianței era din partea PS, Verzilor sau Partidului Comunist.

Mai puțini au făcut această schimbare atunci când candidatul NFP făcea parte din LFI, un partid mai radical, dar cifrele erau totuși semnificative: 43% dintre votanții coaliției prezidențiale și 26% dintre votanții LR.

De ce n-ar rezista alianța? Din cauza lui Melenchon

Nupes s-a prăbușit în principal din cauza caracterului dominator și combativ al lui Mélenchon și a pozițiilor sale din ce în ce mai radicale, dar și din cauza diferențelor politice profunde privind sprijinul pentru Ucraina, războiul din Gaza – LFI a refuzat să califice Hamas drept grup terorist – și UE, scrie The Guardian.

Liderul abraziv al LFI, în vârstă de 72 de ani, a promis să se retragă din NFP, dar nu s-a grăbit totuși să facă acest lucru, cerând duminică ca viitorul prim-ministru al Franței să provină din alianță și să pună în aplicare „manifestul nostru, și numai manifestul nostru” – în ciuda faptului că alianța nu are majoritate absolută.

A sugerat chiar că i-ar plăcea postul. Însă frecventele sale accese de furie, atacurile la adresa adversarilor, poziția sa antiamericană, eurofobia și – înainte de invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina – comentariile frecvente favorabile Moscovei l-au făcut prea toxic.

Mélenchon s-a confruntat, de asemenea, cu acuzații de antisemitism, descriindu-i recent pe participanții la o demonstrație împotriva antisemitismului drept „prietenii sprijinului necondiționat al masacrului (din Gaza)” și părând să minimalizeze antisemitismul din Franța, descriindu-l drept „rezidual”.

El neagă acuzațiile.

Mulți dintre colegii lui Mélenchon din NFP nu îl suportă, iar dezertorii din LFI care au abandonat partidul din cauza tacticilor sale și sunt acum deputați independenți de stânga, precum Clémentine Autain și François Ruffin, vorbesc despre el ca despre „un obstacol” pentru stânga.

În timp ce Mélenchon și locotenenți precum Manuel Bompard au exclus orice formă de coaliție cu centrul sau centrul-dreapta și au insistat că nu poate exista „nicio negociere” cu privire la programul NFP, alte figuri importante ale alianței, precum Raphaël Glucksmann, nu sunt de acord.

Glucksmann, care a condus campania de succes a PS pentru alegerile europarlamentare, s-a alăturat centriștilor, afirmând că rezultatele alegerilor impun sfârșitul „politicii de confruntare” și dorința de „a vorbi, a dezbate – și a schimba cultura politică a Franței”.

Ce facțiune a NFP ar putea câștiga și cine ar putea să o conducă

Deși LFI este cea mai mare facțiune din cadrul PNL, cu aproximativ 70 de deputați, celelalte trei partide depășesc în număr partidul stângii radicale – PS are în jur de 60 de deputați, Verzii 28 și comuniștii nouă. Acestea s-ar putea să nu se lase manevrate.

Autain a declarat luni de asemenea că disidenții LFI ar putea încerca să formeze un grup politic separat în cadrul NFP, eventual împreună cu comuniștii și cu unii deputați de stânga de peste mări și alți deputați neafiliați, ceea ce ar putea slăbi și mai mult poziția LFI în cadrul alianței.

Liderul socialist, Olivier Faure, a declarat că PNL va încerca să prezinte un candidat pentru postul de prim-ministru până la mijlocul săptămânii. Marine Tondelier, lidera Verzilor, a declarat că acesta ar putea fi un membru al unuia dintre cele patru partide principale, dar și „cineva din afara politicii”.

„Cea mai bună metodă va fi consensul, găsirea colectivă a unor soluții inteligente”, a declarat Tondelier, una dintre vedetele marcante ale campaniei. „Dacă vrem să guvernăm, trebuie să fim cu adevărat uniți”, a spus ea, avertizând că nu va fi ușor „fără compromisuri serioase”.