Cine va guverna Franța? Care sunt scenariile posibile după surpriza produsă de alegerile anticipate de duminică

Alianța stângii a câștigat duminică al doilea tur al alegerilor legislative din Franța, dar acum nu are suficienți parlamentari pentru a asigura o guvernare stabilă. Scenariile pentru viitor includ un guvern minoritar al stângii, unul al centriștilor lui Emmanuel Macron sau chiar un guvern tehnocrat, problema este că niciunul nu pare stabil, scriu Le Monde și Reuters.

Franța s-a trezit luni dimineață cu un parlament fără majoritate, așa că partidele se confruntă acum cu negocieri dificile pentru a forma un guvern stabil.

Principala problemă deocamdată este că principalele grupări din legislativ și-au semnalat intrasingența și lipsa de disponibilitate pentru un acord.

Care sunt prin urmare scenariile posibile?

Când trebuie numit un nou guvern

Președintele Emmanuel Macron i-a cerut luni premierului Gabriel Attal să rămână deocamdată în funcție. Attal se prezentase la palatul Elysée pentru a-și înmâna demisia.

El declarase deja că este pregătit să rămână la Matignon „atât timp cât datoria o cere” – cu alte cuvinte, până la găsirea unui succesor.

Nu există un calendar oficial pentru ca Emmanuel Macron să ceară actualului guvern să demisioneze sau să numească unul nou. Șeful statului a declarat duminică că preferă să „aștepte structurarea noii Adunări Naționale pentru a lua deciziile necesare”, „în conformitate cu tradiția republicană”.

Pe de altă parte, Macron nu poate ignora complet noua situație politică rezultată în urma alegerilor.

Un guvern minoritar în Adunarea Națională este expus amenințării unei moțiuni de cenzură, care ar putea fi depusă încă de la prima sesiune a viitoarei Adunări Naționale – prevăzută pentru 18 iulie, în temeiul articolului 12 din Constituție.

Această moțiune de cenzură ar avea toate șansele să fie adoptată, având în vedere că tabăra prezidențială nu dispune în prezent decât de 168 de locuri din 577, și ar duce la căderea imediată a guvernului Attal.

Cum este ales prim-ministrul

În teorie, președintele Republicii are puterea de a numi pe cine dorește la Matignon. Cu toate acestea, logica instituțională nu îi permite să treacă peste opinia majorității deputaților, deoarece un guvern care ar merge împotriva dorințelor acestora ar putea fi supus unei moțiuni de cenzură.

Prin urmare, este de așteptat să aleagă un candidat susceptibil de a obține sprijinul majorității deputaților – sau cel puțin de a nu fi respins de o majoritate a acestora.

Dacă o tabără politică dispune de majoritatea absolută a deputaților în urma alegerilor legislative (adică cel puțin 289 din cei 577 ai Camerei), lucrurile sunt simple: desemnarea unui prim-ministru din rândurile sale este o chestiune de principiu – chiar dacă acesta provine dintr-un partid care se opune șefului statului, așa cum s-a întâmplat în timpul coabitării altor președinți.

Cu toate acestea, în urma acestor alegeri, niciun grup politic nu mai poate pretinde o astfel de majoritate. Primii clasați, cei din Noul Front Popular (NFP), dispun doar de 182 de aleși, la care s-ar putea adăuga aproximativ treisprezece aleși din partea diferitelor partide de stânga, ceea ce conferă o majoritate relativă de abia o treime din locuri.

Care sunt scenariile posibile

În absența unei majorități clare parlamentare există un risc real de blocaj instituțional. Instituțiile nu impun niciun calendar pentru formarea unui guvern, dar niciun text legislativ sau de reglementare nu poate fi adoptat în absența acestuia.

Negocierile din următoarele zile pot conduce sau nu la apariția unuia dintre aceste scenarii:

O coaliție

Întrucât niciunul dintre marile blocuri politice rezultate în urma alegerilor legislative nu dispune de o majoritate, discuțiile ar putea începe în vederea formării unei coaliții susceptibile să reunească mai mult de 50% dintre deputați în jurul numelui unui prim-ministru și al unui contract guvernamental.

Este ceea ce se întâmplă în democrațiile parlamentare ale altor țări, cum ar fi Germania și Italia. Dar este și ipoteza evocată de anumiți lideri politici înainte de turul al doilea, când vorbeau de un „guvern de uniune națională” sau de un „guvern provizoriu”.

Pentru moment, însă, lucrurile par să fi început prost.

Principalii reprezentanți ai stângii au exclus deja orice perspectivă de alianță cu tabăra macronistă și/sau cu dreapta, respingând orice „alianță a contrariilor” sau orice „aranjament”.

În timp ce Emmanuel Macron nu a vorbit încă, șeful partidului prezidențial Renaissance, Stéphane Séjourné, a avertizat deja că tabăra prezidențială va prezenta „precondiții pentru orice discuție” în vederea unei majorități – macroniștii au exclus deja orice alianță cu La France insoumise (LFI), partidul stângii radicale, care rămâne principala componentă a NFP cu 74 de deputați.

Șeful partidului centrist Horizons, Edouard Philippe, a declarat de asemenea că dorește să „favorizeze crearea unui acord” fără partidul lui Marine Le Pen Rassemblement national (RN) sau LFI. În ceea ce-l privește pe Laurent Wauquiez, unul dintre liderii conservatorilor din Les Républicains (LR), acesta a exclus să participe la „negocieri, combinații, pentru a construi majorități nenaturale” cu sprijinul celor aproximativ șaizeci de aleși ai LR și a diferitelor partide de dreapta.

Un guvern poate fi numit și poate rămâne în funcție fără sprijinul explicit al unei majorități absolute în Adunare. Acesta a fost cazul guvernelor macroniste ale lui Elisabeth Borne și Gabriel Attal care, între 2022 și 2024, au avut doar o majoritate relativă de 246 de locuri din 577 (43%) în Adunare.

Tabăra prezidențială a reușit să mențină aceste guverne minoritare timp de doi ani, deoarece opozițiile de dreapta, stânga și extrema dreaptă nu și-au unit niciodată forțele pentru a le răsturna. Macroniștii au fost însă nevoiți să caute majorități de la caz la caz pentru a trece fiecare proiect de lege și au recurs în mod regulat la articolul 49.3.

Un astfel de scenariu ar putea permite teoretic Noului Front Popular să guverneze, dar presupune ca cel puțin 94 de deputați care nu au fost aleși sub culorile stângii să accepte să ofere stângii sprijinul lor tacit. Tabăra prezidențială ar putea, de asemenea, să păstreze puterea, cu condiția să convingă 121 de deputați de dreapta sau de centru-stânga să o lase să guverneze.

Având în vedere rezultatele lor, LR și RN au însă foarte puține șanse de a guverna în acest fel.

Un lucru este sigur: în absența unei majorități clare și stabile, un guvern minoritar ar trăi sub amenințarea unui vot de neîncredere în parlament, ceea ce ar putea duce la o succesiune rapidă de guverne.

Un guvern de tehnocrați

În cazul în care situația este blocată, numirea unui guvern „tehnic” ar putea fi soluția. Aceasta ar presupune numirea unor miniștri fără apartenență politică pentru a gestiona afacerile curente și a pune în aplicare anumite reforme consensuale, cu sprijinul diferitelor blocuri din Adunare, de la caz la caz.

Aceasta este o configurație pe care Italia a mai văzut-o de mai multe ori în perioade de criză, dar care nu a durat niciodată prea mult. Este dificil pentru un astfel de executiv să se mențină pe termen lung, deoarece îi lipsește legitimitatea urnelor de vot.

Ar putea fi dizolvat parlamentul în viitorul apropiat?

Posibilitatea unei noi reveniri la urne pentru a clarifica situația politică este în principiu exclusă pentru moment.

În conformitate cu articolul 12 din Constituție, „nu se poate proceda la o nouă dizolvare în anul următor acestor alegeri”. Prin urmare, partidele și președintele Macron trebuie să găsească o soluție pentru a guverna țara anul acesta cel puțin.