Ce (nu) ne spune un sondaj despre alegerile din Bucuresti (de Mircea Kivu)
Nu stiu daca ati observat, dar de la inceputul acestui an nu a fost publicat nici un sondaj de opinie cu subiect politic. Sa-si fi inchis agentiile de cercetare portile? Sa se fi dedicat exclusiv studiului pietei de cas sau de urda proaspata? Nici una, nici alta. Pur si simplu, intrate in an electoral, partidele comanda din greu sondaje de opinie, pe care le utilizeaza in definirea strategiilor de campanie. Rezultatele sunt confidentiale, nu se doreste a fi cunoscute si de adversarii politici. A fost la fel si in alti ani, dar atunci obisnuiau sa „scape”, din cand in cand, catre presa o parte din rezultatele pe care partidele le utilizau fie ca argument indreptat impotriva contracandidatilor, fie pentru reglarea unor conturi interne, in luptele dintre diferitele fractiuni ale aceluiasi partid.
Probabil, o vor face si in acest an, de indata ce principalii actori (pentru aceasta primavara, candidatii pentru Primaria Bucurestiului, ai altor orase mari si, in premiera, pentru consiliile judetene) vor fi fost facuti cunoscuti publicului. Anume, o vor face cand, si mai ales cum, vor considera ca acest lucru le aduce un oarece profit. Din pacate, in Romania nu exista practica din alte tari, ca principalele trusturi de presa sa comande propriile sondaje, pe care le publica si comenteaza in exclusivitate. Atunci cand acest lucru se va intampla, vom scapa in buna parte si de multe din suspiciunile actuale caci, in calitate de platitor si beneficiar, presa va putea patrunde in bucatariile institutelor de sondaje, putand verifica nemijlocit corectitudinea acestora. Avem totusi un sondaj, unul apocrif, atribuit INSOMAR, care se refera la preferintele bucurestenilor, pe care ne grabim sa-l comentam. Sondajul cu pricina nu masoara intentiile de vot – nici nu prea avea cum, atat timp cat numele candidatilor nu sunt cunoscute -, ci gradul de incredere in posibilii candidati. Daca nu facem distinctia necesara dintre intentia de vot – care presupune a alege un singur personaj dintr-o lista in care fiecare partid are o oferta unica – si increderea in personalitati – un respondent poate avea incredere, simultan, in mai multe persoane, ceea ce nu presupune si ca le si considera bune pentru a fi primar -, riscam sa nu intelegem mare lucru din putinele informatii care au fost date publicitatii.
La o prima citire, dintre cei doi candidati la candidatura PSD – Oprescu si Vanghelie – primul are un scor de doua ori mai bun. Problema este ca nu-i deloc evident ca cei 47% dintre bucuresteni care declara ca au incredere in doctorul Oprescu l-ar si vota in eventualitatea in care pe buletinul de vot, in acelasi dreptunghi cu sigla PSD, s-ar afla numele acestuia. Asta pentru ca, s-a constatat in alegerile trecute, votul bucurestenilor este puternic determinat politic, ceea ce inseamna ca, atunci cand iau decizia de vot, pentru cei mai multi bucuresteni conteaza mai putin personalitatea candidatului decat apartenenta sa la un anumit partid. Sigur, nu putem baga mana in foc ca aceasta caracteristica este data pentru totdeauna – scaderea increderii generale in partidele politice ar putea duce la schimbarea prioritatilor. Oricum, faptul ca numai 24% din bucuresteni se declara sustinatori ai PSD ne arata ca jumatate dintre cei care au incredere in senatorul-chirurg simpatizeaza alte partide, avand deci sanse mici sa-l voteze pe acesta. Dimpotriva, actualul primar al sectorului 5 are un profil politic mai asemanator celui al votantului tipic al PSD – om din popor, mai putin educat, dispus (respectiv sensibil) la gesturi populiste. Este deci destul de probabil ca cei 21% dintre bucuresteni care il simpatizeaza pe Vanghelie sa fie in acelasi timp si votanti PSD, astfel incat increderea sa se transforme in procent electoral. Pentru a decide care este cel mai bun candidat, strategii PSD au nevoie de informatii suplimentare – de care, desigur, dispun la aceasta ora -, anume cati dintre simpatizantii PSD l-ar vota pe Oprescu, respectiv pe Vanghelie.
La fel stau lucrurile cu alti candidati prezenti in „clasamentul” furnizat de sondajul INSOMAR. Un exemplu interesant este cel al vocalului Cosmin Gusa, care, cu un scor de incredere de 27%, se califica drept un candidat cu sanse reale, mai ales ca la ora la care scriu aceste randuri se pare ca alte personalitati care-l surclaseaza in topul increderii (Prigoana, Negoita) nu vor candida. Partidul pe care-l reprezinta – PIN – intruneste insa sufragiile a numai 4% dintre bucuresteni. Este evident ca acest candidat nu va intruni la urne un scor semnificativ, decat in eventualitatea in care va atrage voturi ale celor nemultumiti de candidatul desemnat de partidul preferat (de exemplu, simpatizanti ai PSD care nu-l plac pe Vanghelie) sau din partea celor – destul de numerosi – care se declara dezamagiti deopotriva de toate partidele aflate in cursa. De altfel, mesajul transmis in prezent de acest candidat (toate partidele sunt deopotriva ticaloase) denota faptul ca el vizeaza tocmai aceste segmente electorale.
Despre sansele celorlalti candidati sunt sigur ca vom mai avea prilejul sa discutam, o data ce toate piesele vor fi asezate pe esichierul competitiei electorale.
INTERVIURILE HotNews.ro