Ce trebuie să știi la începutul anului 2026, dacă vrei să-ți cumperi o locuință: Creșterea prețurilor va fi mai lentă. Piața se va așeza după primul trimestru

Piața rezidențială din România arată ca un puzzle cu piese care nu se mai potrivesc la fel de ușor ca în anii trecuți. Prețurile au urcat, ritmul tranzacțiilor s-a domolit, iar cumpărătorii s-au transformat în „auditori” meticuloși ai dezvoltatorilor, documentațiilor și perspectivelor de randament.

Nu este vorba despre o criză, ci mai degrabă despre o maturizare forțată de costul vieții și de incertitudinea economică: românii devin mai atenți, dezvoltatorii mai calculați, iar piața începe să renunțe la exuberanța ultimilor ani.

O piață care respiră altfel

Piața „se va așeza după primul trimestru”, estimează Daniel Crainic, director de marketing al Imobiliare.ro.

„Românii au cheltuieli mai mari și au nevoie de timp pentru a se adapta, ceea ce va duce, pentru unii, la amânarea deciziei de cumpărare. Ulterior, numărul tranzacțiilor ar putea crește treptat.”

Această schimbare de ritm este vizibilă în tot lanțul de decizie: perioada de tranzacționare se lungeste, atenția la istoricul dezvoltatorului crește, iar verificarea documentelor — de la urbanism la etapizare — devine noul standard. Cumpărătorul din 2026 este mai puțin speculativ și mai mult analitic.

Cluj-Napoca: liderul scump, dar temperat

Clujul rămâne capitala neoficială a scumpului: apartamentele noi au depășit pragul de 3.300 €/mp util. Surpriza vine însă din ritmul: doar +5% în ultimul an — cel mai mic avans dintre marile orașe.

Pe segmentul vechi, viteza este alta: +11%, până la 3.227 €/mp util.

București: metropola care accelerează când alții frânează

Capitala joacă în alt film. Dezvoltatorii au crescut prețurile cel mai rapid din țară în decembrie (+3% lunar), iar în ritm anual Bucureștiul a bifat +17%, atât la nou cât și la vechi.

Un apartament nou costă în medie 2.500 €/mp util, dar locuințele vechi rămân „refugiul” relativ accesibil la 2.159 €/mp util.

Bucureștiul rămâne singurul oraș mare în care segmentul vechi este încă relevant ca „intrare” pe piață pentru clasa medie urbană.

Orașe secundare, dinamici diferite

Brașov urcă pe valul dezvoltatorilor. Locuințele noi ating 2.698 €/mp util, cu +11% anual, în timp ce cele vechi cresc mai moderat (+9%, la 2.166 €/mp)

Timișoara are unul dintre cele mai mari ecarturi între nou și vechi: 2.131 €/mp versus 1.820 €/mp.

Apartamentele vechi au crescut chiar mai rapid (+12% față de +11% la nou) — semn al unui oraș care se extinde, dar încă nu și-a reinventat complet fondul locativ.

Constanța arată o piață duală: +6% la nou (2.058 €/mp) și +13% la vechi (1.916 €/mp), a doua cea mai mare accelerare anuală pe segmentul vechi după București.

Orașul de la mare intră astfel într-o fază „post-pandemică”, în care litoralul devine un produs imobiliar folosit tot mai des pentru randamente.

Iași rămâne cel mai accesibil mare oraș: 1.972 €/mp la nou și 1.904 €/mp la vechi — singurul mare oraș sub pragul de 2.000 €/mp.

Ironic sau nu, orașul universitar cu cel mai mare aport anual de forță de muncă tânără rămâne și cel mai cumpătat în prețuri.

Explicația nu ține doar de salarii sau demografie, ci și de cultura locuinței: în România proprietatea rămâne forma supremă de securitate socială, iar randamentul emoțional încă face parte din ecuație.

Concluzie: o piață care nu mai poate fi citită la prima vedere

Pentru cumpărătorii tineri, începutul de 2026 este un test de disciplină financiară: mai multe verificări, mai multă răbdare, mai puțin romanticism.

Pentru dezvoltatori, este un test de credibilitate: în București și Cluj se vând branduri imobiliare, nu doar locuințe.

Pentru piață, este un test de maturitate.

Două propoziții rezumă începutul acestui an mai bine decât orice grafic:

Românii nu au renunțat la visul proprietății.
Au renunțat doar la graba de a-l cumpăra.

Iar această diferență va modela piața mai mult decât o poate face o dobândă.