Ce va face Gordon Brown (de Emil Stoica)
Astazi Tony Blair ii va lasa locul lui Gordon Brown ca prim-ministru al Marii Britanii. Cine este insa Gordon Brown si care ar fi impactul acestei schimbari asupra UE si a Romaniei?
Gordon Brown a facut parte din echipa laburista cu care Tony Blair a castigat alegerile din Marea Britanie din 1997, dupa 20 de ani de guvernare a Partidului Conservator si, din 1997 si pana acum a fost ministru de finante.
Succesul economic 1997 – 2007 al tandemului Tony Blair – Gordon Brown se datoreaza schimbarii politicilor partidului laburist (de stanga) catre centru. Pe de o parte au facut o prioritate din domeniile sanatatii si educatiei publice, sumele alocate in aceste domenii crescand cu 50% in 10 ani.
Pe de alta parte, au mentinut deschiderea economica a Marii Britanii, nu s-au opus preluarii unor mari firme britanice de catre firme din alte tari si au mentinut un rol minim al statului in economie;
au mentinut o rigoare fiscala, au incurajat flexibilitatea a fortei de munca, au incurajat somerii sa se intoarca la lucru, au dat mai multa putere comunitatilor locale, inclusiv prin mai multa autonomie pentru Scotia, Irlanda de Nord si Tara Galilor is au responsabilzat mai mult cetatenii – de exemplu prin pensiile private.
Astfel, Marea Britanie a inregistrat cresteri economice superioare zonei euro si un somaj mult inferior. In plus, Londra si-a consolidat rolul de capitala financiara a Europei.
Reformele din domeniul sanatatii au dat rezultatele asteptate. Timpii lungi de asteptare au fost redusi iar conditiile din spitale si dispensare s-au imbunatatit.
Acest lucru se datoreaza pe de o parte investitiilor dar mai ales introducerii competitiei intre spitale si prin plata de la buget catre spitale private in cazul in care spitalele publice nu-si indeplineau obiectivele.
Gordon Brown va avea un mandat scurt, de circa 2 ani, iar obiectivele sale vor fi in special in domeniul locuintelor si al invatamantului.
In domeniul invatamantului, Gordon Brown isi doreste prelungirea perioadei petrecute de tinerii britanici in scoli si isi doreste ca orice tanar sa aiba o calificare in buzunar atunci cand termina scoala.
Gordon Brown este constient ca intr-o economie globala, o tara bogata cum este Marea Britanie isi poate mentine statutul doar prin investitii si programe in educatie.
Si stie ca statul de unul singur nu poate garanta o educatie adecvata. De aceea a initiat programe si are ca obiectiv ca fiecare scoala sa aiba un partener de business, ca fiecare scoala sa stie incotro o vor lua tinerii dupa ce vor termina scoala si care ar fi programa de urmat.
Partenerii de business vor fi incurajati sa finanteze scolile si sa fie prezenti in boardul scolilor/ chiar sa le conduca precum niste afaceri.
Un alt obiectiv este atragerea si mai mult celui de-al 3-lea sector (al ONG-urilor, institutiilor de caritate; celelalte doua sectoare fiind cel public si cel privat) in economie si in viata sociala.
Guvernul laburist recunoaste faptul ca statul singur nu este in stare sa raspunda bine tuturor nevoilor sociale si de aceea exista chiar un minister care co-ordoneaza relatia cu cel de-al 3-lea sector.
Gordon Brown insa este un eurosceptic. Este eurosceptic din doua motive: primul ar fi ca Marea Britanie are mai multa incredere in economia de piata si in respectul legii decat au celelalte tari europene.
Al doilea motiv ar fi ca intr-o lume din ce in ce mai globalizata, rolul organizatiilor regionale – cum este Uniunea Europeana – este vazut ca unul economic si nu politic. Din aceasta cauza Gordon Brown se va opune – asa cum a facut-o dealtfel – integrarii in zona euro sau a unei integrari politice mai accentuate in cadrul Uniunii.
Pe de alta parte este un sustinator al extinderii UE, in special prin acceptarea Turciei.
Nu cred ca in urmatorii 2 ani Gordon Brown se va preocupa prea mult de problemele UE. De aceea, pentru Romania, venirea lui Gordon Brown va avea in urmatorii 2 ani un impact neutru.
Ceea ce pot face guvernantii nostri insa este sa se uite la cum au reformat laburistii sistemul de sanatate, care sunt planurile pentru invatamant, sa invete ca un aparat birocratic poate functiona eficient si in folosul cetateanului, ca pietele se autoreglementeaza, ca o economie poate fi deschisa si prietenoasa pentru investitii, ca piata muncii poate fi flexibila si ca ONG-urile pot fi
folosite activ in suplinirea unor activitati sociale si economice unde statul nu poate fi la fel de eficient.