Ce vrea Putin în Republica Moldova? Un fost important demnitar moldovean vorbește despre mizele Rusiei în votul crucial de duminică și despre ce așteaptă Chișinăul de la România

Cetățenii din Republica Moldova votează duminică în primul tur al alegerilor prezidențiale și în referendumul pentru integrarea în UE. Într-un interviu pentru HotNews, fostul ministru de Externe moldovean Nicu Popescu vorbește despre importanța votului, despre tentativele Rusiei de destabilizare a Republicii Moldova, despre proiectele de infrastructură pe care România și Republica Moldova ar trebui să le grăbească și despre garanțiile de securitate de care Chișinăul are nevoie, în contextul amenințării ruse.

Nicu Popescu a fost de două ori ministru de Externe al Republicii Moldova, ultima oară în perioada august 2021-ianuarie 2024, iar în prezent este distinguished policy fellow la cel mai important think-tank european, Consiliul European pentru Relații Externe, în vreme ce este implicat ca „activist civic” în campania pentru referendumul declanșat de președinta Maia Sandu. 

• În interviul acordat HotNews.ro, Popescu avertizează că respingerea referendumului ar oferi un elan forțelor anti-europene din Moldova, subliniind că tentativele brutale de cumpărare de voturi în această campanie arată că Kremlinul este dispus să facă eforturi serioase pentru destabilizarea Moldovei.

• Fostul șef al diplomației de la Chișinău spune că Republica Moldova se află într-o situație mai stabilă în prezent și mulțumită felului în care Ucraina a rezistat invaziei rusești. Dar amintește că în primele săptămâni de război, riscul ca Rusia să ajungă la hotar cu Republica Moldova și cu România „era o ipoteză foarte serios discutată peste tot”.

• În acest context, el subliniază că Chișinăul a luat în serios asigurările lui Klaus Iohannis ca niște „garanții serioase verbale de securitate pentru Republica Moldova” și a spus că „Republica Moldova și România și partenerii noștri din Vest trebuie să ne mișcăm treptat spre mecanisme legale, spre garanții scrise pentru securitate” .

Principalul risc în cazul referendumului pentru integrarea în UE

Hotnews: Ne apropiem de un moment electoral în Republica Moldova pe care mulți politicieni și comentatori l-au catalogat drept crucial, alegerile prezidențiale și referendumul din 20 octombrie și aș vrea să vorbim despre referendum în primul rând. Cât de important este acesta? Care ar fi efectele concrete ale unui vot „pentru”?
Nicu Popescu: Este, evident, foarte important pentru viitorul Republicii Moldova. Așa cum acum 30 de ani, în Constituția Republicii Moldova au fost introduse mai multe prevederi care în ultimii 30 ani au asigurat un grad de democrație, chiar dacă imperfectă, acum este rândul ca acest document de bază al țării noastre, Constituția, să prevadă și anumite măsuri care ne vor aduce în Uniunea Europeană.

Deci efectul imediat al acestui referendum, dacă reușește, este să introducem în Constituție o prevedere privind aderarea la UE, care setează obiectivul acestui scop și obiectiv de țară și în baza lui să accelerăm și să simplificăm implementarea acquis-ului comunitar în Moldova. 

Deci este un exercițiu foarte important și care va seta cadrul constituțional pentru toate guvernările din Republica Moldova până cel puțin la momentul aderării la UE. 

– Și ce ar însemna un vot împotriva? Ar opri, practic, procesul de integrare?
– Eu nu cred că, la modul realist, cineva crede că se va vota împotriva. În Moldova există totuși un consens pro-european de foarte mulți ani, care este destul de consolidat. 

Principalul risc este o prezență insuficientă la vot, în special pentru că pragul electoral de prezență la vot trebuie să fie peste o treime, dar această treime se calculează în baza unor liste electorale care reprezintă o Moldovă cu mult mai mulți locuitori decât avem astăzi.

Aceste liste electorale nu au fost ajustate de foarte mult timp, de peste un deceniu, sunt trei milioane și ceva de alegători pe aceste liste, ori, în realitate, numărul de persoane care trăiesc astăzi în Moldova este mult mai mic. Deci, acest 33% se calculează dintr-o listă care nu mai reprezintă, din păcate, realitățile demografice din Republica Moldova.

– Care ar fi riscul unui astfel de scenariu negativ?
– Pur tehnic nu se schimbă Constituția și rămânem unde am fost. Dar, evident, este un semnal negativ în exterior, slăbește poziționarea Republicii Moldova în raport cu partenerii, plus, evident, oferă un soclu și un anumit elan potențial fortificat pentru forțele anti-europene din Moldova. Deci, astea ar fi efectele politice. 

„Nu este manipulare, este tentativă brutală, directă și frontală de cumpărare de voturi”

– Apropo de aceste forțe din Moldova, autoritățile și presa, în unele cazuri, au descoperit în mod repetat aceste scheme de manipulare opiniei publice, de manipulare directă a alegătorilor, atribuite în multe cazuri omului de afaceri Ilan Șor și/sau Moscovei. Ce ne spune asta despre planurile Rusiei în legătură cu Republica Moldova?
– Nu este manipulare, este tentativă brutală, directă și frontală de cumpărare de voturi. „Manipulare” e prea diplomatic. 

Sunt direct transferuri de bani pe carduri și efectiv solicitare de vot neideologic cumpărat direct cu bani. Deci asta e mult mai mult decât manipulare. 

Evident, Rusia, de mult se știe, are interese de expansiune geopolitică în mai multe țări. Aceste tentative de expansiune geopolitică imperialistă iau mai multe forme, inclusiv aceste dezinformări, manipulări, coruperea alegătorilor în mai multe țări. 

Moldova deja a fost ținta mai multor tentative de manipulare, dezinformare, sprijin pentru separatism, sprijin direct pentru separatism de către Federația Rusă. Partea bună este că în peste 30 de ani de independență, Republica Moldova totuși a reușit să mențină cursul atât spre UE, cât și să mențină un cadru de guvernare democratic, în pofida tentativelor rusești de a deraia calea spre democrație și integrare europeană.

Au fost, știți, deci sprijinul pentru separatism, menținerea trupelor ilegale în regiunea trase strană, embargou la (importul de) vinuri, embargou la fructe, legume, produse lactate, presiuni diplomatice, dezinformare, atacuri cibernetice, șantaj energetic, reduceri de livrări de gaz, deci tot spectrul de metode de presiune a fost foarte larg.

El continua. În contextul războiului din Ucraina, aceste tentative rusește s-au intensificat și iată ele au luat această formă de finanțări directe via rețeaua Șor și tentative de cumpărare de voturi. 

„Tentative de destabilizare a Moldovei”

– Este Republica Moldova importantă pentru Kremlin? De fapt, voiam să vă întreb, se gândește Vladimir Putin la Republica Moldova?
– Deci e clar că Rusia, instituțional, ca stat, cu instituțiile de stat, cu liderii politici, clar are politici bine structurate, bine finanțate de influențare a Moldovei, a Ucrainei, a Georgiei, a Armeniei, a statelor din Asia Centrală, a statelor europene, a Slovaciei, a României, a Franței, a Germaniei.

Deci, absolut clar că Rusia are politici foarte structurate și finanțate de influențarea în mai multor state, prin atacuri hibride, prin dezinformări, prin corupere și de politicieni și în Uniunea Europeană.

Și, evident, aceste lucruri se manifestă în Republica Moldova. Da, Republica Moldova este suficient de importantă pentru obiectivele geopolitice a Rusiei ca să se investească resurse în aceste tentative de destabilizare a Moldovei.

„În primele săptămâni de război, riscul ca Rusia să ajungă la hotar cu Republica Moldova și cu România era o ipoteză foarte serios discutată peste tot”

– Apropo de tentative de destabilizare, în acești ani de război au existat tot felul de semnale de alarmă, inclusiv provocări din zona transnistreană. Cât de aproape a fost vreodată scenariul unei izbucniri a conflictului și pe teritoriul Republicii Moldova? Ați avut semnale clare că acest lucru se poate întâmpla?
– Evident, obiectivele inițiale (ale Rusiei), iar ele rămân probabil în continuare obiective, era să ocupe o parte mult mai mare a Ucrainei, să ocupe întreg litoralul Mării Negre, să ocupe Kievul, Odesa.

Și evident, în special în primele zile și săptămâni de război, când armata rusă avansa foarte rapid, era în suburbiile Kievului, avansa destul de rapid pe litoralul Mării Azov, ulterior al Mării Negre, au ajuns la Herson, erau în direct apropiere de Nikolaev, deci la acea etapă, evident, riscul faptului că armata rusă ar putea ajunge în câteva zile sau câteva săptămâni la hotar cu Republica Moldova, dar și România, era o ipoteză foarte serios discutată peste tot. Și la Chișinău, și la București, și la Bruxelles, și la Washington.

Evident, armata ucraineană a rezistat și acest lucru inclusiv a creat un cadru de evoluție, un cadru în care Republica Moldova își poate menține stabilitatea în continuare, poate menține starea de pace și a redus dramatic riscurile în jurul regiunii transnistrene. Pentru că atâta timp cât forțele ruse sunt relativ departe din frontiera Republicii Moldova și modalitățile de a manipula regiunea transnistreană în tot felul de scenarii de securitate sunt mult mai reduse.

Deci în fond, prin faptul că Ucraina rezistă și chiar așa a reușit să recapete, să reelibereze anumite teritorii, evident contribuie direct și imediat la securitatea Republicii Moldova și reduce riscurile de securitate din jurul regiunii transnistrene. 

Republica Moldova ar putea adera la UE fără să rezolve problema transnistreană

– Legat de regiunea transnistreană, cum va reuși să adere Republica Moldova la UE în condițiile în care această problemă nu a fost rezolvată?
– Uniunea Europeană a fost fondată pe un conflict nereglementat la acea etapă și mă refer la divizarea Germaniei. La momentul în care Germania a co-fondat Uniunea Europeană, Germania avea o parte din teritoriu ocupat de trupe ruse și nu avea, tehnic, frontiere recunoscute internațional de toată lumea. 

Deci, Uniunea Europeană știe să gestioneze situații de conflicte teritoriale. Mai mult, Uniunea Europeană, prin faptul că a ajutat la asigurarea păcii și prosperității, inclusiv prosperității germane, de fapt a contribuit la reunificarea Germaniei. 

Al doilea caz este Ciprul. Conflictul din Cipru nu este rezolvat. 

Acum, dacă ne uităm la Republica Moldova, pe de o parte, are mai mulți ani înaintea aderării ca să rezolve conflictul transnistrean. Dacă acest lucru nu reușește, avem precedente în care UE poate gestiona și astfel de situații, cum este Cipru, și treptat să se continuă aceste politici de reintegrare, care din nou, în cazul Germaniei, de fapt au dus la o reintegrare după 40 și ceva de ani de divizare.

Deci evident că nu e o situație foarte bună să ai un conflict nereglementat în interiorul UE, dar nici nu poți ține ostatică întreaga Republică Moldova guvernată de guvernul de la Chișinău, nu o poți face ostatică acestei situații. Și toată lumea este conștientă de acest lucru. 

– Aveți un scenariu pozitiv pentru, să zicem, un an al aderării Republicii Moldova?
– Obiectivul setat de doamna președintă Maia Sandu este 2030. Evident, el depinde în mare măsură de ritmul de reforme, de sprijinul public al societății din Republica Moldova pentru reforme în continuare, dar și de contextul din Uniunea Europeană, de statele membre. 

Deci obiectivul este 2030, dar evident acest lucru nu depinde doar de capacitatea de planificare a Guvernului de la Chișinău.

Cele mai mare probleme de rezolvat: justiția și economia

– Care ar fi cea mai mare miză, cea mai mare problemă de rezolvat în acești ani?
– Cred că reforma justiției rămâne un subiect spinos, unde sunt anumite progrese, dar evident, e important ca aceste progrese să fie mai vizibile și să dea rezultate. Și foarte important este ca Moldova se reintre pe o traiectorie de creștere economică, pentru că economia e foarte afectată de război – inflație, incertitudini pentru investitori. 

Și, evident, acest lucru este o problemă și pentru opinia publică, care ar beneficia direct de creștere economică, dar și să existe această înțelegere că apropierea de UE duce și la o îmbunătățire a vieții. Pentru că, în ultimii ani, Republica Moldova, cu sprijinul european, a reușit să evite o deteriorare mult mai drastică a situației, inclusiv economice, dar nu a putut să genereze suficient creștere economică.

– Două analize au apărut zilele acestea, una pe site-ul Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), alta în revista Foreign Affairs, și ambele avertizează asupra strategiei pe termen lung a Moscovei în Republica Moldova, dincolo de alegeri și referendum. În cazul ISW, se vorbește despre posibilitatea ca Rusia să încerce să deraieze drumul Moldovei prin diverse strategii – influențarea instituțiilor, cultivarea relațiilor cu regiunea transnistreană și cu Găgăuzia. Este Moldova pregătită pentru astfel de scenarii?
– Toate aceste metode se aplică în față de Republica Moldova din 1989-1990. Deci încă dinainte de independență. Evident că ele au lăsat amprente asupra politicului, economiei, un efect relativ negativ. 

În același timp, Moldova, de peste 30 de ani, a reușit, cu toate problemele și cu toate abaterile, să continue să construiască un sistem democratic, să se apropie de UE, să-și reorienteze comerțul și exporturile, să se diversifice resursele energetice, să găsească noi surse de gaz, să construiască gazoductul cu România, de-acum să construiesc interconexiuni electrice. 

Evident, situația rămâne complexă, economia este afectată, anumite părți ai populației sunt, evident, afectate de dezinformare, de minciuni, de tentativele astea masive de a cumpăra voturi, de a frauda efectiv scrutinul. 

Odată cu atacul și războiul lansat de Rusia împotriva Ucrainei și presiunile asupra Moldovei cresc, dar Moldova a mai gestionat astfel de presiuni. Atâta timp cât România și partenerii ei occidentali sunt alături de Moldova, eu cred că putem menține această traiectorie pozitivă a țării în pofida dificultăților. 

România și Moldova trebuie să grăbească proiectele de infrastructură

– Ce anume ar putea să mai facă România pentru a susține Republica Moldova? Sau ce nu a făcut, să zicem, în acești ani?
– Cred că este foarte clar ce trebuie să facem. S-au făcut foarte multe lucruri cu mult succes. Gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău e o linie de salvare pentru securitatea energetică și securitatea per ansamblu. Evident, sprijinul politic zilnic oferit la Bruxelles este fundamental pentru parcursul european, pentru securitatea țării noastre. 

Sprijinul direct economic  – au fost multe investiții și în școli. Deci toate aceste lucruri se știu, ele ne-au ajutat să menținem Republica Moldova în afara mai multor zone de risc în care au căzut și Georgia și Ucraina. 

Dar ce mi-aș dori eu mai mult este să accelerăm proiectele de infrastructură. Și aici nu ține doar de România, ține și de finanțările europene. Dar eu cred că noi toți trebuie să accelerăm și Moldova și autoritățile și de Moldova și din România și din UE și din băncile de dezvoltare să găsim modalități de a construi mult mai multe poduri, mult mai rapid, să accelerăm construcția interconexiunilor de electricitate.

Pentru că uitându-mă la ultimii 10-20 de ani, aș spune că proiectele astea de infrastructură care să ne unească au fost și rămân a fi mult, mult prea lente și noi nu mai avem încă 10 ani să vorbim despre poduri și să nu le construim. 

„Cred că Republica Moldova și România și partenerii noștri din Vest trebuie să ne mișcăm treptat spre mecanisme legale, spre garanții scrise pentru securitate”

– Tot în analiza ISW se menționa perspectiva unei invazii a Rusiei în Republica Moldova, în funcție de situația din Ucraina. A fost luat în serios un astfel de scenariu?
– Trebuie să constatăm în primul rând că Ucraina a rezistat. Prin această capacitate de rezistență a asigurat și a protejat și pacea din Republica Moldova. Au făcut-o pentru ei, dar efectul direct pentru Moldova este că Moldova a fost protejată.

Republica Moldova și-a consolidat mai multe parteneriate. Aici aș menționa și și faptul că președintele Klaus Iohannis, în iulie 2022, la conferința cu Maia Sandu la București, a spus foarte clar că Republica Moldova nu va fi abandonată.

Jurnalistul sau jurnalista care i-a pus această întrebare l-a întrebat dacă această asigurare de neabandonare presupune și cauza unor riscuri militare, și președintele Klaus Iohannis a spus că România nu va abandona Republica Moldova în cazul întregului spectru de scenarii negative și pozitive.   

Noi, Republica Moldova, am văzut aceste asigurări ca niște garanții serioase verbale securitate pentru Republica Moldova. 

Eu cred că Republica Moldova și România și partenerii noștri din Vest trebuie să ne mișcăm treptat spre mecanisme legale, spre garanții scrise pentru securitate. Sunt subiecte care trebuie construite. Evoluțiile din Ucraina într-adevăr acum nu sunt foarte bune, dar aici acest lucru doar trebuie să ne motiveze să fim mai rapizi în accelerarea ancorării Republicii Moldova în spațiul vestic, occidental, democratic, prin proiecte concrete de infrastructură, electricitate, gaz, drumuri, dar și o arhitectură de acorduri care garantează securitatea.

– Ce pârghii are Chișinăul de a-i convinge și pe cei din Găgăuzia și cei din Transnistria că parcursul proeuropean este cel corect?
– Nu vorbim atât de pârghii cât despre explicare. Într-adevăr, o bună parte din populație, o minoritate, dar una substanțială din populația Republicii Moldova a trăit cea mai mare parte a ultimilor 30 de ani într-un spațiu mediatic definit, dominat de presa rusă, de dezinformarea rusă.

Deci, da, e clar că trebuie să vorbim, să explicăm mult mai mult ce și cum și care este rolul Europei și faptul că spitalele, drumurile, școlile care se renovează la Bălți, în Găgăuzia, sunt rezultatul apropierii de UE. 

„Speram că multe lucruri vor putea fi făcute mai rapid”

– Maia Sandu și guvernul din care ați făcut parte au beneficiat de o mare bunăvoință din partea alegătorilor. Ce ai spune că nu a făcut bine guvernul în toți acești ani? Ce greșeli ați identifica?
– Eu cred că toți, și echipa de la guvernare și societatea noastră, speram că multe lucruri vor putea fi făcute mai rapid. Și aici nu e doar responsabilitatea guvernului, pentru că în subiecte precum reforma justiției sau creșterea economică, lucrurile nu depind doar de guvern, depind și de oameni, și de sistemul de justiție, și de procurori, și de magistrați. 

În subiectele legate de creștere economică, evident și războiul a avut un impact negativ foarte, foarte mare, care continuă să se resimtă.

Deci evident că cu 3-4 ani în urmă, nu doar echipa de guvernare, dar și societatea în general sperau că lucrurile vor fi un pic mai ușoare și mai rapide. Dar, mă rog, contextul acesta care este, este esențial să consolidezi ce ai realizat și să continui pe această bază să mergi înainte.

Acest lucru continuă. Avem și acest plan de creștere economic, anunțat de Ursula von der Leyen, săptămâna trecută la Chișinău, deci el structurează eforturile de modernizare în continuare a Moldovei.

Georgia, „un exemplu periculos”

– Cât de important e exemplul Georgei, să zicem, pentru Moldova. Cum vedeți situația de acolo?
– Da, eu nu cred că majoritatea cetățenilor din Moldova urmăresc în detaliu ce se întâmplă în Georgia, dar pentru politicienii, observatorii mai atenți la evoluțiile politice la scară regională este evident un exemplu periculos al unei țări care are o opinie publică pro-europeană destul de fermă, dar această opinie publică și această dorință a societății georgiene de a se apropia și integra cu Europa este deturnată de niște oligarhi, de niște politicieni care abuzează de puterea care le-a fost încredințată ca să izoleze Georgia internațional, impingand-o într-o zonă de riscuri geopolitice și securitate destul de neplăcute. 

Și aici din nou, eu aș spune că lecția acestui lucru este că trebuie să accelerăm tot ce putem pentru a ancora Republica Moldova, nu doar prin semnale politice care sunt foarte ferme, foarte pozitive, dar mult mai mult și mult mai rapid să accelerăm infrastructura care unește Moldova de România și în spațiu european. 

– A fost un pic neașteptată pentru unii, probabil, plecarea dumneavoastră din Guvern. Intenționați să vă întoarceți în politică la un moment dat?
– Eu sunt foarte implicat în viața socială și politică a țării. Am participat la această inițiativă „Cetățeni pentru Europa”, chiar azi am făcut campanie la Bălți. Pentru a fi implicat nu ai nevoie să fii în funcții din Executiv. De planuri politice imediate nu mă ocup, dar mă ocup de avansarea acelorași obiective de care m-am ocupat anterior ca ministru, acum o fac ca activist civic.