Cenzura cu inimioare în numele lui Celibidache. Ce s-a întâmplat la Colegiul Național din Iași. Și ce ar fi făcut părinții în locul copiilor?

Fără să caute ei scandal, dar ridicându-se când a venit momentul, tineri de 14-18 ani au participat la o oră neașteptată de cetățenie. Pentru gestul lor de a rezista, au fost și încurajați, dar și criticați. Multe dintre mesajele online, venite în special de la adulți, susțin că elevii au afectat „un film patriotic despre Celibidache”. 

• Presupunând că finalul textului elevilor a luat din suspansul filmului, deși mai mulți critici experimentați susțin că nu a fost spoiler, totuși care dintre intenții prevalează: aceea de a proteja dreptul unor tineri de a se exprima liber, poate exagerând, sau interesul de a-ți impune punctul de vedere „oficial”, pentru un obiectiv comercial? 

Producătoarea și PR-ul filmului românesc „Cravata galbenă”, despre dirijorul Sergiu Celibidache, au cerut publicației „Alecart”, realizate de liceeni, să elimine finalul cronicii „Cravata galbenă”. În film, Sergiu Celibidache este interpretat de actorii Ben Schnetzer (Celibidache tânăr) și John Malkovich (Celibidache matur). 

Cererea de ștergere de pe site a fost justificată prin faptul că producătorul a apreciat că finalul cronicii dezvăluie ceva din suspansul filmului: e spoiler. 

Solicitările au venit online, telefonic sau prin intermediul profesorilor. Autoarea articolului a refuzat, inițial. Apoi, în urma presiunilor, nu a șters, dar a modificat finalul textului. 

Evenimentul de la Colegiul Național din Iași poate că reflectă, ca într-un ciob prețios, mai multe lucruri despre noi, ca societate. 

Creatorii de PR, mai mulți decât cei care dezvăluie realitatea

Mesajele făcute publice arată, și în acest caz, că există de partea PR-ului unui produs, eveniment sau industrii, mai mulți influenceri, foști jurnaliști și oameni din tehnologie decât de partea celor care vor să ofere o informație. E o tendință mai veche, dar ea s-a accentuat. 

Elevii de la „Alecart” au fost căutați pe multiple canale, de oameni mult mai experimentați profesional decât ei. Poate că pe tinerii din Iași nu îi consolează, însă e util să ia în calcul o ipoteză: ce li s-a întâmplat acum e foarte probabil să li se mai întâmple în viață, indiferent ce profesie vor alege. „Aparatul de schimbat norme” a devenit mai numeros și mai bine dotat decât cel care se străduiește să păstreze regulile. Unii zic că fără reguli societatea va colapsa, alții zic că merge și fără reguli, așa că „hai s-o lăsăm așa”. 

„Epidemia de lașitate din societate”

Rolul regulilor e tot mai dificil de explicat. Iar „Alecart” e aici frate cu ”The New York Times”, unde un cunoscut ziarist arăta că abuzurile politicienilor sunt ajutate de „epidemia de lașitate din societate”. Liceenii de la Colegiul Național din Iași n-au fost lași. 

Ei s-au bătut pentru dreptul și pentru apărarea standardului de a lăsa opinia liberă. Chiar dacă, în final, au cedat parțial, au discutat îndelung cu PR-ul și între ei, în contradictoriu. Și au făcut publică imixtiunea. 

Ce se petrece pe rețelele sociale e interesant. A apărut un val de comentarii care apără „patriotismul filmului cu Celibidache”. Sunt mesaje venite, aparent, de la adulți. 

De partea cealaltă, supuși criticii că nu înțeleg patriotismul, tinerii în cauză au postura unor „mangrove sociale”, care refuză să se dezrădăcineze. „Mangrovele sociale”, așa cum scrie un ziarist american de la NYT, sunt necesare în comunități pentru a restrânge, filtra și amortiza comportamentele abuzive, chiar când acestea sunt tehnic legale.

La fel s-a întâmplat în Palatul Victoria

În al doilea rând, cazul de la Colegiul Național din Iași dovedește de ce ingerință nu e când reușești, e când o faci. Odată lansată, presiunea își creează consecința, precum apa scursă pe asfalt, care va găsi crăpăturile. 

Modelul nu se aplică doar în presă. Ingerință a fost și atunci când trezorierul PNL a intrat „la o audiență politică” în biroul premierului Ilie Bolojan cu un om de afaceri. Antreprenorul avea, în realitate, o problemă de business. Și era urmărit de DNA.

Că Ilie Bolojan n-a acceptat ingerința, „cererea de rezolvare” era o combinație în fond, asta s-a datorat inclusiv forței funcției sale. E un avantaj de care cineva de la revista elevilor „Alecart” nu poate beneficia. Din 19 milioane de români, Constituția oferă poziția de premier unui singur om.

Argumentul interesului „național și internațional”

Și s-a mai întâmplat ceva. Din mesaje se vede că abordarea, cel puțin cea inițială, a fost o îmbinare între sentimentalism și apel la deziderate înalte: suferă țara dacă tu scrii așa.

Deseori, cei care vor să schimbe o regulă care-i incomodează te roagă călduros și insistă. Trimit inimioare în mesaje. În paralel, se apelează la argumentul „național și internațional”, așa cum sună unul dintre mesajele producătoarei filmului: „Finalul articolului ne face mult rău, atât pentru distribuția națională, cât și pentru cea internațională”. 

Disproporția între „prejudiciul mondial” și textul autoarei din liceu este caricaturală. Metoda folosită de „Cravata galbenă” aruncă în derizoriu și potențialul corect al discuției. 

Da, există această obișnuință de a evita un spoiler. Dar la „Alecart” e problema? Cu mușchii încordați, după ce au rezolvat probabil toate situațiile, cei din echipa de promovare a filmului au descoperit bomba. Au sunat la o revistă de elevi.

Tactica de a te culpabiliza

Un argument al lor este, aproape întotdeauna și se vede și în mesajele cazului: „Credeți-mă, îmi cunosc meseria”. Ei știu, ție îți scapă ceva. Și, pentru că nu ai făcut lucrul perfect, atunci tu produci „mai mult rău”. Se insistă pe imperfecțiunea muncii, pe o scamă de posibilă eroare, ca să se ajungă la obiectiv.  

Spoiler: motivul pentru care întotdeauna se raportează la o eroare și la „răul” pricinuit e  ca să creeze culpabilizare, să trezească remușcare în cel care rezistă presiunii. 

Dacă nu merge nici cu inimioare, nici cu remușcare, abia atunci apar amenințările cu faptul că „veți vorbi cu altcineva”. Și, imediat, sunt pomeniți avocații, după cum a povestit profesorul Munteanu, coordonatorul revistei. 

Apelul la tribunal dovedește motivul real al presiunii din orice domeniu: nu e vorba de țară sau „de ceva mult mai înalt decât noi”. Ce se dorește este controlul și sunt banii. 

Mangrove 

Până la urmă, întâmplarea la Colegiul Național din Iași este fascinantă și are partea sa de efect tonic. Dacă scena s-ar fi întâmplat într-un minister, în alte redacții, mult mai mari, sau chiar în companii private din România, ce se petrecea? 

Privind lupta acestor elevi și urmărind și reacțiile „indignat-patriotice” din online, nu poți să nu te întrebi câți dintre părinții acestora, adulți care ar fi primit „rugăminți” să renunțe la regula profesiei, s-ar fi apucat cu mâinile îmbrățișate de birouri, rezistenți ca niște mangrove care au trăit în mare și se rușinează să lase celor de după ei o baltă.