Cesiunea, divizarea, retragerea, excluderea sau dizolvarea? Cum pot înceta neînțelegerile ireconciliabile dintre asociații unui SRL?

​Societatea cu răspundere limitată (SRL) este o formă de societate care se bazează pe încrederea dintre asociați, fiind constituită intuitu personae. Prin aceasta, se aseamănă cu societățile de persoane. În același timp, asociații unui SRL răspund pentru obligațiile sociale în limita aporturilor lor. Prin aceasta, se aseamănă cu societățile de capitaluri.

Ce se întâmplă atunci când încrederea reciprocă dintre asociați se pierde și apar neînțelegeri între asociați care nu pot fi conciliate?

1. Cesiunea părților sociale/Exit-ul

Cu titlu prealabil, trebuie să menționăm că, spre deosebire de societățile pe acțiuni, unde acțiunile pot fi înstrăinate în mod liber, părțile sociale ale societăților cu răspundere limitată nu pot fi înstrăinate fără acordul celorlalți asociați. Aceasta este o reflecție a caracterului intuitu personae a societăților cu răspundere limitată.

Cu această mențiune, cea mai simplă soluție pentru a rezolva neînțelegerile între asociați este ca unul dintre ei să își facă o ieșire (un „exit”) și să își cesioneze părțile sociale către ceilalți asociați sau către un terț.

Avantajele principale ale acestei soluții sunt:

• rapiditatea cu care se poate realiza (aproape instantaneu în cazul cesiunii către asociați, respectiv aproximativ o lună în cazul cesiunii către terți) și
• continuitatea activității societății fără întreruperi sau modificări.

Dezavantajele principale ale acestei soluții sunt:

• necesitatea ca toți asociații să fie de acord și
• faptul că profitul obținut din cesiune (diferența dintre valoarea nominală a părților sociale și prețul de vânzare al acestora) este supus impozitării.

2. Divizarea/Spin-off-ul

Dacă varianta cesionării părților sociale nu este posibilă sau nu este acceptată de către ceilalți asociați, o altă variantă este o divizare/un „spin-off”, care se realizează prin „împărțirea” societății cu răspundere limitată, urmând ca asociații aflați pe poziții contrare să devină asociați în câte o societate nouă fiecare sau unii într-o societate nouă și ceilalți în societatea inițială.

Divizarea presupune împărțirea patrimoniului societății inițiale (atât active, cât și pasive) între două sau mai multe societăți nou-constituite sau între una sau multe societăți nou-constituite și societatea inițială, după caz.

Avantajele principale ale acestei soluții sunt:

• echitatea soluției față de faptul că asociații inițiali își redobândesc autonomia decizională cu păstrarea a câte unei părți din activitatea societății inițiale și
• faptul că divizarea este neutră din punct de vedere fiscal (adică nu generează obligații fiscale suplimentare pentru societățile și asociații implicați).

Dezavantajele principale ale acestei soluții sunt:

• necesitatea ca toți asociații să fie de acord și
• termenul relativ lung de implementare (aproximativ 6 luni – 1 an).

3. Retragerea din societate

Dacă divizarea nu este oportună sau posibilă pentru tipul de activitate al societății sau nu este acceptată de către toți asociații, o altă variantă este retragerea unuia dintre asociați.

Asociatul unei societăți cu răspundere limitată se poate retrage: (i) în cazurile anume prevăzute de actul constitutiv (dacă există astfel de cazuri înscrise în actul constitutiv), (ii) dacă societatea își schimbă obiectul de activitate, (iii) cu acordul tuturor celor asociați sau (iv) pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri judecătorești.

Existența neînțelegerilor dintre asociați poate fi un motiv temeinic pentru a se dispune retragerea.

Indiferent de motivul sau modalitatea retragerii, efectul este acela că drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de instanța de judecată.

Avantajele principale ale acestei soluții sunt:

• rapiditatea cu care se poate realiza (cu excepția retragerii pe cale judecătorească) și
• continuitatea activității societății fără întreruperi sau modificări.

Dezavantajele principale ale acestei soluții sunt:

• necesitatea ca toți ceilalți asociații să fie de acord și
• reducerea patrimoniului societății cu drepturile asociatului retras (altfel spus, societatea va trebui să îi plătească drepturile asociatului retras).

4. Excluderea din societate

Dacă niciun asociat nu dorește să se retragă, asociatul care: (i) pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat sau (ii) care este administrator și comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată prin hotărâre judecătorească la cererea societății sau a oricărui asociat.

Trebuie subliniat că excluderea nu se poate pronunța pentru neînțelegeri între asociați, indiferent de gravitatea acestora.

Indiferent de motivul de excludere, asociatul exclus are dreptul la o sumă de bani care să reprezinte valoarea la o parte proporțională din patrimoniul social.

Avantajele principale ale acestei soluții sunt:

• soluționarea indirectă a neînțelegerilor dintre asociați prin înlăturarea unuia dintre aceștia din societatea cu răspundere limitată și
• faptul că diferendul este tranșat de o instanță de judecată, care oferă garanții puternice de independență și echitate.

Dezavantajele principale ale acestei soluții sunt:

• necesitatea identificării unui motiv de excludere dintre cele prevăzute anume de lege și
• termenul relativ mare de soluționare a acțiunii în excludere de către instanța de judecată, timp în care neînțelegerile riscă să se accentueze.

5. Dizolvarea societății

Dacă nicio soluție dintre cele de mai sus nu este posibilă, ultima variantă este încetarea societății prin dizolvare și împărțirea patrimoniului acesteia prin lichidare.

În cazul în care asociații sunt de acord cu dizolvarea, aceasta se poate face prin acordul asociaților, care pot hotărî și asupra modului de repartizare a activelor rămase după plata creditorilor.

În cazul în care asociații nu sunt de acord, dizolvarea se poate dispune de către instanța de judecată la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății.

Avantajele principale ale acestei soluții sunt:

• echitatea soluției față de faptul că fiecare asociat primește o parte din active, proporțional cu participarea la capitalul social și
• soluționarea definitivă a neînțelegerilor dintre asociați.

Dezavantajele principale ale acestei soluții sunt:

• desființarea societății și necontinuarea afacerii (cu consecințele perturbării circuitului economic, șomajului etc.) sau
• posibilitatea – teoretică – a respingerii cererii de dizolvare (în cazul celei judecătorești), cu consecința obligării asociaților să continue în neînțelegerile lor.

Un articol semnat de Marius CHELARU, Managing Associate (mchelaru@stoica-asociatii.ro), STOICA & Asociații